Şedinţa publică din data de 23 februarie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca prin sentinţa ce urmează a se pronunţa, să se dispună admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor să îi asigure reclamantei în mod provizoriu, medicamentul Imfinzi - denumirea comercială/Durvalumabum - denumirea ştiinţifică, pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), până la soluţionarea dosarului de fond al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 100 din 1 septembrie 2023, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a obligat pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, să-i asigure reclamantei, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, pe bază de prescripţie medicală, medicamentul Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea ştiinţifică), în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală).
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate au declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
3.1. Pârâtul Guvernul României consideră că, în mod vădit nelegal şi eronat, instanţa a admis acţiunea faţă de Guvernul României obligând această autoritate la asigurarea, către intimata-reclamantă A., a medicamentului Imfinzi (Durvalumabum) eliberat pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond, aflat pe rolul Curţii de Tărgu Mureş.
Reiterează pe această cale că, în prezenta cauză, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluţionarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
Astfel, este evident că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, calitatea procesuală pasivă fiind condiţionată de existenţa identităţii dintre pârât şi cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.
Concluzia care se desprinde este aceea că, în fapt, Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuţii şi competenţe în sensul solicitat, o eventuală soluţie de admitere a acţiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat, pentru motivele anterior menţionate.
3.2. Pârâtul Ministerul Sănătăţii solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, admiterea excepţiilor invocate pe fondul cauzei şi respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.
3.3. Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate critică motivarea instanţei de fond referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, referitor la solicitarea intimatei - reclamante de a asigura acesteia medicamentul IMFINZI, în regim de compensare 100%, fără contribuţie personală, pe Bază de prescripţie medicală, până la soluţionarea definitivă a dosarului înregistrat sub nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, critică motivarea instanţei de fond, cu privire la admiterea ordonanţei preşedinţiale, având în vedere că în prezenta cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, iar în favoarea intimatei - reclamante nu exista aparenţă de drept.
Astfel, prima instanţă nu a avut în vedere faptul că nu poate fi acceptată solicitarea intimatei -reclamante de acordare în mod provizoriu a medicamentelor în litigiu, ca şi măsură premergătoare operaţiunii de decontare, întrucât analiza necesară în vederea soluţionării cauzei presupune un probatoriu complex care nu se poate administra decât în cadrul acţiunii de fond.
Cu privire la cerinţele impuse de legiuitor pentru ca cererea de ordonanţă preşedinţială să fie admisibilă, pârâta apreciază că nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Este de menţionat faptul că potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.
În contextul celor mai sus menţionate, având în vedere destinaţia specială, precisă şi limitată a bugetului FNUASS, astfel cum prevede şi Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi principiul prevăzut la art. 219 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 95/2006, rep., cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, pe baza participării persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, orice grevare a bugetului Fondului naţional unic de asigurări de sănătate are drept consecinţă o serie de aspecte cu impact negativ în ceea ce priveşte veniturile si procedura de gestionare a acestuia.
Astfel, întreprinderea oricăror măsuri ce presupun influenţe financiare suplimentare negative asupra bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate conduce automat la diminuarea atât a pachetului de servicii medicale, medicamente şi materiale sanitare pentru persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cât şi a calităţii serviciilor medicale acordate acestora.
În susţinerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Pe fond, examinând cu prioritate excepţiei netimbrării, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere faptul că recurentul Ministerul Sănătăţii nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:
"la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3):
"menţiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. ..."
Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:
"Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.."
De asemenea, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă:
"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".
Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că recurentul avea obligaţia să ataşeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat.
Or, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligaţii legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanţei.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în raport cu art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de recurentul - pârât Ministerul Sănătăţii, ca netimbrat.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României sunt nefondate.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Cu toate că au fost formulate memorii de recurs separate, Înalta Curte le va analiza şi respinge prin considerente comune.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor să îi asigure reclamantei în mod provizoriu, medicamentul Imfinzi - denumirea comercială/Durvalumabum - denumirea ştiinţifică, pe baza de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), până la soluţionarea dosarului de fond al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de către pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat că sunt neîntemeiate, având în vedere că aceste autorităţi sunt implicate în procesul de elaborare a listei cu medicamente de care beneficiază asiguraţii în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Înalta Curte reţine că C.N.A.S. este autoritatea publică care gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate şi îi revine obligaţia de a aduce la îndeplinire solicitarea reclamantei din acţiune şi de a răspunde pretenţiei acesteiaprivind eliberarea gratuită a tratamentului pe perioada prescrisă de medic.
Astfel fiind, temeinic şi legal s-a reţinut că pârâţii sunt persoane care pot răspunde pretenţiilor reclamantei iar admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială urmează a fi analizată în contradictoriu cu aceste persoane.
În ceea ce priveşte întrunirea condiţiilor necesare pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, Înalta Curte reţine că potrivit art. 997 din C. proc. civ. "Instanţa, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Din aceste dispoziţii rezultă următoarele condiţii ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială: urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.
În cazul de faţă este îndeplinită condiţia urgenţei având în vedere că reclamanta a depus la dosarul cauzei acte medicale din care rezultă că suferă de boli cronice pentru care medicamentele înscrise în lista actuală de medicamente ce se asigură prin sistemul de asigurări sociale de sănătate nu dau rezultate. De asemenea, din actele medicale referitoare la reclamantă rezultă că tratamentul urmat de aceasta cu medicamentul nou solicitat prin cerere, neinclus în listă, a avut efecte pozitive.
Păstrarea dreptului la viaţă al reclamantei impune luarea de urgenţă a măsurilor solicitate, fiind astfel îndeplinită prima dintre condiţiile prevăzută de art. 997 din C. proc. civ.
De asemenea, este îndeplinită şi condiţia caracterului vremelnic întrucât măsura urmează a fi dispusă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect cererea reclamantei de obligare a pârâţilor la actualizarea listei de medicamente ce se asigură prin sistemul de asigurări sociale de sănătate şi la emiterea hotărârii de Guvern privind aprobarea acestei liste actualizate.
În ceea ce priveşte neprejudecarea fondului, analiza îndeplinirii acestei condiţii presupune o examinare sumară a cauzei pentru a se stabili de partea cui este aparenţa dreptului.
Înalta Curte constată, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, că reclamanta, asigurată în sistemul public de sănătate, aspect necontestat de pârâţi, a fost diagnosticată cu colangiocarcinom infiltrativ cu determinări secundare hepatice (cancer hepatocelular) şi, medicul curant i-a recomandat tratament cu Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea ştiinţifică).
În România, pe lista cu medicamentele compensate aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, medicamentul Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea ştiinţifică) figurează doar pentru primele două tipuri de cancer dintre cele patru tipuri de cancer pentru care medicamentul este indicat terapeutic, iar nu şi pentru carcinom hepato-celular de care suferă reclamanta.
Medicamentul Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea ştiinţifică) este autorizat pentru punerea pe piaţă, inclusiv în România, fiind inclus pe Lista de medicamente compensate, iar pacienţii beneficiază de compensare 100% (gratuit), dar pentru alte tipuri de afecţiuni oncologice decât cel de care suferă reclamanta.
Prin urmare, în ceea ce priveşte aparenţa dreptului pretins, instanţa de fond a reţinut că, deşi, potrivit cadrului normativ în vigoare, reclamanta nu are dreptul să beneficieze de decontare pentru medicamentul Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea ştiinţifică), acesta fiind inclus în Lista medicamentelor compensate doar pentru alte indicaţii terapeutice, nu şi pentru cele care prezintă interes în speţă, conţinutul Listei poate fi oricând modificat, potrivit legii, nu doar la cererea deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă, ci şi din iniţiativa autorităţilor, inclusiv în sensul extinderii indicaţiilor terapeutice ale unui produs pentru care se acordă compensarea.
Reclamantei i s-a recomandat de către medicul curant tratamentul cu Imfinzi - denumirea comercială (Durvalumabum - denumirea ştiinţifică), considerat aşadar de către specialişti ca fiind benefic pentru starea sa de sănătate, aceasta după ce a suferit repetate internări în spital.
Constatând că aparenţa de drept există în favoarea reclamantei şi, având în vedere obligaţiile pozitive ce revin statutului în ocrotirea dreptului la viaţă şi la sănătate al cetăţenilor, drepturi consacrate în plan intern la nivel constituţional, prin art. 22 şi 34 din Constituţie, dar şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin art. 2, şi apreciind că nu există nicio diferenţă, din această perspectivă, între pacienţii care suferă de cele patru categorii de cancer pentru care medicamentul solicitat prezintă indicaţii terapeutice, diferenţă care să justifice, în cazul bolnavilor de carcinom hepato-celular, refuzul decontării, ţinând seama şi de costurile pe care le-ar presupune, pentru reclamantă, suportarea din surse proprii a contravalorii tratamentului, faţă de preţul ridicat al medicamentelor şi durata îndelungată de tratament, care ar face practic ca acesta să devină inaccesibil, instanţa de fond temeinic şi legal a reţinut că se impune luarea unor măsuri provizorii, până la stabilirea pe cale judecătorească sau administrativă a dreptului pretins de către reclamantă, neputând fi exclus faptul că omisiunea de a i asigura acces la tratamentul prescris ar putea contribui iremediabil la agravarea stării sale de sănătate.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia netimbrării invocată din oficiu.
Anulează recursul formulat de recurentul - pârât Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 100 din 1 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursurile declarate de recurenţii - pârâţi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României împotriva sentinţei nr. 100 din 1 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.