Şedinţa publică din data de 18 martie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Acţiunea disciplinară
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru procurori în materie disciplinară, Inspecţia Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtului A., prim-procuror militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, cercetat sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, în esenţă, s-a reţinut că procurorul A. a avut un comportament neadecvat statutului de magistrat rezultat din modul de exteriorizare pe pagina grupului denumit "B." de pe reţeaua de socializare Facebook, sub pseudonimul de utilizator "C.", prin folosirea unor expresii/afirmaţii defăimătoare şi a unui limbaj jignitor la adresa unor magistraţi cu funcţii de conducere în cadrul Ministerului Public (procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D., prim adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, E.), a unui membru judecător al Consiliului Superior al Magistraturii (judecător F.), a foştilor ministri de justiţie, G., H. şi I., preşedintelui României precum şi a sistemului judiciar, a procurorilor din cadrul Ministerului Public şi a poliţiei judiciare.
Hotărârea secţiei pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 9P din 13 septembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară a respins acţiunea disciplinară formulată de Inspecţia Judiciară împotriva pârâtului A., prim-procuror militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, cercetat sub aspectul săvârşirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.
În motivare, s-a avut în vedere situaţia de fapt, respectiv că la 8 mai 2021 pe site-ul www.x.ro a fost publicat articolul "J., episodul 4 Când procurorul general devine ‘duduie cu intelect redus’ pentru procurorii din subordine", fiind redate mai multe postări cu mesaje ale utilizatorului cu pseudonimul "C." de pe grupul de Facebook "B.", despre care Inspecţia judiciară a reţinut că aparţin pârâtului procuror A..
Instanţa disciplinară a constatat că nu s-a făcut dovada faptului că autorul mesajelor prezentate în cadrul articolului "J., episodul 4 Când procurorul general devine ‘duduie cu intelect redus’ pentru procurorii din subordine", publicat la data de 8 mai 2021 pe site-ul www.x.ro, ar fi pârâtul procuror A., utilizatorul cu pseudonimul "C." din grupul de Facebook "B.".
Aceasta întrucât proba ce a fost administrată în cauză, din care ar fi rezultat concluzia anterior prezentată, este reprezentată de capturi de ecran ale unor postări de provenineţă neidentificată, despre care doar se susţine că aparţin domnului procur.
Secţia a avut în vedere prevederile art. 249 din C. proc. civ., faţă de care a constatat că sarcina probei revine Inspecţiei Judiciare, care, la termenul din 21 iunie 2023, a depus toate înscrisurile care se regăsesc la dosarul cauzei.
Din analiza acestora, secţia a constatat că simpla apariţie în presă a unor mesaje sub forma unor capturi de ecran nu poate face dovada existenţei unei fapte care să poată să fie imputată pârâtului procuror. În acest sens, se reţine că nici jurnaliştii care au publicat mesajele respective şi nici Inspecţia Judiciară nu au avut acces în mod nemijlocit la conţinutul original al postărilor.
Aşadar, din perspectiva obţinerii şi difuzării capturilor de ecran se constată că aceste operaţiuni sunt unele de provenienţă necunoscută şi neasumate de vreo altă persoană/parte/instituţie, care să certifice că aparţin persoanei/utilizatorului unui cont prin vreun element de identificare sau confirmate de alţi membri ai grupului de Facebook.
În consecinţă, secţia a reţinut că probele administrate în cauză nu sunt apte să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că mesajele prezentate în mass-media, sub forma unor capturi de ecran, ar fi fost postate în mod real pe grupul respectiv de Facebook şi, implicit, că postările i-ar aparţine pârâtului procuror, existenţa dubiului profitându-i pârâtului în aplicarea principiului in dubio pro reo.
Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei disciplinare
Împotriva hotărârii anterior menţionate, Inspecţia Judiciară a formulat recurs, susţinând că este atât netemeinică, cât şi nelegală, întrucât cuprinde motive contradictorii, făcând referire la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.
Inspecţia a arătat că în considerentele hotărârii se susţine, pe de-o parte, că nu s-ar fi făcut dovada că autorul mesajelor este domnul procuror, care este utilizatorul cu pseudonimul "C.", iar pe de altă parte, că domnul procuror este utilizatorul cu respectivul pseudonim. De asemenea, instanţa disciplinară a apreciat că nu este dovedit sub orice dubiu că mesajele respective au fost postate în mod real pe grupul respectiv.
În opinia recurentei, aceste considerente sunt contradictorii, în sensul că unul admite existenţa faptică a mesajelor în speţă, iar celălalt, dimpotrivă, apreciază că nu este dovedită, dincolo de orice dubiu, existenţa sau realitatea respectivelor mesaje.
Referitor la netemeinicia hotărârii, s-a arătat că din probatoriul administrat rezultă fără îndoială că mesajele ce fac obiectul cauzei disciplinare prezente au existat în realitate, fiind postate pe grupul de Facebook denumit "B." de către utilizatorul cu pseudonimul "C." şi că acestea conţin afirmaţii profund jignitoare l a adresa unor persoane cu funcţii importante, instituţii, structuri ale statului şi care evocă un comportament neadecvat, contrar standardelor de conduită şi obligaţiilor prevăzute de lege, regulamente şi Codul deontologic al magistraţilor.
De asemenea, rezultă că domnul procuror este utilizatorul cu pseudonimul "C.", din grupul de Facebook denumit "B.".
Inspecţia Judiciară a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi reţinerea spre rejudecare a acţiunii disciplinare, în limitele prevăzute de art. 501 din C. proc. civ. în rejudecare, admiterea acţiunii şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători
Cu titlu preliminar, faţă de faptul că recurenta şi-a subsumat criticile cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunţate în materie disciplinară, cale de atac ce va fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin luarea în considerare a aspectelor invocate de recurentă şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, aşa cum a decis Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:
Critica privind motivare contradictorie a deciziei recurate este nefondată.
Înalta Curte reţine că, potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", nemotivarea hotărârii judecătoreşti fiind analizată din aceeaşi perspectivă.
Verificând hotărârea criticată, Înalta Curte reţine că aceasta corespunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. se are în vedere că motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi, întrucât scopul motivării este acela de a explica soluţia adoptată de instanţă. Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.
De altfel, obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.
Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum şi la criticile formulate, Înalta Curte reţine că hotărârea recurată respectă condiţiile prevăzute de art. 425 C. proc. civ. referitoare la motivarea hotărârii, câtă vreme instanţa disciplinară a analizat acţiunea disciplinară din perspectiva ambelor abateri disciplinare imputate magistratului, respectiv art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004, a analizat probatoriul administrat cu respectarea art. 264 din C. proc. civ., respectiv capturile de ecran care conţinea mesaje atribuite magistratului cercetat şi a constatat că nu s-a dovedit, dincolo de orice dubiu, că acestea ar aparţine domnului procuror.
Aşadar, instanţa disciplinară a detaliat, arătând că simpla apariţie în mass-media a unor mesaje sub forma unor capturi de ecran nu poate face dovada faptei imputate magistratului, cu atât mai mult cu cât operaţiunea de diseminare în spaţiul mediatic nu a fost asumată de vreo persoană sau instituţie, prin raportare la principiul in dubio pro reo, fiind nefondate criticile recurentei pe aceste aspecte.
Criticile privind netemeinicia soluţia adoptate de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sunt, de asemenea, nefondate.
Astfel, recurenta a criticat hotărârea recurată, apreciind că din probatoriul administrat rezultă că mesajele ce fac obiectul prezentei cauze disciplinare au existat cu adevărat, fiind postate pe grupul de Facebook denumit "B." de către utilizatorul sub pseudonim "C.", că acestea conţin afirmaţii profund jignitoare la adresa mai multor persoane cu funcţii importante, structuri ale statului şi instituţii, precum şi că procurorul militar A. este utilizatorul ce postează sub respectivul pseudonim.
În primul rând, se reţine că este lipsită de suport susţinerea formulată ca o critică a hotărârii recurate, în sensul că respectivele mesaje postate pe Facebook conţin afirmaţii profund jignitoare la adresa mai multor persoane cu funcţii importante, structuri ale statului şi instituţii. Acest aspect nu a fost reţinut în hotărârea recurată ca un considerent în sprijinul soluţiei date şi nici nu a fost contestat de vreuna din părţi.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că ceea ce se impută domnului procuror este că ar fi avut un comportament neadecvat statutului de magistrat, rezultat din conţinutul mesajelor postate sub pseudonim pe grupul magistraţilor activi pe reţeaua de socializare Facebook, atitudini ce au fost circumscrise abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) şi b) din Legea nr. 303/2004.
Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".
Pentru existenţa laturii obiective a acestei abateri disciplinare, se cere ca magistratul, în exercitarea funcţiei sau în afara exercitării acesteia, să încalce standardele de conduită universal acceptate de comunitatea în care trăieşte sau să se implice în activităţi ce prejudiciază reputaţia instanţelor ori a parchetelor sau a sistemului judiciar în ansamblul său.
Săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 presupune ca judecătorul să uzeze de libertatea sa fundamentală la exprimare într-o modalitate care încalcă în mod grav şi nejustificat obligaţia sa de rezervă.
Potrivit art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, constituie abatere disciplinară încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii.
Legea sancţionează orice faptă, acţiune sau inacţiune, prin care judecătorii şi procurorii desfăşoară activităţi sau exercită funcţii anume prevăzute de lege ca fiind incompatibile cu calitatea de magistrat.
Pentru a asigura independenţa şi imparţialitatea judecătorilor şi procurorilor, legiuitorul a impus acestora interdicţii care vizează desfăşurarea unor activităţi care au fost apreciate ca fiind incompatibile cu poziţia pe care o deţine magistratul în societate. Astfel, prin legile privind reforma sistemului judiciar român au fost instituite o serie de măsuri care au drept scop asigurarea celor mai bune garanţii de competenţă, independenţă şi imparţialitate a judecătorilor, pentru instaurarea unui sistem juridic eficient şi echitabil, care să asigure supremaţia legii şi respectarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor.
În legătură cu interdicţiile impuse judecătorilor şi procurorilor în art. 8 din Legea nr. 303/2004 şi în alte acte normative, trebuie avut în vedere statutul funcţiei de magistrat, cu toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acesta.
Statutul de magistrat deţinut de domnul procuror impune acestuia o anumită conduită; independenţa sistemului judiciar îi conferă magistratului drepturi, însă, în egală măsură îi impune obligaţii. Sfera interdicţiilor şi incompatibilităţilor este mai extinsă în privinţa judecătorilor şi procurorilor decât în privinţa altor categorii tocmai în considerarea statutului special al magistraţilor.
Relativ la angajarea răspunderii în context disciplinar pentru conţinutul mesajelor postate în cadrul grupului Facebook "B." menţionate anterior, trebuie precizat că răspunderea disciplinară este definită ca fiind acea formă a răspunderii juridice, specifică dreptului muncii, ce constă în sancţionarea faptelor ilicite, de încălcare cu vinovăţie de către orice angajat a normelor legale, regulamentare, a obligaţiilor de serviciu, calificate ca abateri disciplinare.
În cazul magistraţilor, disciplina muncii a fost definită ca fiind acea ordine necesară impusă prin legi şi regulamente pe care judecătorii şi procurorii sunt datori să o respecte ca o garanţie a înfăptuirii în condiţii de eficienţă şi imparţialitate a actului de justiţie, iar răspunderea disciplinară a judecătorilor este forma specifică de răspundere pentru săvârşirea cu vinovăţie a unor fapte de încălcare a normelor constituţionale, legale şi regulamentare, prevăzute de lege ca abateri disciplinare.
Răspunderea disciplinară este independentă de celelalte forme de răspundere şi are un caracter exclusiv personal, care poate fi dedus din caracterul intuitu personae al contractului individual de muncă sau, în cazul judecătorilor, al raportului de muncă, astfel că nu poate fi angajat acest tip de răspundere pentru fapta altei persoane.
Pentru a fi reţinută existenţa unei fapte cu caracter disciplinar este necesar ca aceasta să fie constatată dincolo de orice îndoială şi să rezulte cu certitudine din probele administrate în cauză, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă .
Astfel, ceea ce se impută domnului procuror este conţinutul unor mesaje postate sub pseudonim în cadrul grupului Facebook "B. judecătorilor", mesaje publicate într-un articol de presă.
Referitor la identificarea utilizatorului care s-a conectat în reţeaua Facebook cu numele pârâtului trimis în judecată disciplinară, se reţine că grupurile Facebook le oferă proprietarilor de pagini o platformă şi instrumentele necesare pentru a comunica. Pentru grupuri există 2 setări de confidenţialitate: grupuri publice care pot fi accesate de orice persoană, iar conţinutul mesajelor/postărilor este vizibil publicului şi grupurilor private al căror conţinut poate fi vizualizat doar de către membri.
Este cunoscut că pentru a crea un cont de Facebook este necesară introducerea unor date personale cum ar fi nume, prenume, adresa de e-mail, însă, este posibil, ca aceste date să fie fictive, fără a corespunde persoanei reale care administrează contul respectiv.
Analizând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa disciplinară, că nu s-a făcut dovada faptului că mesajele sub forma capturilor de ecran au fost postate în grupul de socializare Facebook de domnul procuror.
Astfel, în condiţiile în care prin probele administrate nu s-a stabilit cu certitudine identitatea autorului postărilor apărute pe grupul "B.", simpla apariţie în presă a acestor mesaje nu poate face dovada în sine a existenţei unei fapte care să poată să fie imputată domnului procuror.
În acelaşi sens se reţine că nici jurnaliştii care au publicat mesajele respective şi nici Inspecţia Judiciară nu au avut acces în mod direct şi nemijlocit la conţinutul original al postărilor.
În plus, Inspecţia Judiciară şi-a probat acţiunea cu care a învestit instanţa disciplinară cu copii ale capturilor de ecran, unde au fost evidenţiate mesaje despre care se susţine că ar fi fost postate pe grupul Facebook de utilizatorul "C.", care ar fi pseudonimul procurorului cercetat.
Se reţine că sesizarea Inspecţiei Judiciare s-a realizat urmare a apariţiei unui articol de presă pe site-ul www.x.ro, articol care era însoţit de o serie de imagini-capturi de ecran ale mesajelor imputate domnului procuror.
Relativ la veridicitatea conţinutului acestor mesaje, instanţa supremă reţine că Inspecţia Judiciară nu a avut acces direct la mesajele postate pe grupul "B.", aşa cum s-a arătat anterior, iar în judecata în faţa secţiei nu s-a făcut dovada că postările făcute public ar aparţine, în concret, domnului procuror.
Din această perspectivă, nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a domnului procuror pentru fapte ce aparţin unor utilizatori ai unei reţele de socializare doar pentru considerentul că acesta ar avea calitatea de membru al grupului "B.", în lipsa unor dovezi certe că postările reţinute prin acţiunea disciplinară sunt reale şi îi aparţin.
În consecinţă, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză nu sunt apte să creeze convingerea, dincolo de orice dubiu, că afirmaţiile imputate domnului procuror sunt reale şi îi aparţin, astfel încât să poată antrena răspunderea disciplinară.
Aşadar, este corectă aprecierea instanţei disciplinare în sensul că circumstanţele de fapt reliefate de probatoriul administrat nu sunt suficiente, în lipsa unor elemente obiectivate într-o situaţie concretă, pentru a se constata fără echivoc atât sub aspectul elementului material al abaterii, cât şi al urmărilor pretins a fi produse, dubiu ce profită pârâtului în aplicarea principiului in dubio pro reo (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 116/2023 a Completului de 5 judecători).
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de recurenta Inspecţia Judiciară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Inspecţia Judiciară împotriva Hotărârii nr. 9P din 13 septembrie 2023 pronunţate de secţia pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2024.