Şedinţa publică din data de 22 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 16.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, A., solicitând anularea Deciziei nr. 5/14.04.2015 şi a Procesului-verbal nr. x/2886/14.04.2015.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 624 din 30.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "anulare act administrativ", formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut, în esenţă, că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi nu cele ale art. 26 din Legea nr. 341/2004, apreciind că litigiul dedus judecăţii nu reprezintă o acţiune legată de aplicarea dispoziţiilor acestei din urmă legi, ci un litigiu de contencios administrativ prin care o autoritate centrală urmăreşte obţinerea anulării unor acte administrative pe care le-a emis anterior şi care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice. Astfel, constatând că actele administrative a căror anulare se solicită în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 au fost emise de o autoritate centrală, a considerat că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.
2.2. Prin sentinţa nr. 256 din 06.12.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
A reţinut instanţa că nu îi aparţine competenţa materială de soluţionare a cauzei întrucât litigiul de faţă este legat de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, având în vedere că actul administrativ contestat s-a aflat la baza eliberării certificatelor de luptător cu rol determinant pentru un număr de 89 de persoane, astfel cum s-a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată. În concluzie, a apreciat că sunt incidente prevederile art. 26 din Legea nr. 341/2004, care reprezintă norma specială derogatorie de la norma generală de competenţă materială stabilită prin Legea nr. 554/2004.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Demersul judiciar al reclamantului în cauza pendente vizează anularea Procesului-verbal nr. x/2886/14.04.2015, încheiat la sediul acestuia, precum şi a Deciziei nr. 5/14.04.2015, prin care Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 92 din Legea nr. 341/2004, constituită prin Ordinul nr. 30/2015, a dispus introducerea oraşului Târgovişte în categoria localităţilor din care au rezultat persoane ucise, reţinute sau rănite.
Problema care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe priveşte stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei din perspectiva aplicării normei generale de competenţă materială reprezentată de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sau a normei speciale de competenţă cuprinse în art. 26 din Legea nr. 341/2004, raportat la obiectul acţiunii şi subiectele raportului de drept administrativ dedus judecăţii. Altfel spus, instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere material să soluţioneze prezenta cauză şi au apreciat diferit asupra naturii litigiului dedus judecăţii şi, implicit, asupra incidenţei normei de competenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Conform acestor dispoziţii citate, esenţial pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze un litigiu este, în primul rând, criteriul rangului autorităţii publice, local sau central, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal sau care a refuzat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau interes legitim şi care ar putea fi obligată la emiterea actului administrativ sau efectuarea unei anumite operaţiuni administrative.
Prin urmare, regula generală cuprinsă în textul de lege evocat prevede că, din punct de vedere al criteriului rangului autorităţii emitente a actului contestat, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Astfel cum rezultă din articolul 26 din Legea nr. 341/2004, prin derogare de la articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor legii speciale indicate, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Este evident că dispoziţiile legale menţionate se interpretează în sensul că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se aplică numai dacă prin prevederi exprese nu se instituie norme derogatorii pentru anumite categorii de acţiuni în contencios administrativ, statuând, în mod exclusiv, competenţa în prima instanţă a tribunalului sau, dimpotrivă, a curţii de apel, indiferent de rangul autorităţii emitente a actului dedus judecăţii ori de suma contestată în contenciosul fiscal.
În prezenta cauză articolul 26 din Legea nr. 341/2004 reprezintă o normă specială, prin care se derogă de la dispoziţiile de drept comun ce reglementează competenţa materială, stipulându-se că litigiile în legătură cu aplicarea acestui act normativ, atunci când acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat, care se ocupă de rezolvarea chestiunilor ce-i vizează pe revoluţionari şi care este o autoritate publică centrală, se soluţionează, în fond, de tribunal, deşi, ca regulă generală, competenţa ar fi aparţinut curţii de apel.
Chiar dacă litigiul de faţă nu vizează, în concret, aplicarea drepturilor pe care Legea nr. 341/2004 le recunoaşte în favoarea unor persoane fizice, respectiv contestaţii formulate împotriva unor certificate de luptător cu rol determinant, nu se poate reţine că solicitarea de verificare a legalităţii actului administrativ ce face obiectul acţiunii introductive, emis de o autoritate publică centrală, ar atrage în mod automat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel, câtă vreme prin Decizia nr. 5/14.04.2015 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor art. 92 din Legea nr. 341/2004 s-a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele legii speciale pentru includerea oraşului Târgovişte în categoria localităţilor din care au rezultat persoane ucise, reţinute sau rănite, iar această decizie reprezintă actul ce a stat la baza eliberării certificatelor de luptător cu rol determinat pentru mai multe persoane şi demonstrează, fără putinţă de tăgadă, legătura litigiului cu aplicarea dispoziţiilor legii speciale incidente în materia analizată.
În concluzie, este evident că nu doar acţiunile formulate de persoana vătămată prin emiterea sau neemiterea certificatului de luptător, ci şi celelalte acţiuni ce vizează aplicarea Legii nr. 341/2004, formulate de Secretariatul de Stat, ca autoritate publică centrală, sunt de competenţa materială a tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, întrucât legiuitorul nu a urmărit să stabilească instanţa competentă pentru rezolvarea primului tip de litigii prin raportare exclusivă la persoana chemată în judecată şi la un anumit act contestat şi să excludă celelalte acţiuni din sfera de competenţă materială a tribunalului.
Dimpotrivă, intenţia legiuitorului a fost de a institui o derogare de la regula generală privind competenţa materială în funcţie de criteriul rangului autorităţii emitente, stabilind că litigiile care au legătură cu aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, lege organică specială în materia analizată, sunt de competenţa în primă instanţă a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în speţă a Tribunalului Dâmboviţa, prima instanţă sesizată prin acţiunea formulată de reclamant.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.