Şedinţa publică din data de 23 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.10.2020, sub nr. x/2020, prin declinare de competenţă prin sentinţa nr. 72/2020 din 7 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea Ordinului nr. 845/11.10.2019, precum şi a Deciziei nr. 30/26.05.2020.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 488 din 30 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea recursului, reclamanta susţine că instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu aplicarea greşită a art. 161 din Legea nr. 554/2004, reţinând că niciuna dintre părţile în litigiu nu a solicitat introducerea în cauză a terţului B. S.R.L., deşi instanţa a apreciat că se impune participarea lui la judecată.
Recurenta consideră că nu îi poate fi imputabil faptul că terţul nu a participat la judecată, de vreme ce, prin nota de şedinţă depusă la dosarul cauzei la data de 08.03.2021, nu s-a opus introducerii în cauză a acestei persoane, lăsând la aprecierea instanţei necesitatea lărgirii cadrului procesual. Totodată, a solicitat ca instanţa de fond să pună în vedere pârâtului Consiliul Concurenţei să comunice la dosarul cauzei Decizia de sancţionare nr. 3/19.01.2021, prin care a sancţionat întreprinderea B. S.R.L. pentru săvârşirea faptei de concurenţă neloială faţă de reclamantă, arătând în acest sens că acest act administrativ reprezintă un înscris util în soluţionarea prezentei cauze şi se impune a fi depus la dosar în vederea pronunţării soluţiei de introducere în prezenta cauză a societăţii sancţionate.
Cu toate acestea, instanţa de fond nu a ţinut cont de solicitarea sa de a se completa dosarul cu actul administrativ precizat şi nici nu a dispus introducerea în cauză a B. S.R.L., conform propriei convingeri, alegând să rămână în pronunţare asupra excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii.
Astfel, apreciază că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normelor de drept material în cauză, stabilind în mod arbitrar că niciuna dintre părţi nu a solicitat introducerea în cauză a terţului, deşi, nu s-a opus acestei propuneri ci, din contră, a solicitat completarea înscrisurilor de la dosar cu un act determinant în soluţionarea litigiului.
În plus, prin citaţia comunicată de instanţă la data de 24.02.2021, nu se preciza nimic în legătură cu eventuala admitere a excepţiei de inadmisibilitate a cererii, în cazul în care reclamanta nu solicită în mod expres introducerea în cauză a B. S.R.L., ci, formularea instanţei a fost de a preciza "în ce măsură se impune introducerea în cauză a persoanei pretins vătămate de fapta de concurenţă neloială, respectiv S.C. B. SRL". Or, o astfel de formulare este una evazivă şi nu poate duce la reţinerea că s-a opus la introducerea în cauză a terţului sau că nu a solicitat în mod expres acest lucru.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Obiectul acţiunii recurentei îl constituie, după cum bine s-a reţinut, verificarea legalităţii Ordinului nr. 845/11.10.2019 emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei, prin care s-a declanşat cercetarea aprofundată a reclamantei pentru pretinsa încălcare a art. 2 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 11/1991 şi a Deciziei nr. 30/26.05.2020 prin care aceasta a fost sancţionată pentru fapta de concurenţă neloială constând în denigrarea concurentului B. S.R.L..
Instanţa de fond, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, a apreciat că prezentul litigiu nu poate fi soluţionat fără participarea terţului B. S.R.L., acesta fiind titularul sesizării pârâtului, pretinzându-se denigrat prin fapta reclamantei, iar cum prin decizie au fost tranşate chestiuni de interes direct faţă de B. S.R.L. (caracterul denigrator al informaţiilor transmise de către reclamantă cu privire la terţ; aptitudinea faptei de denigrare de a fi lezat interesele acestuia), în mod evident, că actele administrative supuse cenzurii pe calea contenciosului administrativ produc efecte asupra terţului.
Dat fiind însă refuzul exprimat al pârâtului de a solicita introducerea în cauză a terţului, precum şi lipsa unui răspuns din partea reclamantei la solicitarea scrisă a instanţei în sensul dacă apreciază necesară introducerea în cauză a persoanei pretins vătămate de fapta de concurenţă neloială, respectiv B. S.R.L., instanţa a respins acţiunea, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, fără a se pronunţa pe fond.
Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 161 cu denumirea marginală "Introducerea în cauză a altor subiecte de drept" din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 25.06.2020, (c)ând raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond.
Acestor dispoziţii din materia contenciosului administrativ le corespund, în procedura civilă generală, prevederile similare ale art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., text de lege ce nu a suferit modificări de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, potrivit cărora, (î)n materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
Pe cale de consecinţă, în măsura în care natura juridică a litigiului impune, pentru respectarea dreptului la apărare, consacrat de art. 13 din C. proc. civ., cât şi a principiul contradictorialităţii, prevăzut de art. 14 din C. proc. civ., participarea terţilor (a căror drepturi şi obligaţii ar putea fi afectate de efectele pe care o eventuală declarare a nelegalităţii actului atacat le-ar produce), stabilirea de către reclamant a unui cadru procesual incomplet este sancţionată cu inadmisibilitatea acţiunii. Pe de altă parte, o astfel de sancţiune nu este incidentă în mod automat, prin simpla constatare a viciului actului de sesizare, ci părţilor litigante le este conferită posibilitatea de a solicita complinirea unei astfel de carenţe, prin extinderea cadrului procesual.
Prin notele scrise depuse la dosarul de fond la 8.03.2021, reclamanta a arătat următoarele:
"în ceea ce priveşte solicitarea instanţei de a comunica dacă se impune introducerea în cauză a S.C. B. S.R.L., înţelegem să lăsăm la aprecierea onoratei instanţe de judecată necesitatea ca această societate să devină parte în prezentul litigiu".
Prin recurs, sub aspectul greşitei aplicări de către instanţa de fond a art. 161 din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă susţine că nu îi poate fi imputabil faptul că terţul nu a participat la judecată, deoarece prin nota de şedinţă depusă la dosarul cauzei la data de 08.03.2021, nu s-a opus introducerii în cauză a acestei persoane, lăsând la aprecierea instanţei necesitatea lărgirii cadrului procesual.
Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.
Deşi specificul raporturilor de drept administrativ impune, în unele cazuri, prezenţa în proces a unor terţi, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 78 din C. proc. civ. şi cele ale art. 161 din Legea nr. 554/2004 obligă instanţa de judecată doar la punerea în discuţia părţilor a necesităţii introducerii în cauză a altor persoane, însă nu conferă dreptul de a dispune cu privire la cadrul procesual pasiv, în contra dreptului de dispoziţie al părţilor, reglementat de prevederile art. 9 din C. proc. civ.
Aşadar, având în vedere că dispoziţiile în discuţie sunt de strictă interpretare şi impun în sarcina instanţei doar obligaţia de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, nu poate fi primită critica recurentei-reclamante conform căreia nu s-a opus introducerii în cauză, din oficiu, de către instanţa de judecată a B. S.R.L. în măsura în care instanţa de judecată a apreciat necesară soluţionarea cauzei şi în contradictoriu cu acest subiect de drept.
Pe de altă parte, această susţinere nu poate fi primită în raport de dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. din a cărei interpretare reiese că, în vederea evitării inadmisibilităţii cererii, cel puţin una dintre părţi trebuie să aibă o conduită activă şi să ceară extinderea cadrului procesual, adoptarea unei poziţii de genul "înţelegem să lăsăm la aprecierea onoratei instanţe de judecată necesitatea ca această societate să devină parte în prezentul litigiu" nu determină îndeplinirea cerinţelor legii.
Totodată, Înalta Curte observă că la termenul din 8.12.2020, instanţa de fond a pus în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a persoanei pretins vătămate de fapta de concurenţă neloială, respectiv B. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., dispunând citarea părţilor cu menţiunea de a preciza, în ce măsură, se impune introducerea în cauză a terţului menţionat.
Având în vedere că, pentru termenul din 16.02.2021, doar pârâtul Consiliul Concurenţei a depus un răspuns faţă de aspectul pus în discuţie de instanţă, iar acesta nu a fost afirmativ, instanţa a apreciat că se impune citarea din nou a reclamantei, pentru termenul de judecată din 30.03.2021, cu aceeaşi menţiune ca cea de la termenul din 8.12.2020, fiind emisă citaţie în acest sens.
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că menţiunile din citaţia emisă la data de 24.02.2021 şi comunicată acesteia la 01.03.2021 sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. şi cele ale art. 161 din Legea nr. 554/2004, din modul de redactare a celor două texte nerezultând vreo obligaţie a instanţei de a aduce la cunoştinţa părţilor iniţiale şi a sancţiunii ce intervine în cazul în care se opun participării în litigiu a terţului, ci doar de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a terţului, astfel cum a şi procedat instanţa de fond.
Reclamantul, în toate litigiile, are în mod indiscutabil privilegiul fixării cadrului procesual, din punct de vedere al părţilor pe care înţelege să le cheme în judecată, însă omisiunea introducerii în cadrul procesual a unei părţi din raportul juridic dedus judecăţii nu permite instanţei analiza pe fond a cauzei aşa cum rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) C. proc. civ., întrucât ar dispune cu privire la drepturile sau interesele legitime ale unei părţi fără ca aceasta să fie legal citată şi fără a i se oferi posibilitatea exercitării dreptului de apărare în legătură cu pretenţiile formulate de reclamant.
În raport de aceste aspecte, în mod corect a reţinut instanţa de fond că atât timp cât nu s-a solicitat introducerea în cauză a terţului B. S.R.L., pricina nu poate fi soluţionată fără participarea acestuia, respingând în mod corect şi legal acţiunea.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva sentinţei civile nr. 488 din 30 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2023.