Şedinţa publică din data de 18 martie 2024
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare
Prin decizia nr. 160 din 12 iunie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023, s-a constatat nul recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1807 din 6 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.
În motivare, s-a reţinut că hotărârea ce formează obiectul recursului nu a fost motivat, în cererea de recurs neregăsindu-se critici susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
2. Contestaţia în anulare declarată în cauză
Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, A. a formulat contestaţie în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2023.
Prin cererea formulată, contestatoarea arată că decizia contestată este rezultatul unor greşeli materiale, esenţiale în soluţionarea recursului. Învederează că instanţa a reţinut greşit că actul procesual trimis de contestatoare la instanţă înaintea termenului de judecată din 12 iunie 2023 a fost calificat greşit de instanţa de recurs ca fiind "note scrise" în loc de "cerere prealabilă cu excepţii de neconstituţionalitate", asupra căreia instanţa trebuia să se pronunţe cu prioritate.
Prin urmare, recurenta solicită admiterea contestaţiei, desfiinţarea în tot a deciziei atacate, înlăturarea reţinerii greşite a înscrisului "note scrise" şi consemnarea acesteia ca fiind "cerere cu excepţii de neconstituţionalitate" trimise pe fax în 12 iunie 2023 şi judecarea efectivă a cererii în prealabil analizării recursului.
Contestatoarea invocă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând contestaţia în anulare, prin raportare la motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce nu poate fi exercitată decât pentru motivele şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Mai exact, prin contestaţia în anulare, ca formă de manifestare a acţiunii civile, se urmăreşte desfiinţarea unor anumite categorii de hotărâri judecătoreşti despre care se afirmă că au fost pronunţate cu încălcarea dispoziţiilor legale vizate de art. 503 din C. proc. civ., în cazul de faţă, cea prevăzută la alin. (2) pct. 2 şi 3.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
Acest motiv de contestaţie în anulare, referitor la săvârşirea unei greşeli materiale în dezlegarea recursului, are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar această noţiune nu se interpretează extensiv, pe această cale neputând fi îndreptate eventuale greşeli de judecată.
Astfel, motivul potrivit căruia hotărârea contestată trebuie să fie rezultatul unei erori materiale se referă la săvârşirea unei greşeli de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor şi care au determinat soluţia pronunţată, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.
Prin contestaţia formulată, contestatoarea a susţinut că instanţa a reţinut greşit că actul procesual trimis de contestatoare la instanţă înaintea termenului de judecată din 12 iunie 2023 a fost calificat greşit de instanţa de recurs ca fiind "note scrise" în loc de "cerere prealabilă cu excepţii de neconstituţionalitate".
În realitate, contestatoarea nu este mulţumită de modul cum a fost soluţionat recursul şi de modul de aplicare a legii, respectiv de faptul că instanţa de recurs a anulat recursul, dar, aşa cum s-a arătat anterior, pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată. Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată numai în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Mai mult, faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători a menţionat, în practicaua deciziei nr. 160/12.06.2023, faptul că au fost depuse la dosar, în timpul şedinţei, note scrise pe care însă partea le-ar fi dorit calificate ca fiind "cerere prealabilă cu excepţii de neconstituţionalitate, asupra căreia instanţa trebuia să se pronunţe cu prioritate, nu este de natură să valideze demersul promovat de către contestatoare întrucât analiza unor astfel de excepţii presupune existenţa unui demers judiciar valid (inclusiv din perpectiva exigenţelor art. 488 C. proc. civ.) ceea ce, în cauză, nu s-a constatat.
Referitor la motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., acesta are ca situaţie premisă neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare sau modificare, aşa cum acestea sunt reglementate la art. 488 din C. proc. civ. şi sancţionează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu şi a argumentelor de fapt şi de drept care le susţin.
Or, şi cu privire la incidenţa acestui caz de contestaţie în anulare, contestatoarea reia susţinerile de la punctul anterior referitoare la înscrisul depus la dosar şi care, în opinia contestatoarei, a fost calificat greşit de instanţa de recurs.
Se constată că prin hotărârea contestată, instanţa de recurs a făcut trimitere la criticile invocate prin cererea înregistrată la dosarul de recurs la 12 iunie 2023 asupra căruia s-a constatat ca fiind depusă peste termenul de motivare a recursului declarat în cauză. De aceea, constatând că partea a formulat aceste motive cu depăşirea unui termen legal peremptoriu, nu le-a luat în examinare, în condiţiile art. 185 din C. proc. civ., operând decăderea părţii din dreptul de a le fi formulat.
Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.
Condiţiile prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speţă, întrucât instanţa de recurs a analizat cererea de recurs, constatând că recursul nu a fost motivat şi nu a conţinut critici susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., astfel că nu au putut face obiectul analizei în calea de atac a recursului.
Prin urmare, în raport de susţinerile din cuprinsul contestaţiei în anulare, constatând că acestea nu pot fi circumscrise ipotezelor reţinute de art. 503 din C. proc. civ., din perspectiva motivelor pentru care se poate formula această cale extraordinară de atac, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 160 din 12 iunie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2024.