Şedinţa publică din data de 12 februarie 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, înregistrată sub nr. x/19.10.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 (SSRML), instituţie publică centrală, solicitând:
1. anularea în tot a procesului-verbal nr. x/5651/26.06.2020, întocmit de către Comisia constituită în cadrul SSRML în baza art. 49 din H.G. nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, proces-verbal prin care i-a fost anulat certificatul de revoluţionar seria x, fără să fie consultat în prealabil pentru a-şi apăra cauza;
2. suspendarea executării procesului-verbal respectiv până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive;
3. repararea pagubei cauzate şi reparaţii pentru daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 8/CA/20.01.2021, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat cauza la Tribunalul Constanţa – secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 568/05.04.2021, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945- 1989, având ca obiect anulare proces – verbal nr. x/5651/26.06.2020 şi repararea pagubei cauzate şi reparaţii pentru daune morale şi a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945- 1989, având ca obiect suspendare executare proces – verbal nr. x/26.06.2020, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Prin decizia civilă nr. 1561/CA din 16 decembrie 2021, dată în dosarul x/2020, Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul promovat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 568/05.04.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul – pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945- 1989, ca nefondat.
Cererea de revizuire
Împotriva acestei hotărâri, recurentul reclamant A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 din C. proc. civ.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 1677 din 23 martie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 1561/CA pronunţate la 16 decembrie 2021 de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2020 şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
A respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire depusă de A. împotriva deciziei civile nr. 1561/CA pronunţate la 16 decembrie 2021 de Curtea de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul x/2020, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivare, s-a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că sunt incidente prevederile art. 510 din C. proc. civ.
S-a avut în vedere că cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., este de competenţa Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă care a pronunţat decizia civilă nr. 1561/CA pronunţată la data de 16 decembrie 2021, în dosarul x/2020 a cărei retractare se solicită, sens în care va fi declinată în favoarea acesteia.
Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa a examinat, cu prioritate excepţia de tardivitate a cererii de revizuire, care a fost întemeiată pe dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
S-a avut în vedere că termenul în care cererea de revizuire putea fi formulată este cel prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Instanţa de revizuire a constatat că hotărârile invocate de către revizuient ca potrivnice sunt Decizia nr. 1561/16.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2021, sentinţa civilă nr. 656/05.02.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2009, şi sentinţa civilă nr. 568/05.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020.
Data rămânerii definitive a ultimei hotărâri este 16.12.2021, respectiv data la care a fost pronunţată decizia civilă nr. 1561 în dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar termenul în care se putea solicita revizuirea, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sub sancţiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., a început să curgă de la data pronunţării acesteia, în speţă 16 decembrie 2021 şi s-a încheiat la data de 19 ianuarie 2022.
Or, cererea de revizuire formulată de revizuientul A. a fost înaintată prin poştă la data de 8 aprilie 2022, conform ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă de la dosar, cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care instanţa a respins cererea, ca tardivă.
Recursul
Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs.
În motivarea căii extraordinare de atac, a susţinut că a solicitat instanţelor să se pronunţe asupra cererilor formulate în baza probelor depus la dosarul cauzei.
Astfel, primul motiv din cererea de revizuire, respectiv art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. se referă la situaţia când instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut şi nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut. Recurentul a arătat că nu are obiecţiuni privind declinarea competenţei, însă nu este de acord cu disjungerea şi trimiterea spre judecare la Curtea de Apel Constanţa, pentru că această instanţă îi este în mod vădit ostilă.
Prin recursul de faţă, solicită să se constate incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., pentru că apreciază că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. Argumentând, arată că nu s-a cerut ca instanţa să facă investigaţii pentru a găsi sau fabrica probe noi şi nici nu s-a cerut ca instanţa de recurs să legifereze cu fosta securitate.
Făcând referire la activităţi de poliţie politică, aşa cum au fost definite prin Legea nr. 187/1999, care în prezent este abrogată, a arătat că instanţa de recurs din cadrul Curţii de Apel Constanţa nu a redactat hotărârea judecătorească decât după un termen de 120 întârziere şi nici nu s-ar fi pronunţat asupra cererii de plată prin compensaţia sumei imputate, deşi recurentul a depus la dosar un titlu de proprietate pentru 50 de hectare teren arabil trecut la capitolul despăgubiri la fondul proprietatea.
Cu privire la cel de-al doilea motiv din cele de revizuire, art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicită casarea deciziei atacate, asupra căreia primul complet al Înaltei Curţi s-au pronunţat prin respingere.
A invocat motivul de recurs prevăzut de 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arătând că respingerea ca tardivă a cererii sale de revizuire este nelegală, pentru că nu avea cum să motiveze revizuirea în termen de o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate, ci doar de la data comunicării aceasta, 29 martie 2022. Aşadar, se întreabă recurentul, cum poate susţine instanţa că ar fi trebuit să declare calea de atac de la momentul la care această hotărâre ar fi rămas definitivă, 16 decembrie 2021, dacă nu îi fusese comunicată.
Mai mult, instanţa de judecată nici nu a respectat dispoziţiile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea se redactează şi semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării, pentru că de la data pronunţării, 16 decembrie 2021 şi până la data comunicării, 29 martie 2021 au trecut 102 zile. În această perioadă, recurentul nu a stat pasiv, ci a solicitat insistent instanţei să se redacteze hotărârea şi să i-o comunice.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că revizuentul a formulat calea de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a fost disjunsă şi declinată spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar cea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost respinsă ca tardivă.
Se reţine că nici disjungerea, măsura de administrare a justiţiei, nici soluţia de declinare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt supuse niciunei căi de atac, recursul declarat împotriva acestora fiind inadmisibil, recurentul având posibilitatea de a formula calea de atac doar împotriva soluţiei de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.
Cu privire la critica privind incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., "când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;", Înalta Curte reţine că, aşa cum s-a decis constant în jurisprudenţă, prin sintagma "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.
În speţa de faţă, nu se poate reţine că instanţa şi-ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, aceasta fiind învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire al cărei temei de drept a fost art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 din C. proc. civ., cale extraordinară de atac a cărei soluţionare revine instanţelor de judecată.
În realitate, se reţine că aspectele învederate de recurent şi circumscrise acestui motiv de casare se referă la modul în care ar fi fost soluţionat litigiul în fond, la Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 568/05.04.2021, iar nu la modalitatea în care instanţa de revizuire ar fi apreciat asupra cererii deduse judecăţii.
Cu privire la critica privind incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză este criticat modul de calcul al termenului de declarare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri.
În esenţă, recurentul invocă faptul că cererea sa de revizuire a fost apreciată în mod greşit ca fiind tardivă, susţinând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la comunicarea hotărârii, pentru că este necesar să se cunoască considerentele acesteia.
Aceste susţineri sunt nefondate.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul - revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În cauză, prin cererea de revizuire, s-a susţinut că Decizia nr. 1561/16.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020, este contrară sentinţei civile nr. 656/05.02.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2009, şi sentinţei civile nr. 568/05.04.2021, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul nr. x/2020.
Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire, este Decizia nr. 1561/16.12.2021 a Curţii de Apel Constanţa, care, fiind pronunţată în recurs, are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
În consecinţă, data pronunţării Deciziei nr. 1561 din 16 decembrie 2021 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă şi momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.
În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 16 decembrie 2021 şi s-a împlinit la 19 ianuarie 2022, care a fost o zi lucrătoare.
Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 8 aprilie 2022, conform ştampilei aplicate pe plicul de corespondenţă de la dosar, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, motiv pentru care Înalta Curte constată că în mod legal instanţa de revizuire a reţinut incidenţa în cauză a sancţiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul - revizuent nu se poate prevala de faptul că nu şi-a îndeplinit o obligaţie procesuală, şi anume formularea în termenul legal a cererii de revizuire, pentru că ar fi avut nevoie să cunoască şi considerentele hotărârii, în condiţiile în care textul de lege anterior redat, care reglementează termenul de exercitare a revizuirii, este clar şi nu face distincţiile de care se prevalează acesta.
Înalta Curte reţine că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 şi nr. 655/2014), s-a constatat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.
De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde şi reglementarea regimului căilor de atac, esenţial fiind ca accesul la un tribunal şi dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanţa lor.
Pentru toate considerentele arătate, constatând că prin criticile recurentului-revizuent nu se relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea soluţiei adoptate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1677 din 23 martie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 februarie 2024.