Şedinţa publică din data de 22 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, Complet specializat-conflicte de muncă şi de asigurări sociale, la data de 10.03.2023, sub nr. x, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să-i restituie sumele stabilite conform Legii nr. 223/2015 şi care au fost diminuate în baza Ordonanţei de Urgenţă nr. 59/2017 începând cu luna iulie a anului 2021, cu aplicarea actualizării cu rata inflaţiei şi a dobânzii legale penalizatoare, până la executarea integrală a obligaţiei principale, respectiv obligarea pârâtului la emiterea unei alte decizii de pensie cu pensia netă stabilită în baza Legii nr. 223/2015 şi nu în baza O.U.G. nr. 59/2017.
Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. VII din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 44 alin. (1) - (3), art. 47 alin. (2) art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4), (6) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa nr. 837 din 27.09.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Caraş-Severin, secţia I civilă, Complet specializat - conflicte de muncă şi de asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale procesuale a completului C32 (0)-Civil din cadrul secţiei I civile, invocată din oficiu de către instanţă şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut, în esenţă, că ţinând seama că se invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi se solicită acordarea de despăgubiri ca urmare a aplicării unor dispoziţii neconstituţionale, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal este competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.
2.2. Prin sentinţa nr. 38 din 18.01.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei; a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă-Complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
În motivare a reţinut că nu se solicită despăgubiri de la Guvernul României, nici anularea unui act administrativ şi nici obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci restituirea, de către plătitorul pensiei, a sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia acestuia pe parcursul anului 2022 şi emiterea unei noi decizii de stabilire a pensiei. Astfel, având în vedere că litigiul de faţă vizează strict dreptul la pensie al reclamantului, pretins afectat prin actul normativ indicat,a apreciat că revine completurilor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale competenţa de soluţionare a cauzei, în speţă completul specializat din cadrul secţiei I civile a Tribunalului Caraş-Severin.
II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de faţă reclamantul urmăreşte să obţină repararea pagubei care consideră că i-a fost provocată prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2017, invocând totodată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5), art. 44 alin. (1) - (3), art. 47 alin. (2) art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4), (6) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a dispoziţiilor legale aplicabile.
Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esenţă, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea modificărilor legislative a căror neconstituţionalitate a invocat-o, precum şi acordarea sumelor cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat.
În acest context, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de prevederile art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Învestită fiind cu analiza constituţionalităţii prevederilor legale citate supra, Curtea Constituţională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie şi că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acţiunilor formulate de persoanele vătămate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale în mecanismul acţiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligaţiei de reparare a vătămării constă în însăşi adoptarea ordonanţelor neconstituţionale.
În opinia instanţei de contencios constituţional, atât timp cât acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, faţă de natura dreptului pretins şi de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii în justiţie, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017, care se produc direct asupra dreptului acestuia la pensie şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.
Prin urmare, acţiunea reclamantului intră în competenţa instanţei de contencios administrativ, faţă de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce priveşte determinarea instanţei de contencios administrativ competente se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege.
Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei ce face obiectul actului administrativ.
În speţă, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, reclamantul a solicitat obligarea autorităţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte, respectiv Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, în concluzie, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
Pe cale de consecinţă, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru motivele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 22 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.