Şedinţa publică din data de 18 martie 2024
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 5466 pronunţată la 16 noiembrie 2023, în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. prin mandatar B. împotriva sentinţei nr. 179/F-C din 5 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a casat sentinţa recurată şi, în rejudecare, s-a admis, în parte, acţiunea reclamantului şi a fost anulat, în parte, Ordinul nr. 1817 din 20 septembrie 2016 emis de MMAP, în ceea ce priveşte art. 4 alin. (1), precum şi adresele nr. x din 08 noiembrie 2016 şi nr. 22419 din 29 noiembrie 2016 emise de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş. De asemenea, a fost obligat pârâtul MMAP la plata către reclamant a sumei de 2.000 de RON cu titlu de daune morale. Totodată, a fost respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Contestaţia privind tergiversarea procesului
La 5 decembrie 2023, petentul A. prin mandatar B. a formulat contestaţie privind tergiversarea dosarului nr. x/2016, înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători, sub nr. x/2023.
Prin cererea formulată, petentul arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat decizia nr. 5466 la 16 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2016, dar hotărârea nu a fost redactată şi nici comunicată până la data depunerii contestaţiei, împrejurare care încalcă dreptul la un proces echitabil deoarece tergiversarea redactării actului procesual are conotaţia încălcării drepturilor părţilor implicate în proces.
În drept, a invocat art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Asupra excepţiei lipsei obiectului prezentei contestaţii la tergiversare, invocate din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente".
Conform art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenţie."
De asemenea, art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părţi, precum şi procurorul care participă la judecată pot face contestaţie prin care, invocând încălcarea dreptului la soluţionarea procesului într-un termen optim şi previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situaţie să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiaşi text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestaţia, motivele vizând atât culpa, cât şi atitudinea instanţei faţă de neglijenţa sau abuzul părţilor, a altor participanţi în proces ori a terţilor care aveau obligaţii legale sau judiciare.
Textele de lege anterior amintite reglementează procedura contestaţiei privind tergiversarea procesului, care reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultăţile ivite în soluţionarea cauzelor civile într-un termen optim şi previzibil. Raţiunea reglementării contestaţiei la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părţii la o procedură echitabilă, eficientă, desfăşurată cu celeritate, prin sancţionarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
Aşadar, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanţei de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare şi nu le foloseşte sau, mai grav, nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită.
Din analiza dispoziţiilor citate, rezultă că, în ipoteza admiterii contestaţiei privind tergiversarea procesului, completul de judecată dispune, prin încheiere, măsurile necesare înlăturării situaţiei care a provocat tergiversarea judecăţii, respectiv în cazurile reglementate de art. 522 din C. proc. civ.
În prezenta cauză, pe calea contestaţiei la tergiversare, petentul a solicitat redactarea şi comunicarea hotărârii nr. 5466 pronunţate la 16 noiembrie 2023, în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal, înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ipoteză care se încadrează în dispoziţiile art. 522 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că, în urma verificărilor efectuate în sistemul Ecris, s-a constatat la termenul de judecată din 12 februarie 2024 că există înregistrată în sistemul informatic concepta hotărârii nr. 5466 pronunţate la 16 noiembrie 2023, în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia de contencios administrativ şi fiscal. Faţă de această situaţie, în conformitate cu prevederile art. 9 şi 22 din C. proc. civ., pentru respectarea garanţiilor procesuale privind dreptul la apărare al părţilor litigante, instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol şi efectuarea unei adrese către secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se comunica, în copie, hotărârea nr. 5466 din 16 noiembrie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2016 şi dovada comunicării acesteia către părţile litigante.
Prin răspunsul transmis, aflat la dosar la fila x, s-a arătat că decizia pentru care s-a formulat contestaţie la tergiversarea procesului în această cauză a fost redactată şi comunicată părţilor la 13 februarie 2024.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, întrucât obiectul cauzei nu mai subzistă la data soluţionării contestaţiei de faţă, hotărârea fiind comunicată contestatorului, Înalta Curte urmează să respingă, ca rămasă fără obiect, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de A. prin mandatar B. în legătură cu dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2024.