Şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2024
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, constată următoarele:
Prin decizia nr. 738 din 08 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.1, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 7/R din data de 23.10.2023, pronunţată de Curtea de Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2023.1.
A fost obligat recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, rămâne în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin decizia penală nr. 7/R din data de 23.10.2023 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpatul A. cu privire la prevederile art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009.
Curtea a apreciat că decizia Curţii Constituţionale de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 nu poate avea efecte asupra soluţiei care vizează recursul declarat de către inculpatul A. împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, respectiv decizia penală nr. 679 din data de 27.07.2023 a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Timiş.
S-a reţinut că împotriva acestei decizii, deşi definitivă, contestatorul A. a exercitat calea de atac a recursului sub aspectul respingerii cererii de sesizare a CJUE cu o întrebare preliminară, iar în cadrul procedurii de soluţionare a recursului a invocat neconstituţionalitatea prevederilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, fiind nemulţumit de inexistenţa unei căi de atac împotriva soluţiilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, cale de atac reglementată în procedura privind cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Împotriva deciziei nr. 738 din 08 noiembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.1, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A..
În susţinerea contestaţiei formulate, s-a susţinut că nu a fost citat, ulterior pronunţării asupra declaraţiei de abţinere formulate de preşedintele completului de judecată, fiind necesară citarea pentru a se putea prezenta şi susţine calea de atac a recursului.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare declarate de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., admiterea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind: respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual penală, indicarea unor motive din cele expres şi limitativ prevăzute de art. 426 din C. proc. pen., precum şi invocarea unor dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac.
Prealabil analizării motivelor invocate de contestator, Înalta Curte va evidenţia limitele şi specificul căii de atac a contestaţiei în anulare, astfel cum sunt definite în cuprinsul dispoziţiilor art. 426-432 din C. proc. pen., norme care statuează că, fiind o cale de atac de retractare, aceasta poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, de către instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo).
Aşa cum s-a subliniat anterior, natura juridică a contestaţiei în anulare, de cale extraordinară de atac, impune valorificarea principiului preeminenţei dreptului şi al securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia dată în mod definitiv de către o instanţă nu poate fi repusă în discuţie decât dacă o impun motive substanţiale şi serioase.
Legiuitorul a prevăzut în mod explicit procedura contestaţiei în anulare, în cadrul căreia se analizează într-o primă etapă condiţiile de admisibilitate şi doar în măsura în care constată incidenţa reală - nu doar formală - a cazului de contestaţie invocat, instanţa trece la analiza temeiniciei cererii, în cadrul căreia verifică cererea formulată de contestator în susţinerea cazului sau cazurilor de contestaţie invocate prin raportare la decizia instanţei de recurs a cărei anulare se cere şi respectiv la toate actele dosarului.
Potrivit art. 426 din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.
Referitor la susţinerea contestatorului că ulterior pronunţării asupra declaraţiei de abţinere formulate de preşedintele completului de judecată nu s-a dispus citarea contestatorului în susţinerea căii de atac a recursului, se constată că motivul de contestaţie în anulare invocat nu vizează judecata în apel, ci judecata în calea de atac a recursului, care deşi se finalizează cu o hotărâre definitivă, prin aceasta nu s-a soluţionat fondul cauzei.
În contextul prezentat, Înalta Curte apreciază că inexistenţa unei concordanţe, cel puţin formale, între motivul invocat de contestator şi cazurile de contestaţie în anulare, prevăzute în mod expres în art. 426 din C. proc. pen., contravine exigenţelor art. 431 alin. (2) din C. proc. pen. şi atrage inadmisibilitatea contestaţiei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul recurent A. împotriva deciziei penale nr. 738 din data de 08 noiembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.1.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul recurent A. împotriva deciziei penale nr. 738 din data de 08 noiembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.1.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 de RON, rămâne sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 ianuarie 2024.