Şedinţa publică din data de 13 mai 2024
Asupra recursului, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea atacată
Prin decizia civilă nr. 152 din 3 iunie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, în complet de filtru, în dosarul nr. x/2018, s-a anulat recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 3421 din 4 octombrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă, în dosarul x/2018
2. Cererea de revizuire
Împotriva deciziei menţionate anterior, recurenta A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, sub nr. de înregistrare x/2024.
În cuprinsul cererii de revizuire, revizuenta a arătat istoricul cauzei şi şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţiile pronunţate în cauză. Arată că nu a obţinut drepturile de pensie pe care le-a solicitat şi la care se consideră îndreptăţită, însă i-au fost refuzate atât de Casa de Pensii, cât şi de instanţele judecătoreşti.
Prin cererea de revizuire, revizuenta face referire la alte 14 hotărâri cu privire la care a solicitat, de asemenea, desfiinţarea şi rejudecarea lor.
Solicită admiterea cererii de revizuire şi recalcularea drepturilor sale de pensie.
3. Apărările părţilor
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, deoarece are caracteristicile unui apel deghizat, excepţia nulităţii, pentru nemotivare şi excepţia tardivităţii, în raport de fiecare hotărâre invocată prin cererea de revizuire.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie de procedură ce face inutilă cercetarea pe fond a cauzei, pentru considerentele arătate în continuare:
În raport cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie şi ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătoreşti este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii. Pentru a da eficienţă acestor reglementări legale, instanţa este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Se constată că hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire este pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători în complet de filtru.
Astfel, decizia atacată a fost pronunţată în procedura de filtrare, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., conform căruia: "Art. 493. - […] (5) În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."
Rezultă că, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată în complet de filtru nu este supusă niciunei căi de atac.
În consecinţă, decizia atacată în litigiul de faţă este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competenţa Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 152 din 3 iunie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.