Şedinţa publică din data de 18 martie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Abaterea disciplinară
Prin Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliul Superior al Magistraturii nr. 125 din 1 martie 2019 s-a dispus sesizarea Inspecţiei Judiciare în vederea efectuării unui control la secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie privind modul de comunicare publică, cu raportare la prevederile legale.
Prin rezoluţia nr. 2815 din 12 octombrie 2021, Inspecţia Judiciară a solicitat exercitarea acţiunii disciplinare faţă de magistratul procuror A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi m) teza I din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată.
În concret, s-a arătat că domnul procuror a acordat un interviu la postul de televiziune B., împrejurare în care a prezentat date şi a făcut o serie de aprecieri legate de ancheta în curs de desfăşurare "in rem" cu privire la alegerile locale desfăşurate în Bucureşti sector 1, în toamna anului 2020.
Sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii
La 19 octombrie 2021, cauza a fost înregistrată pe rolul Consiliului Superior al Magistraturii.
Încheierile recurate
Prin încheierea din 26 ianuarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru procurori în materie disciplinară, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei privind acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi m) teza I din Legea nr. 303/2004, până la soluţionarea, în mod definitiv, a cauzelor care formează obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi nr. 792/46/2021 al Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, s-a reţinut că, prin întâmpinarea depusă, domnul procuror A. a invocat nulitatea acţiunii disciplinare şi a rezoluţiei prin care s-a dispus începerea cercetării disciplinare, întrucât ar fi fost emise de către o persoană care nu avea calitatea cerută de lege, respectiv aceea de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare, legal numit în funcţie.
Ca urmare, s-a arătat că dezlegarea prezentei cauze, sub aspectul soluţionării excepţiei nulităţii invocate, depinde de soluţionarea dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi nr. 792/46/2021 al Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, ce au ca obiect legalitatea actelor administrative de organizare şi funcţionare emise de către inspectorul-şef în perioada 5 septembrie 2018 - 14 mai 2019; aşadar s-a apreciat că între aceste aspecte există o legătură directă, ce poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a fi dată în prezenta cauză.
Prin încheierea din 14 iunie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru procurori în materie disciplinară a respins, ca neîntemeiată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâtul A., fost procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (în prezent pensionat).
În motivare, s-au avut în vedere prevederile art. 413 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi că, prin cererea sa, domnul procuror a susţinut că nu mai subzistă motivul care a stat la baza suspendării cauzei, întrucât a fost soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia civilă nr. 15 din 14 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021.
Din verificările efectuate atât asupra actelor dosarului cât şi asupra portalului instanţelor de judecată, secţia a constatat că motivul care a stat la baza suspendării dosarului disciplinar subzistă, în sensul că dosarele nr. x/2021 şi y/2021 ale Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi 792/46/2021 al Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal nu au fost soluţionate definitiv.
Recursul exercitat împotriva încheierilor instanţei disciplinare
Împotriva celor două încheieri anterior menţionate, domnul procuror a formulat recurs.
În motivarea căii de atac, a susţinut că nu se mai impune menţinerea măsurii suspendării cauzei sale disciplinare, în raport de soluţia dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 15 din 14 martie 2022, prin care s-a stabilit că "Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii nu sunt de natură să confere Guvernului o competenţă directă de numire în aceste funcţii şi să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activităţii judecătorilor şi a procurorilor sau de control politic al acestei activităţi".
Având în vedere această dezlegare de drept, domnul procuror a arătat că înţelege să renunţe la excepţia invocată prin întâmpinarea depusă în dosarul disciplinar la pct. 1. Totodată, învederează că s-a pensionat la 7 iunie 2022, sens în care nu va mai putea executa vreo sancţiune disciplinară.
La cererea de recurs a ataşat Decizia nr. 15/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Apărările formulate de părţi
Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că doar unul din dosarele pentru care a fost suspendată judecata cauzei a fost soluţionat definitiv; dintre celelalte două, unul este suspendat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., iar cel de-al treilea are termen de judecată stabilit la 5 aprilie 2024.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reţine că domnul procuror nu şi-a întemeiat în drept recursul pe vreun text de lege din C. proc. civ. având în vedere să se susţine că mai subzistă motivul pentru care judecata cauzei a fost suspendată, Înalta Curte urmează să analizeze criticile formulate din perspectiva pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât sunt formulate critici prin care se apreciază că nu mai subzistă motivul suspendării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care este o normă de procedură civilă.
În esenţă, în cadrul recursului, se susţine că nu se mai impune suspendarea judecăţii cauzei, faţă de Decizia nr. 15 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere şi faptul că domnul procuror a fost pensionat la 7 iunie 2022.
Aceste susţineri sunt nefondate.
Conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."
Înalta Curte reţine că acest caz de suspendare facultativă lasă la aprecierea judecătorului suspendarea cauzei şi implică analiza următoarei chestiuni: dezlegarea procesului să depindă în tot sau în parte de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
În speţă, cerinţele legale impuse de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. sunt îndeplinite, cum, de altfel, a motivat şi secţia în cuprinsul încheierii recurate.
În cauza dedusă judecăţii, la termenul de judecată din 26 ianuarie 2022, reprezentatul Inspecţie Judiciare a formulat oral cerere de suspendare a judecăţii acţiunii disciplinare, în motivarea căreia s-a referit la excepţia nulităţii acţiunii disciplinare invocată de domnul procuror prin întâmpinare.
Astfel, domnul procuror a susţinut că Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 18 mai 2021 are drept rezultat lipsirea de efecte juridice a Ordinelor inspectorului-şef nr. 131, 134 şi 136 întrucât, în opinia sa, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a subliniat că nu este abilitată să aplice dreptul Uniunii cu privire la o speţă determinată, aceasta căzând în sarcina instanţelor naţionale. A invocat excepţia nulităţii acţiunii disciplinare determinată de nulitatea celor trei regulamente care au fost emise în perioada vizată, respectiv perioada ulterioară emiterii Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 77/2018.
Inspecţia Judiciară a făcut referire la un număr de cinci dosare care s-ar afla pe rolul instanţelor de contencios, al căror obiect este în strânsă legătură cu cauza de faţă: dosarele nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Curţii de Apel Braşov, în care s-a solicitat anularea Ordinelor 134 şi 131, care sunt suspendate până la soluţionarea definitivă a dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 înregistrate iniţial la Curtea de Apel Piteşti, în care s-a solicitat anularea aceloraşi ordine.
Prin încheierea din 26 ianuarie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii – secţia pentru procurori în materie disciplinară a suspendat, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., judecata acţiunii disciplinare, până la soluţionarea, în mod definitiv, a cauzelor care formează obiectul dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi nr. 792/46/2021 al Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea măsurii, s-a reţinut că dezlegarea prezentei cauze, sub aspectul soluţionării excepţiei nulităţii invocate, depinde de soluţionarea dosarelor nr. x/2021 şi nr. y/2021 ale Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi nr. 792/46/2021 al Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect legalitatea actelor administrative de organizare şi funcţionare emise de către inspectorul-şef în perioada 5 septembrie 2018 - 14 mai 2019, sens în care s-a apreciat că între aceste aspecte există o legătură directă, ce poate avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a fi dată în prezenta cauză.
Ulterior, cererea de repunere pe rol formulată de domnul procuror a fost respinsă, prin încheierea din 14 iunie 2023, în considerentele căreia secţia a constatat că motivul care a stat la baza suspendării prezentului dosar disciplinar subzistă în continuare, în sensul că dosarele nr. x/2021 şi y/2021 ale Curţii de Apel Alba Iulia – secţia de contencios administrativ şi fiscal şi 792/46/2021 al Curţii de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ şi fiscal nu au fost soluţionate în mod definitiv.
Înalta Curte va respinge susţinerea domnului procuror, în sensul că soluţionarea cauzei nu ar fi ţinută de hotărârile ce urmează a fi pronunţate în dosarele anterior enumerate întrucât această măsură, de suspendare facultativă, dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. a fost motivată din perspectiva legăturii directe cu dosarele respective, putând avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în prezenta cauză.
Astfel, secţia pentru procurori a justificat oportunitatea sistării temporare a judecăţii, arătând că excepţia nulităţii acţiunii disciplinare, din perspectiva legalităţii actelor administrative de organizare şi funcţionare a inspectorului-şef în perioada 5 septembrie 2018 – 14 mai 2019 invocată de domnul procuror reprezintă o chestiune a cărei soluţionare depinde de soluţiile ce urmează a fi pronunţate în dosarele anterior nominalizate, care au ca obiect anularea Ordinelor nr. 131, 136 134, toate emise de Inspectorul-şef în anul 2018.
În egală măsură, utilitatea măsurii suspendării în astfel de situaţii este evidentă şi decurge din însăşi raţiunea instituirii acesteia de către legiuitor, anume preîntâmpinarea pronunţării unor hotărâri greşite sau contradictorii.
Nici Decizia nr. 15 pronunţată la 14 martie 2022 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu are relevanţă asupra motivului suspendării cauzei, pentru a fi justificată calea extraordinară de atac a recursului declarat împotriva încheierilor de şedinţă prin care a fost suspendată cauza, respectiv menţinută măsura suspendării.
Prin această decizie, a fost admisă sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 24 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, s-a stabilit că "Dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii nu sunt de natură să confere Guvernului o competenţă directă de numire în aceste funcţii şi să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activităţii judecătorilor şi a procurorilor sau de control politic al acestei activităţi". Această hotărâre are consecinţe eventual în dosarele pentru soluţionarea cărora a fost suspendată cauza de faţă, nicidecum nu ar putea constituit un motiv al repunerii acesteia pe rol.
Din verificările ECRIS depuse la dosar rezultă că dintre cauzele pentru care s-a dispus măsura suspendării judecăţii cauzei, doar dosarul nr. x/2021, ce avea ca obiect anularea ordinului pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare nr. 134/2018 a fost soluţionat definitiv prin Decizia nr. 5456 din 21 noiembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dosarul nr. x/2021, ce avea ca obiect anularea ordinului nr. 131/2021 şi a actelor subsecvente a fost suspendat prin încheierea din 4 mai 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021
Acest din urmă dosar, cu nr. x/2021, ce avea ca obiect anularea ordinului pentru aprobarea Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecţie nr. 136/2018 a fost soluţionat în primă instanţă de Curtea de Apel Braşov, aflându-se în prezent în calea de atac a recursului la Înalta Curte, cu termen la 5 aprilie 2024.
Ca urmare, doar unul dintre cele trei dosare pentru care s-a dispus suspendarea cauzei a fost soluţionat definitiv, sens în care Înalta Curte reţine că este corectă atât măsura suspendării cât şi cea a menţinerii acesteia de către secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.
Cât priveşte precizarea domnului procuror făcută prin motivele de recurs, prin care a arătat că înţelege să renunţe la excepţia invocată la pct. I, respectiv excepţia nulităţii acţiunii disciplinare şi a rezoluţiei, a cercetării disciplinare şi a rezoluţiei de începere a cercetării disciplinare decurgând din nulitatea ordinelor nr. 131, 134 şi 136, toate emise în 2018 de inspectorul-şef, Înalta Curte reţine următoarele:
Completul de 5 judecători este învestit cu soluţionarea recursului declarat de domnul procuror împotriva încheierilor de şedinţă prin care a fost suspendată judecata cauzei, respectiv menţinută această măsură. Calea de atac extraordinară urmăreşte să supună controlului legalitatea măsurii suspendării cauzei, respectiv a menţinerii acesteia, iar prezenta instanţă se va pronunţa în limitele învestirii. Excepţia nulităţii acţiunii disciplinare a fost invocată de domnul procuror în cadrul dosarului aflat pe rolul Consiliului Superior al Magistraturii, cu nr. x/2021; renunţarea la excepţia amintită a fost formulată prin motivele de recurs din prezentul dosar, aflat pe rolul Completului de 5 judecători.
Aşadar, doar în măsura în care cererea de renunţare va fi reiterată şi în dosarul nr. x/2021, revine Consiliului Superior al Magistraturii – secţia pentru procurori în materie disciplinară competenţa de a se pronunţa asupra acesteia, prezenta instanţa fiind învestită cu calea extraordinară de atac declarată împotriva celor două încheieri de şedinţă, cum s-a detaliat anterior, iar motivul pentru care s-a dispus suspendarea cauzei nu ar putea fi modificat în recurs, prin invocarea unor aspecte noi, ce nu au fost avute în vedere la acel moment şi nici la momentul soluţionării cererii de repunere pe rol.
Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul criticilor invocate de recurent, astfel că, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierilor din 26 ianuarie 2022 şi din 14 iunie 2023 pronunţate de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2024.