Şedinţa publică din data de 18 martie 2024
Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea ce formează obiectul recursului
Prin decizia civilă nr. 1384 din 08 iunie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 2390 din 06.04.2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6521 din 14.12.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivare, analizând cele două hotărâri pretins potrivnice, instanţa de revizuire a constatat că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză deoarece nu a fost întrunită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat.
2. Cererea de recurs
Împotriva deciziei menţionate mai sus, a declarat recurs revizuentul A., invocând incidenţa în cauză a motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 din C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurentul învederează că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de revizuire având în vedere că în cauză este îndeplinită condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză. Astfel, arată că părţile aflate în contradictoriu sunt cele din prezentul dosar. În ceea ce priveşte identitatea de obiect al cererilor de chemare în judecată, recurentul precizează că acesta este reprezentat de recalcularea drepturilor de pensie prin cele două decizii de debit emise de Casa Teritorială de Pensii a Municipiului Bucureşti, respectiv decizia nr. x din 28.08.2008 şi decizia nr. x din 20.02.2018. Cu privire la cauză, aceasta este reprezentată de actualizarea pensiilor de serviciu ale foştilor funcţionari publici parlamentari, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 215 din 21.07.2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar.
Pentru toate motivele arătate în cererea de recurs, recurentul-revizuent solicită admiterea cererii de revizuire şi, prin urmare, să se admită cererile de chemare în judecată, cererea de lămurire, cererea de completare astfel cum au fost formulate. De asemenea, solicită omologarea raportului de expertiză, a suplimentului la raportul de expertiză şi a situaţiilor financiar contabile, întocmite de expert în cauză, referitoare la drepturile cuvenite privind actualizarea pensiei de serviciu.
3. Apărările părţilor
La 31.07.2023, intimata Camera Deputaţilor prin Secretar General a depus întâmpinare, prin avocat, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La 02.08.2023, intimata Casa Naţională de Pensii Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la 17.08.2023, recurentul a reiterat cererile formulate prin memoriul de recurs. La 21.08.2023, recurentul a depus la dosar un alt exemplar al răspunsului la întâmpinare la care a ataşat înscrisuri cuprinzând hotărâri pronunţate anterior în dosar, corespondenţă cu intimatele din prezenta cauză şi acte din dosarul de pensie .
La 21.09.2023, intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a depus concluzii scrise prin care a arătat că decizia recurată este temeinică şi legală.
4. Procedura de filtrare a recursului
În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 – care a intrat în vigoare la 21.12.2018 – a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 29.03.2018, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu.
Prin încheierea din 6.11.2023, completul de filtru a analizat raportul şi a dispus comunicarea acestuia către părţi. Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor ataşate la filele x ale dosarului.
Casa Naţională de Pensii Publice a depus punct de vedere la raport prin care arată că este de acord cu concluziile raportului efectuat în cauză, respectiv, în speţă, calea de atac este admisibilă, însă faţă de lipsa motivelor de casare apreciază că recursul este inadmisibil.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători
Analizând recursul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de o secţie civilă a Înaltei Curţi prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia I civilă este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Or, în speţă, analizând hotărârile pe care recurentul-revizuent le consideră contrare în cadrul motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că această condiţie de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită.
Se reţine că s-a invocat contrarietatea între următoarele două hotărâri judecătoreşti: sentinţa civilă nr. 2390 din 06.04.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 6521/14.12.2021 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, care încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1361/13.02.2012 pronunţate de Tribunalul Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Astfel, în primul litigiu, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, constatarea nulităţii absolute a actului adiţional nr. x din 19.12.2007 la convenţia privind aplicarea prevederilor referitoare la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 7/2006, precum şi anularea adeverinţei nr. x din 24.06.2008 emise de Camera Deputaţilor şi a deciziei de pensie nr. x din 28.08.2008 emise de Casa de Pensii Sector 2, constatarea venitului brut actual ca fiind în cuantum de 5.356 RON, începând cu 28.08.2008 şi obligarea pârâtei Camera Deputaţilor la plata sumei de 35.800 RON, reprezentând diferenţă între pensia de serviciu cuvenită şi cea încasată şi a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.
În cel de-al doilea litigiu, respectiv, în procesul finalizat prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, acelaşi reclamant a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, B., C. şi D., anularea deciziei de debit nr. x din 20.02.2018, constatarea punctajului mediu anual corect calculat ca fiind cel stabilit pe baza stagiului complet de cotizare de 25 ani, aferent vârstei de 55 ani, la data deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti la plata sumei de 79.863 RON, reprezentând diferenţa între pensia contributivă cuvenită şi pensia contributivă efectiv plătită în perioada 27.09.2007-30.04.2016, din care se va scădea suma de 33.990 RON, achitată în lunile septembrie 2016 şi mai 2017; obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 82.632 RON, reprezentând diferenţa între pensia de serviciu cuvenită şi pensia de serviciu efectiv încasată în perioada 01.09.2010 - 30.04.2016, din care se va scădea suma de 30.434 RON, achitată în lunile noiembrie 2016 şi noiembrie 2017 şi la care va adăuga dobânda legală, începând cu 24.11.2014 până la data plăţii efective şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.
Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect, instanţa de revizuire a concluzionat că sentinţa civilă nr. 1361/13.02.2012 a Tribunalului Bucureşti – secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4572/07.09.2012 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, indicată ca având autoritate de lucru judecat, nu a fost pronunţată în cadrul unui proces care să fi avut acelaşi obiect ca şi cel în care a fost pronunţată sentinţa a cărei revizuire se solicită.
Faţă de argumentele precedente, nu poate fi reţinută incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care, în mod corect instanţa de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (6) din C. proc. civ., a respins cererea de revizuire.
Se observă că, în realitate, prin criticile formulate, recurentul tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, ceea ce ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea revizuirii să nu presupună o nouă judecată a cauzei.
Instanţa are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […] (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".
În consecinţă, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1384 din 08 iunie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2024.