Şedinţa publică din data de 18 martie 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 985 din 13 octombrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021.a, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurenţii pârâţi Municipiul Timişoara, Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 520 din 8 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul – reclamant A., a casat în parte sentinţa, iar în rejudecare a respins excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată, a respins în tot cererea de chemare în judecată şi a obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 100 RON, cheltuieli de judecată, către recurenţii-pârâţi.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 2896 din 26 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 985 din 13 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.
În motivare, a reţinut că nu este întrunită cerinţa ca hotărârile să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, Decizia nr. 1181/23.09.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2020, invocată de revizuent ca având autoritate de lucru judecat nu a fost pronunţată într-un litigiu în care acesta să fi avut calitatea de parte.
S-a avut în vedere că în cadrul dosarului nr. x/2020, reclamanţii B. şi C. au invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 451/28.10.2020 privind suspendarea Hotărârii Consiliului Local nr. 609/10.12.2019 pentru modificarea Hotărârii Consiliului Local nr. 127 din 27.03.2019 privind aprobarea Tabelului nominal ierarhizat după punctaj al solicitanţilor de teren conform Legii nr. 15/2003 şi a atribuirii parcelelor validate conform Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 20 din 29.01.2019; această excepţie a fost admisă de către Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 1181/23.09.2021.
Ulterior pronunţării deciziei de mai sus, Consiliul Local al Municipiului Timişoara a emis Hotărârea nr. 373/26.10.2021, prin care s-a aprobat încheierea contractelor de folosinţă gratuită şi a proceselor-verbale de atribuire a parcelelor conform repartizării şi a opţiunilor beneficiarilor aprobaţi conform Hotărârii Consiliului Local nr. 301/14.06.2019 şi convocarea tuturor solicitanţilor care fac obiectul atribuirii în vederea încheierii contractului de folosinţă gratuită şi a procesului-verbal de atribuire a terenului.
Ca urmare, prin Decizia nr. 985/13.10.2022, Curtea de Apel Timişoara, analizând prevederile Hotărârii Consiliului Local nr. 373/2021, a admis recursul instituţiei, a casat sentinţa recurată şi în rejudecare a respins atât acţiunea formulată de către reclamantul A., cât şi excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 373/26.10.2021.
Instanţa de revizuire a reţinut că hotărârile pe care revizuentul le circumscrie cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., chiar dacă sunt date în soluţionarea unor cauze având obiect/cauză asemănătoare, raporturile procesuale se desfăşoară între părţi diferite, cu obiecte diferite, cu temeiuri de drept diferite şi nu îndeplinesc condiţiile reglementate de textul legal anterior citat.
Revizuentul circumscrie, aşadar, noţiunii de contrarietate, astfel cum este reglementată de art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., modalitatea diferită de soluţionare a unor cauze similare, ceea ce nu poate fi primit, întrucât, relevant în aprecierea stării de contradicţie este împrejurarea ca acelaşi litigiu, supus judecăţii a doua oară, şi purtând între aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză, primeşte o altă rezolvare.
Între cauzele în care s-au pronunţat hotărârile pretins contrare există similitudini, însă nu şi identitatea cerută în mod expres prin dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., care se referă la existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Recursul
Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs.
În motivarea căii de atac, întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat că instanţa de revizuire a realizat o nesocotire a dispoziţiilor legale referitoare la puterea de lucru judecat, apreciind că aceasta poate fi valorificată doar de părţile implicate în litigiu.
În realitate, arată recurentul, atât obiectul dosarului nr. x/2020, cât şi părţile sunt identice cu cele din cauza pendinte.
Detaliind, recurentul a arătat că în dosarul nr. x/2020, prin sentinţa nr. 819/2020, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea, a obligat pârâţii la punerea în aplicare a HCLMT nr. 301 din 14 iunie 2019 şi la încheierea procesului-verbal de atribuire în favoarea reclamanţilor a terenului reprezentat de parcela nr. A1993/114/44/086; a respins, în rest, acţiunea.
La rândul său, în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul pârâţilor Municipiul Timişoara Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei nr. 520 din 8 iunie 2022, pronunţate de Tribunalul Timiş, în contradictoriu cu intimatul reclamant A.. A casat în parte sentinţa, iar în rejudecare a respins excepţia de nelegalitate, ca neîntemeiată.
Recurentul a susţinut că toţi reclamanţii din aceste cauze sunt beneficiarii Legii nr. 15/2003, în cadrul aceleiaşi proceduri.
Aşadar, în situaţii de fapt identice, instanţele au dat soluţii diametral opuse; în dosarul nr. x/2020 a fost obligată intimata la încheierea procesului-verbal de atribuire în pofida faptului că reclamanţii cumpăraseră un imobil, iar în dosarul pendinte, în care recurentul este parte, a respins cererea de chemare în judecată, deşi reclamantul nu achiziţionase un alt imobil, ci se căsătorise cu o persoană ce deţinea bunuri în proprietate.
Recurentul susţine că nu a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat prevăzută de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., ci pe cea reglementată de alin. (2) a aceluiaşi articol, situaţie în care este suficient ca în procesul subsecvent să fie pusă în discuţie o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu cauza.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Recurentul a criticat decizia instanţei de revizuire, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că s-a realizat o nesocotire a dispoziţiilor referitoare la puterea de lucru judecat.
Această critică urmează a fi analizată prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. "când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat".
Înalta Curte are în vedere că cererea de revizuire formulată de reclamantul A. a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar în motivarea acesteia s-a susţinut că este încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1181/2021 a Curţii de Apel Timişoara, cu privire la interpretarea expresiei "data rezolvării cererii".
Se reţine că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Astfel, potrivit dispoziţiilor invocate, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Invocarea normei de drept menţionate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; între litigii să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Examinând prin prisma acestor consideraţii teoretice speţa, se constată, contrar susţinerilor recurentului, că instanţa de revizuire, analizând susţinerile formulate prin cererea de revizuire, în mod corect a reţinut că pentru situaţia descrisă nu este întrunită condiţia ca hotărârile judecătorşti să fi fost pronunţate în cazul unui litigiu cu privire la care să se verifice tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanţei de revizuire, Înalta Curte reţine, la rândul său, că prin cererea de revizuire ce are ca temei de drept art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a susţinut că Decizia nr. 985 a Curţii de Apel Timişoara încălcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1181/2021 a aceleiaşi instanţe, cu privire la interpretarea expresiei "data rezolvării cererii".
Dosarul nr. x/2020 a avut ca obiect cererea formulată de reclamanţii B. şi C., în contradictoriu cu Primarul Municipiului Timişoara, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timişoara şi Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, prin care au solicitat punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 301 din 14 iunie 2019, de atribuire în folosinţă gratuită a terenului pentru construirea unei locuinţe, obligarea la încheierea procesului-verbal de atribuire a terenului reprezentat de parcela A1993/114/44/086, precum şi la încheierea contractului de comodat.
Prin sentinţa nr. 819 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea, a obligat pârâţii la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local nr. 301 din 14 iunie 2019 şi la încheierea procesului-verbal de atribuire în favoarea reclamanţilor a terenului reprezentat de parcela nr. A1993/114/44/086 şi a respins în rest acţiunea.
Prin Decizia nr. 1181 din 23 septembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de nelegalitate şi a constatat nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local nr. 451 din 28 octombrie 2020; prin aceeaşi hotărâre, a respins recursul formulat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Timişoara şi Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003 împotriva sentinţei nr. 819 din 14 octombrie 2020 a Tribunalului Timiş şi recursul incident al recurenţilor reclamanţi B. şi C..
Conformându-se acestei hotărâri judecătoreşti, Consiliul Local al Municipiului Timişoara a emis Hotărârea nr. 373/26.10.2021, prin care s-a aprobat încheierea contractelor de folosinţă gratuită şi a proceselor-verbale de atribuire a parcelelor conform repartizării şi a opţiunilor beneficiarilor aprobaţi conform HCL nr. 301/14.06.2019 şi convocarea tuturor solicitanţilor care fac obiectul atribuirii în vederea încheierii contractului de folosinţă gratuită şi a procesului-verbal de atribuire a terenului.
La rândul său, dosarul nr. x/2021 a avut ca obiect acţiunea promovată de reclamantul A., prin care a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Municipiul Timişoara nr. 373 din 26 octombrie 2021, a solicitat obligarea pârâţilor la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local Municipiul Timişoara nr. 301 din 14 iunie 2019 şi la obligarea încheierii procesului-verbal de atribuire a parcelei nr. x şi încheierea contractului de comodat.
În primă instanţă, prin sentinţa nr. 520 din 8 iunie 2022, Tribunalul Timiş a admis acţiunea, a admis excepţia de nelegalitate şi a obligat pârâţii la punerea în aplicare a Hotărârii Consiliului Local Municipiul Timişoara nr. 301 din 14 iunie 2019, la încheierea procesului-verbal de atribuire a parcelei nr. x şi la încheierea contractului de comodat.
Acest litigiu s-a finalizat prin Decizia nr. 985 din 13 octombrie 2022, prin care Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de pârâţii Municipiul Timişoara, Comisia pentru punerea în aplicare a Legii nr. 15/2003, Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva sentinţei nr. 520/2022, a casat sentinţa şi în rejudecare a respins atât acţiunea formulată de către reclamantul A., cât şi excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local Municipiul Timişoara nr. 373/26.10.2021.
Nu pot fi primite argumentele recurentului, în sensul că decizia a cărei anulare se solicită ar încălca autoritatea de lucru judecat a primei decizii, în cauză nefiind întrunite condiţiile prevăzute de textele legale anterior citate, pentru că au avut părţi diferite, cu obiecte diferite, cu temeiuri de drept diferite.
În concluzie, se observă că în mod corect instanţa de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanţele cauzei, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2896 din 26 mai 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2024.