Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 16.07.2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu" a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea măsurilor prezentate la punctul II.2 si II.3 din decizia nr. 31 din 29.04.2015 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III, în dosarul nr. x/2015.
1.2. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în primul ciclu procesual
Prin sentinţa civilă nr. 2947 din 14 iulie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, ca nefondată.
1.3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei pronunţate în primul ciclu procesual
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. Dr. G. K. Constantinescu, iar prin decizia nr. 5399 din 21 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul antereferit, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pe considerentul că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9.03.2021, sub dosar nr. x/2015.
2. Hotărârea pronunţată în fond, după casarea cu trimitere spre rejudecare
Prin sentinţa civilă nr. 249/2021 din 20 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei de fond, pronunţată în al doilea ciclu procesual, a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie "Prof. dr. G.K. Constantinescu", întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivare, se arată că instanţa de fond avea obligaţia să rejudece cauza sub toate aspectele, să readministreze în totalitate probele propuse şi acceptate în primul ciclu procesual sau să şi le însuşească şi să motiveze în considerentele sale raţiunea logico juridică de ce au fost respinse/admise probele administrate.
Menţionează că în primul ciclu procesual au fost administrate proba cu înscrisuri (pe suport electronic au fost copiate toate fişele de ecvidee implantate), situaţia microcipurilor predate/preluate/transferate şi completate prin transfer, în funcţie de necesităţi, pe judeţe şi proba cu expertiza contabilă-specialitatea audit din care rezultă fără echivoc că auditorii Curţii de Conturi nu au luat în considerare fiecare fişă de ecvideu care ar fi arătat situaţia reală a microcipurilor implantate efectiv şi s-au bazat doar pe datele introduse în sistemul informatic, date care nu reprezentau situaţia reală, procedura de introducere în baza de date era în curs de desfăşurare.
Se mai arată că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 în sensul că judecătorul fondului a făcut o confuzie a textului art. 32 cu art. 33 din lege şi de aici şi o constatare eronată privind textul de lege aplicabil.
În acest sens, susţine că asemenea instanţei din primul ciclu procesual, instanţa de fond motivează respingerea acţiunii de anulare a acestei măsuri prin însuşirea în totalitate a susţinerilor Curţii de Conturi, aparent reformulate, fără a avea în vedere înscrisurile depuse şi concluziile expertizei tehnice contabile completate cu răspunsul la obiecţiunile formulate, întocmită de către expert A., din care reiese că numărul de microcipuri implantate conform informaţiilor din baza naţională SIIE din data de 27.05.2016 este de 545.528 bucăţi, numărul de microcipuri inventariate la 03.02.2015 cu ambalaje sigilate este de 119.300 microcipuri defecte/deteriorate şi numărul de microcipuri implantate conform fişelor de identificare care nu au fost acceptate de programul informatic al bazei de date de 35.172 bucăţi.
Recurenta-reclamantă precizează că în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din 10.06.2021 (aspect consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată), a depus un înscris care se referă la o situaţie actualizată a numărului de microcipuri, respectiv situaţia din data de 03.04.2018, din care rezultă că numărul de microcipuri efectiv implantate/valorificate este de 585.753 bucăţi.
Deşi instanţa de fond îşi însuşeşte expertiza, nu arată de ce a îndepărtat concluziile expertizei şi reţine la fel ca în hotărârea din primul ciclu procesual, că numărul de microcipuri înregistrate la data controlului în baza de date SIIE a fost de 513.974 bucăţi, iar numărul celor deteriorate cu ocazia derulării operaţiunilor de microcipare este de 6.617 bucăţi.
A mai reţinut instanţa că diferenţa dintre microcipurile achiziţionate şi cele înregistrate în baza de date este de 179.409 bucăţi, aşa cum s-a reţinut în actul de control. Însă, această susţinere este copy paste din sentinţa casată şi trimisă spre rejudecare.
Or, aşa cum a arătat şi în primul ciclu procesual, prin răspunsul la obiecţiuni, expertul reface situaţia microcipurilor şi arată că eroarea nu influenţează numărul de microcipuri introduse în baza de date, respectiv 545.528 microcipuri, numărul de microcipuri defecte, în număr de 31.932 bucăţi, numărul de microcipuri implantate şi înregistrate în fişe de identificare care nu erau introduse în baza de date, în număr de 3.240 bucăţi şi nici numărul de microcipuri sigilate în număr de 119.300 bucăţi.
Mai mult, prin obiecţiunile formulate, Curtea de Conturi nu a contestat rezultatul expertizei privind fundamentarea optimă a cantităţii de 700.000 microcipuri electronice, care a ridicat suspiciuni auditorilor Curţii de Conturi, aşa cum se menţionează la pagina 32 aliniatul 2 din Raportul de control privind detalierea abaterilor de la legalitate.
Recurenta-reclamantă arată că afirmaţiile şi susţinerile sale care au stat la baza motivelor de netemeinicie a măsurii contestate au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar şi concluziile expertului contabil care au stabilit în mod concret numărul de microcipuri implantate, casate şi cele ce urmează a fi valorificate.
Mai arată recurenta-reclamantă că în situaţia dată, s-a propus ca diferenţa de microcipuri reală aflată în stocul de la sediul său să fie valorificată în cadrul programelor de ameliorare aprobate de către instituţie, prin microciparea pentru toate speciile, animalele eligibile pentru înscrierea în secţiunea principală a registrului genealogic, ce vor fi identificate suplimentar cu un dispozitiv electronic (microcip).
Nu în cele din urmă, recurenta-reclamantă arată că judecătorul fondului nu a motivat şi critica prin care a arătat că auditorii au constatat eronat că achiziţia de microcipuri a fost nelegală, supraevaluat numărul de cabaline prin nota de fundamentare după cum se menţionează în raportul de audit (pag. 31).
În opinia recurentei-reclamante, este fără fundament următoarea constatare:
"În concluzie, dacă s-ar lua prin însumare datele prezentate în Tabel centralizator asupra estimării necesarului de microcipuri în lunile august - septembrie 2006 (anexa la adresa ANZ nr. x/26.02.2015) la necesarul de 368.741 buc. microcipuri electronice care a rezultat din centralizarea a 31 de judeţe, cu cantitatea de 109.500 buc. transmisă către cele 10 unităţi din subordine, presupunând că la acel moment fundamentarea ar fi fost corect făcută, necesarul total de microcipuri electronice care ar fi trebuit estimat la nivelul anului 2006, ar fi fost de 478.241 buc. (368.471 buc. + 109.500 buc.) şi nicidecum 700.000 buc." Aceasta, întrucât, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, în privinţa numărului de cabaline previzionat care a stat la baza fundamentării achiziţiei de microcipuri, având în vedere datele statistice, precum şi informaţiile date prin notele de fundamentare de către Oficiile Judeţene pentru Zootehnie şi dacă acest motiv previzionat corespunde cu constatările menţionate în actul de control, expertul contabil arată că "efectivul de cabaline obţinut prin fătări pe parcursul anilor 2006-2015, având în vedere datele statistice, informaţii lunare privind mişcarea efectivelor de cabaline pentru perioada menţionată, este de 723.339".
Aşa cum a arătat, numărul de cabaline la nivelul anului 2006 pe teritoriul României a fost de 804.867, număr care nu este menţionat în Raportul de control încheiat de Curtea de Conturi la dosarul nr. x/2015. Numărul de cabaline microcipate în anul 2006 este de 474.948, număr care nu este menţionat în Raportul de control încheiat de Curtea de Conturi la dosarul nr. x/2015. Numărul de cabaline microcipate de medicii veterinari la care s-au implantat microcipurile agreate de către Uniunea Europeană în anul 2006 este zero.
Or, la baza fundamentării achiziţiei de microcipuri s-a avut în vedere şi numărul de cabaline existente pe teritoriul României care aveau un microcip implantat cu cod de ţară ce urmau a fi microcipate, aşa cum rezultă şi din expertiză:
"pentru previzionarea numărului de cabaline care a stat la baza achiziţiilor de microcipuri de 700.000 bucăţi s-a avut în vedere numărul de cabaline necesar microcipării identificate pe cele 41 judeţe de 386.001 şi numărul estimat de cabaline ce se vor obţine prin fătări după 01.01.2007".
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:
Criticile expuse prin calea de atac exercitată de recurent au fost subsumate motivelor de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
II.1. Dintre cele trei motive de casare invocate, prioritate de analiză prezintă cel de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care pune în discuţie o cauză de nulitate procesuală a sentinţei recurate.
Argumentele evocate de recurent în susţinerea motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează, în esenţă, faptul că instanţa de fond avea obligaţia să rejudece cauza sub toate aspectele, să readministreze în totalitate probele propuse şi acceptate în primul ciclu procesual sau să şi le însuşească şi să motiveze în considerentele sale raţiunea logico-juridică de ce au fost respinse/admise probele administrate.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele evocate de recurentul-pârât sunt nefondate şi nu poate fi reţinută teza încălcării, prin sentinţa atacată, a regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii.
În rejudecare, instanţa de fond a judecat cauza în limitele stabilite prin sentinţa de casare supunând analizei toate motivele şi probele administrate atât în primul ciclu procesual cât şi în cel de-al doilea ciclu procesual.
Critica privind neluarea în analiza instanţei a probelor administrate, respectiv proba cu înscrisuri (pe suport electronic au fost copiate toate fişele de ecvidee implantate), situaţia microcipurilor predate/preluate/transferate şi completate prin transfer, în funcţie de necesităţi, pe judeţe şi proba cu expertiza contabilă-specialitatea audit din care rezultă fără echivoc că auditorii Curţii de Conturi nu au luat în considerare fiecare fişă de ecvideu este nefondată, instanţa de fond argumentând pe larg motivele hotărârii în raport cu probele administrate.
II.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Din perspectiva acestui motiv, recurenta-reclamantă a susţinut că motivarea deciziei recurate nu cuprinde raţionamentul logico-juridic al instanţei de fond, copiind în bună măsură susţinerile pârâtei Curtea de Conturi a României.
În ce priveşte motivarea necorespunzătoare a deciziei recurate, se reţine că obligaţia de motivare care revine instanţei nu presupune în mod necesar existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de parte, desigur, cu excepţia situaţiei în care argumentul sau mijlocul de apărare omis ori incomplet analizat ar avea un caracter esenţial în economia procesului, conducând la o altă soluţie.
Din analiza sentinţei recurate, se desprinde concluzia că motivarea are un conţinut clar şi concret cu referire la actele din dosar, precum şi la argumentele şi apărările părţilor. Conţinutul considerentelor este lipsit de ambiguităţi ori contradicţii şi permite relevarea raţionamentului care a condus la soluţia de respingere a acţiunii ca neîntemeiată, soluţie, de altfel, corectă.
Simpla nemulţumire a recurentei-reclamante cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţă a apărărilor formulate de către aceasta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat şi nici nu justifică invocarea motivului de recurs instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că soluţia pronunţată, este rezultatul analizei judiciare specifice prezentului litigiu în funcţie de situaţia de fapt şi de probele administrate şi că nu se poate reţine existenţa unei motivări superficiale, ci, dimpotrivă, argumentele instanţei se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia pronunţată, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.
II.3. Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurenta-reclamantă a invocat faptul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 în sensul că judecătorul fondului a făcut o confuzie a textului art. 32 cu art. 33 din lege şi de aici şi o constatare eronată privind textul de lege aplicabil.
Susţinerile recurentei-reclamante potrivit cărora s-au aplicat greşit prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, sunt nefondate.
Referitor la această critică, Înalta Cure constată că, prin măsura cuprinsă la pct. II.2. din Decizia nr. 31/20.04.2015 emisă de Curtea de Conturi, s-a dispus în sarcina recurentei următoarele:
"2. Se vor lua măsurile care se impun şi se va recupera pe toate căile legale suma de 1.222.188 RON (1.119.512 RON valoare microcipuri şi accesorii în sumă de 102.676 RON), reprezentând diminuarea nejustificată a patrimoniului instituţiei ca urmare a depăşirii termenului de valabilitate a 179.409 buc. microcipuri electronice şi în consecinţă imposibilitatea utilizării lor.
Sumele reprezentând dobânzi de întârziere se vor actualiza şi încasa până la data recuperării integrale a sumei de 1.119.512 RON, şi se vor vira la bugetul de stat".
Potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 conform căruia, "(3)În situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţie a conducerii entităţii auditate.", Înalta Curte constată că Decizia nr. 31/20.04.2015 emisă de Curtea de Conturi a fost comunicată recurentei-reclamante, aceasta cuprinzând starea de fapt producătoare de prejudicii constatată de auditori, întinderea prejudiciului, măsurile ce urmează a fi luate pentru recuperarea acestuia.
Cât priveşte critica recurentei-reclamante, reiterată în recurs, referitoare la corectitudinea modului de stabilire a necesarului de microcipuri achiziţionate în funcţie de numărul de animale existente şi de evoluţia acestuia, Înalta Curte constată că este nefondată, de asemenea.
După cum s-a arătat şi anterior, prin decizia contestată în cauză, s-a reţinut diminuarea nejustificată a patrimoniului instituţiei ca urmare a depăşirii termenului de valabilitate a 179.409 bucăţi microcipuri electronice şi în consecinţă imposibilitatea utilizării lor.
Din considerentele sentinţei recurate, rezultă că instanţa de fond a constatat că diferenţa dintre microcipurile achiziţionate şi cele înregistrate în baza de date este tot 179.409 bucăţi, aşa cum s-a reţinut în actul de control.
Recurenta-reclamantă apreciază, însă, că această susţinere a instanţei de fond este copiată din sentinţa pronunţată în primul ciclu procesual, fără să ţină cont că probatoriul administrat în cauză a stabilit în mod concret numărul de microcipuri implantate, casate şi cele ce urmează a fi valorificate.
Înalta Curte reţine, astfel cum rezultă din Raportul de control, că perioada supusă verificării a fost 2012-2014.
De asemenea, în cauză, a fost întocmit un raport de expertiză fiscală judiciară prin care s-a concluzionat că, la data expertizei, pe baza documentelor expertizate, valorile indicatorilor care fac obiectul Obiectivului nr. 7 sunt, în ceea ce priveşte numărul de microcipuri casate pentru anul 2012 şi 2013 aprobate de M.A.D.R. în 20.08.2013, respectiv în data de 03.09.2014 - 169.598, din care în data de 03.02.2015 inventariate cu ambalaje sigilate 119.300 .
Este adevărat că instanţa de fond, infirmând algoritmul de calcul propus de reclamantă, s-a raportat la un număr de 179.409 bucăţi microcipuri, iar în raportul de expertiză s-a concluzionat că microcipurile casate sunt în număr de 169.598 bucăţi, însă, ulterior, prin răspunsul la obiecţiunile la raportul de expertiză fiscală judiciară, s-a concluzionat în sensul că microcipurile casate în 2012 şi 2013 sunt în număr de 187.598 bucăţi, aşadar, mai multe decât cele casate de autoritatea pârâtă.
În ce priveşte măsura II.3 din decizia atacată, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, recurenta nu critică soluţia instanţei de fond referitor la această măsura, astfel că nu poate face obiectul analizei, recurenta-reclamantă neindicând în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. dr. G.K. Constantinescu, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Zootehnie Prof. dr. G.K. Constantinescu împotriva sentinţei civile nr. 249 din 20 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2023.