Şedinţa publică din data de 13 mai 2024
Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin încheierea din 6 noiembrie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ formulată de recurenta – pârâtă A.. Astfel, în temeiul art. (1) din Protocolul nr. 16 la CEDO raportat la art. (2) din Legea nr. 173/2022, a dispus sesizarea Curţii Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ cu privire la următoarele chestiuni de principiu privind interpretarea ori aplicarea drepturilor şi libertăţilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau din protocoalele la aceasta:
1. Procedura de evaluare a averilor desfăşurată în temeiul Legii nr. 176/2010, care, potrivit legislaţiei naţionale, este o procedură civilă, poate fi calificată, prin prisma criteriilor dezvoltate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în special cel al gravităţii sancţiunii, ca fiind o procedură penală, căreia i se aplică garanţiile prevăzute de art. 6 C.E.D.O. ?
2. O procedură precum cea din cauza de faţă, fără legătură cu săvârşirea unei infracţiuni, potrivit căreia dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, instanţa va hotărî confiscarea acestora fără să fie îndrituită să facă o analiză a proporţionalităţii acestei măsuri, poate constitui o încălcare a art. 1 Protocolul 1 din C.E.D.O.?
Totodată, în temeiul art. 2 alin. (8) din Legea nr. 173/2022, a suspendat judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. împotriva sentinţei nr. 268 din data de 4 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III a de contencios administrativ şi fiscal.
2. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii pronunţate în recurs
Împotriva încheierii menţionate la pct. 1 a declarat recurs Agenţia Naţională de Integritate, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, sub nr. x/2024.
Prin memoriul de recurs se arată că această cale de atac vizează măsura suspendării cauzei până la comunicarea avizului consultativ emis de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, măsură care nu a fost dispusă în mod legal.
A invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi arată că instanţa de recurs nu a motivat în vreun fel măsura suspendării judecării cauzei.
A mai susţinut recurenta că, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, instanţa poate suspenda cursul judecăţii, însă consideră că nedovedirea şi nemenţionarea motivelor care au impus suspendarea reprezintă o măsură care afectează, în mod iremediabil, termenul în care este înfăptuită justiţia, aceasta fiind o măsură esenţială pentru garantarea eficacităţii înfăptuirii justiţiei.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale privind sesizarea CEDO, în speţă dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 173/2022, analizând şi chestiunile ce fac obiectul avizului consultativ, recurenta consideră că în mod greşit şi nelegal instanţa a constatat că se impune suspendarea cauzei prin prisma faptului că motivele pentru care a dispus sesizarea CEDO pot influenţa soluţionarea dosarului având ca obiect evaluarea averii intimatei A..
Astfel, din analiza celor două motive pentru care s-a dispus sesizarea CEDO, precum şi a clarificărilor solicitate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reiese faptul că acestea nu pot îmbrăca forma unei justificări a diferenţei negative identificate de către Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Cluj în sarcina intimatei A..
În ceea ce priveşte natura juridică a avizului consultativ emis de Curtea Europeană Drepturilor Omului arată că acesta nu este obligatoriu pentru instanţa naţională, iar sesizarea CEDO în vederea emiterii avizului consultativ nu împiedică soluţionarea dosarului unde a fost dispusă măsura sesizării CEDO.
Mai arată recurenta că şi în situaţia în care cauza este soluţionată definitiv până la comunicarea avizului consultativ de către CEDO, intimatul dispune de remedii legale, respectiv are deschisă calea revizuirii, conform art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului întocmeşte o premisă abstractă ţinând seama de particularităţile chestiunilor de principiu cu care a fost sesizată, nefăcând nicio apreciere pe fondul cauzei şi nici nu va pronunţa o hotărâre asupra cauzei, aceste ultime aspecte intrând în competenţa exclusivă a instanţelor naţionale.
Astfel, dispoziţiile legale supuse interpretării nu impun decât realizarea unei analize de conţinut fiind atributul exclusiv al instanţei de judecată să soluţioneze cauza cu judecata căreia a fost învestită prin aplicarea în acest scop a metodelor de interpretare a actelor normative, consacrate doctrinar şi jurisprudenţial, şi corelarea lor, cu alte dispoziţii legale, în ipoteza în care cele în discuţie nu sunt complete şi această corelare este permisă.
Concret, în cauza dedusă judecăţii nu ne aflăm în prezenţa unei probleme de interpretare a legii care să prezinte o dificultate care să implice riscul unor dezlegări diferite ulterioare în practică, susceptibilă să constituie izvorul unei practici judiciare neunitare şi, astfel, să impună suspendarea cauzei pană la clarificarea problemelor de interpretare, cu atât mai mult cu cât, în speţă, obiectul cauzei nu vizează legalitatea sau proporţionalitatea unei măsuri aplicate intimatei, ci verificarea legalităţii Ordonanţei de sesizare emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Aşadar, arată că răspunsul CEDO la cele două chestiuni de principiu nu are relevanţă în prezenta speţă, deoarece, pe de o parte, nu poate fi considerat o probă în dovedirea caracterului justificat al sumelor de bani, iar pe de altă parte, dreptul naţional prevede o cale de remediu în cazul în care dosarul de evaluare a averii ar rămâne definitiv.
Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 06.11.2023 pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021 şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
3. Apărările părţilor
Intimata A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Totodată, a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi a depus la dosar dovada efectuării acestora.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători
Cu titlu prealabil, Completul de 5 judecători va analiza excepţia nulităţii recursului invocată de intimata A. prin întâmpinare, în susţinerea căreia se arată că motivele de recurs invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
Conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile anterior enunţate sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.
Pornind de la aceste consideraţii teoretice, Completul de 5 judecători va respinge excepţia nulităţii recursului reţinând că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., iar criticile formulate privesc, printre altele, absenţa din încheierea recurată a motivelor pentru care instanţa a dispus suspendarea judecăţii, critici încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de casare invocate, a apărărilor formulate de intimată, în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte - Completul de 5 judecători va admite cererea de recurs pentru următoarele considerente:
Prin intermediul primului motiv de recurs, recurentul a susţinut nelegalitatea încheierii atacate întrucât aceasta nu cuprinde motivele avute în vedere de instanţă pentru a dispune măsura suspendării judecăţii.
În acest stadiu al analizei, Completul de 5 judecători reţine că, deşi recurentul a încadrat aceste argumente în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cum aspectele semnalate vizează nemotivarea încheierii recurate, acestea vor fi examinate din perspectiva cazului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a cărui incidenţă se verifică în cauză, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit temeiului legal căruia i se circumscriu criticile de nelegalitate invocate, casarea hotărârii se poate dispune când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Textul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. consacră, aşadar, ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată, cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Completul de 5 judecători reţine că, din dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar, textul menţionat referindu-se la necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Din economia textului citat reiese că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea are în vedere stabilirea în considerentele acesteia, a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor, punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi raţionamentul logico-juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată, neîndeplinirea acestor condiţii atrăgând casarea.
Viciile motivării unei hotărâri, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se referă la lipsa motivării, la motivarea inexactă ori motivarea insuficientă, hotărârea fiind casabilă, prin prisma acestui motiv de recurs, dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară, când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii iar din altele netemeinicia acestora şi, în consecinţă, se exclud reciproc, când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde considerente străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii este esenţială pentru orice proces, constituie o garanţie a dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi presupune indicarea cu suficientă claritate a motivelor pe care se întemeiază soluţia adoptată, a raţionamentului care determină instanţa să admită sau să respingă o cerere dedusă judecăţii ori să dispună o altă măsură cu caracter jurisdicţional.
Aşadar, motivarea reprezintă un element fundamental al hotărârii judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie.
Mai mult, se reţine că art. 2 alin. (8) teza a II-a din Legea nr. 173/2022 pentru adoptarea unor măsuri necesare punerii în aplicare a Protocolului nr. 16 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentate, statuează că:"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune suspendarea, judecării cauzei până la comunicarea de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ emis de Curtea Europeană ş Drepturilor Omului, tradus în limba română. Asupra suspendării, instanţa se pronunţă prin încheiere motivată, după dezbateri contradictorii."
Verificând conţinutul încheierii atacate, Completul de 5 judecători constată că aceasta nu îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât nu cuprinde argumentele, respectiv raţionamentul logico-juridic, care au fundamentat soluţia pronunţată de instanţă sub aspectul dispunerii măsurii suspendării cauzei până la comunicarea avizului consultativ solicitat Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Completul de 5 judecători mai notează că indicarea în dispozitivul hotărârii a temeiului juridic în baza căreia s-a dispus măsura suspendării cauzei nu suplineşte lipsa motivării, aceasta putând fi apreciată ca fiind suficientă în cazul incidenţei unui caz de suspendare de drept.
Deoarece din analiza încheierii ce face obiectul judecăţii, rezultă că aceasta nu corespunde exigenţelor expuse în paragrafele arătate în precedent, împrejurare ce atrage incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 din acelaşi act normativ Completul de 5 judecători va dispune casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre rejudecare din perspectiva analizată, respectiv doar cu privire la măsura suspendării.
În ce privesc celelalte motive de recurs invocate de recurent, relative la legalitatea suspendării judecăţii cauzei până la comunicarea avizului consultativ solicitat Curţii Europene a Drepturilor Omului, având în vedere viciul de care aste afectată încheierea recurată, Completul de 5 judecători constată că se află în imposibilitatea analizării acestora în absenţa considerentelor avute în vedere de către instanţa de recurs pentru a dispune o asemenea măsură.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate în prezentul recurs de către intimata A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători reţine că, întrucât în această fază procesuală a fost rezolvat doar un incident procedural, acestea vor putea fi avute în vedere în economia totală a dosarului, respectiv la finalizarea acestuia.
Potrivit art. 501 alin. (3) din C. proc. civ., după casare, instanţa a cărei hotărâre a fost casată va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata A..
Admite recursul declarat de recurenta Agenţia Naţională de Integritate împotriva încheierii din 6 noiembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021.
Casează, în parte, încheierea din 6 noiembrie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, respectiv doar cu privire la măsura suspendării, şi, în aceste limite, trimite cauza pentru rejudecare.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.