Şedinţa publică din data de 23 februarie 2021
Asupra cererii de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 noiembrie 2020, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, petentul A. a formulat o cerere de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, împotriva intimatei secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, solicitând obligarea acesteia să-i comunice informaţiile solicitate privind plângerea pe a formulat-o la data de 09.10.2019.
În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte judecarea pe fond a cererii petentului, excepţie invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Competenţa de judecată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă, conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., la recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, instanţa supremă neputând fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale.
Or, cererea petentului, prin care se solicită obligarea intimatei la comunicarea unor informaţii privind plângerea formulată la data de 09.10.2019 nu face parte din cererile prevăzute a fi soluţionate, în primă instanţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată ce constă în obligarea intimatei la comunicarea către petent a informaţiilor publice solicitate, acţiunea se circumscrie prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, lege care un caracter special, în raport cu legea generală, Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ.
Legea nr. 544/2001 este o lege specială, care reglementează procedura de comunicare a informaţiilor de interes public, precum şi procedura de urmat în situaţia încălcării drepturilor prevăzute în cuprinsul actului normativ.
Astfel, dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 prevăd expres faptul că, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.
Aceste norme de competenţă derogă de la normele generale de competenţă şi stabilesc o competenţă teritorială alternativă, în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul autorităţii pârâte.
Prin urmare, având în vedere că petentul are domiciliul în comuna Dagita, judeţul Iaşi, astfel cum rezultă din adresa înaintată de Penitenciarul Vaslui, aflată la dosar, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va trimite cauza spre competentă soluţionare către Tribunalul Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, această instanţă fiind în măsură să examineze fondul cererii formulate de petentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină plângerea formulată petentul A., în contradictoriu cu intimata secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, spre competentă soluţionare la Tribunalul Iaşi – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2021.