Şedinţa publică din data de 25 martie 2024
Deliberând asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2018, în baza art. 2502 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cauză şi, în consecinţă au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Ploiesti asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor, printre care şi inculpatul A., dispuse prin ordonanţa nr. 447/D/P/2016 din data de 14.09.2017 asupra sumelor de 115.500 euro şi 324.800 RON ridicate de la locuinţa inculpatului A. şi prin ordonanţa nr. 447/D/P/2016 din data de 18.09.2017 asupra sumei de 175.000 euro identificată în seiful ridicat de la inculpatul A.;
Pentru a se dispune în acest sens, Completul de 2 Judecători de Cameră preliminară al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut, în esenţă, că măsurile asigurătorii dispuse inclusiv cu privire la inculpatul A. sunt în continuare proporţionale cu scopul urmărit la momentul instituirii lor, iar intervalul de timp scurs de la momentul instituirii acestor măsuri nu este, cel puţin la acest moment procesual, de natură să conducă la concluzia unei sarcini excesive având în vedere complexitatea cauzei şi natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor, iar consecinţele pe care le produc asupra acestora nu depăşesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea obiectului infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare a banilor reţinute în sarcina fiecărui inculpat.
De asemenea, Înalta Curte a reţinut că, deşi, în cauză, măsurile asigurătorii sunt instituite de aproximativ 7 ani, timpul scurs de la dispunerea acestora nu este singurul element de analiză ce se impune a fi avut în vedere în evaluarea proporţionalităţii lor, un astfel de examen raportându-se în mod obligatoriu şi la elementele specifice privind complexitatea cauzei şi etapa procesuală în care se află aceasta, respectiv amploarea activităţii infracţionale investigate şi numărul mare de inculpaţi ce au fost trimişi în judecată (71), cauza având o complexitate deosebită, care s-a repercutat în mod corespunzător asupra duratei camerei preliminare.
Împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2018 inculpatul A. a formulat prezenta contestaţie.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2023, apărătorul ales al contestatorului A. a depus la dosarul cauzei o declaraţie de retragere a contestaţiei formulate, semnată de inculpat .
Înalta Curte reţine că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor.
Retragerea unei căi de atac, în cauză, a contestaţiei împotriva încheierii atacate, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.
Astfel, având în vedere solicitarea contestatorului inculpat în sensul retragerii contestaţiei formulate, reprezentând manifestarea sa de voinţă valabil exprimată, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 4251 alin. (3) C. proc. pen., raportat la art. 415 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea contestaţiei formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei formulată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 16 ianuarie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2018.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 martie 2024.