Şedinţa publică din data de 23 februarie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B., C., D. şi E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a Ordinului 6245/C din 30.12.2021, respectiv anularea parţială a art. I din respectivul ordin, în ceea ce priveşte data de la care se plătesc drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătorilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi a curţilor de apel la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON şi obligarea pârâtului Ministerul de Justiţie să stabilească data de la care se plătesc drepturile respective ca fiind data de 1.08.2016.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova - secţia. de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 70 din 24 noiembrie 2022, a respins excepţia privind necompetenţa teritorială, privind lipsa calităţii procesuale active şi lipsa calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare, a admis excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii A., B., C., D. şi E. au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului, reclamanţii arată că au avut calitatea de judecători în cadrul Tribunalului Olt, iar în prezent au calitatea de pensionari.
Prin deciziile de actualizare a pensiilor de serviciu au fost actualizate pensiile în conformitate cu dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 şi art. 85 din aceeaşi lege, potrivit cărora, pensiile de serviciu ale judecătorilor şi procurorilor se actualizează anual în raport cu salariile judecătorilor şi procurorilor în activitate.
Actualizarea pensiilor reclamanţilor a fost determinată de modificarea veniturilor judecătorilor în activitate, modificare intervenită ca urmare a Ordinului 6245/C/30.12.2021 emis de Ministerul Justiţiei care, prin art. 1 a dispus că drepturile salariale ale judecătorilor se stabilesc având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu data emiterii ordinului, respectiv cu data de 30.12.2021.
Pe de altă parte, se arată că prin Ordinul 2295/7.12.2021 Procurorul General al României a ordonat ca, începând cu data de 1.08.2016, procurorii tuturor parchetelor să fie salarizaţi având în vedere valoarea de referinţă sectorială de 605,225lei.
Prin urmare, aceeaşi valoare de referinţă de 605,225lei se stabileşte atât pentru judecători cât şi pentru procurori, cu diferenţa că, pentru procurori se aplică de la data de 1.08.2016, iar pentru judecători se aplica de la data emiterii ordinului, respectiv 30.12.2021, ceea ce reprezintă o vădită discriminare.
Dreptul la recalculare şi plată, pentru trecut, este limitat la doar două zile, respectiv între data emiterii 30.12.2021 şi data aplicării 1.01.2022, situaţie unică la nivelul familiei ocupaţionale Justiţie de natură să îi pună pe reclamanţi într-o situaţie de discriminare.
Chiar Ordinul nr. 6245/C/30.12.2021 menţionează ordine similare emise de alţi ordonatori de credite din sistemul judiciar, respectiv Ordinul 221/2020, Ordinul nr. 224/2020, Ordinul nr. 229/2020. Ordinul nr. 102/2.04.2021 sau Ordinul nr. 143/28.12.2020.
Prin aceste ordine s-a recunoscut dreptul la calcularea şi plata salariilor prin raportarea la VRS 605,225lei, nu doar pentru viitor ci şi pentru trecut, începând cu data de 1.08.2016.
Recurenţii mai invocă şi Decizia nr. 8/2021(HP) pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura dezlegării unor chestiuni de drept, apreciind că perpetuarea acestei inegalităţi este de natură să supună unei situaţii de evidentă discriminare, în contra literei şi spiritului art. 16 din Constituţia României, Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, principiilor dreptului european (comunitar), Legii nr. 153/2017 şi jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale şi instanţei supreme, Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
În opinia recurenţilor, prin intermediul art. 20 din Constituţie, dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului sunt direct aplicabile, inclusiv cele ale art. 14 din Convenţie, precum şi cele ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, iar caracterul obligatoriu al convenţiei nu se manifestă doar faţă de puterea judecătorească a unui stat ci şi faţă de celelalte puteri, legislativă şi executivă, după cum rezultă şi din par. 29 din Hotărârea CEDO United Commuhist Party of Turkey and others v.Turkey(133/1996/752/951) pronunţată la 30.01.1998.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO: 1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurata fără nici o discriminare bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie. 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1.
Recurenţii apreciază că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamanţii s-au raportat numai la salariile procurorilor şi la Ordinul Procurorului General al României nr. 2295/7.12.2021, prin care s-a dispus acordarea VRS de 605,225 din 1.08.2016.
Această concluzie a instanţei nu poate fi primită, neexistând o asemenea distincţie în lege, atât judecătorii, cât şi procurorii fiind salarizaţi conform prevederilor familiei ocupaţionale "Justiţie".
De asemenea, în cuprinsul Notei interne nr. 121215/30.12.2021 a Ministerului Justiţiei se recunoaşte faptul că "la nivelul MJ au fost înregistrate mai multe solicitări de stabilire, prin ordin al ministrului (OMJ) a drepturilor salariale ale judecătorilor şi asistenţilor judiciari, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială VRS 605,225lei, fiind invocate în susţinere hotărâri judecătoreşti executive şi definitive".
Şi în cadrul procedurii prealabile, Ministerul Justiţiei recunoaşte existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii prin care au fost admise astfel de cereri de acordare a VRS de 605,225 RON.
Se mai arată că Ordinul MJ 6245/C/30.12.2021 nu acoperă perioada anterioară, iar Ordinul 2295/7.12.2021 al Procurorului General al României acoperă şi perioada anterioară, chiar de la 1.08.2016, deci şi pentru procurorii pensionaţi după această dată.
În cuprinsul Deciziei nr. 55/31.09. 2021a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 1102/19.11.2021 s-a constatat că "plecând de la premisa că un nivel al valorii de referinţă sectorială de 605,225 RON a fost deja recunoscut altor magistraţi aflaţi în situaţii identice, instanţele de judecată au a examina discriminarea reglementărilor succesive şi de statuat asupra necesităţii egalizării indemnizaţiei de încadrare la nivelul celui maxim aflat în plată".
Prin urmare, recurenţii consideră că instanţa de fond avea de examinat situaţia discriminatorie în care au fost discriminaţi de la data pensionării - august- septembrie 2017 şi până la 30.12.2021 (prin nerecunoaşterea VRS 605,225lei) atât faţă de judecătorii în activitate (care au obţinut dreptul prin hotărâri judecătoreşti) cât şi faţă de procurori în general (care au obţinut dreptul prin ordin de la 1.08.2016).
Or, prin soluţia dată, instanţa de fond menţine în mod cu totul nejustificat o stare de discriminare, deşi menirea sa este tocmai de a înlătura asemenea situaţii.
În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul Ministerul Justiţiei a formulat note de şedinţă prin care solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse de intimat, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenţii-reclamanţi au solicitat obligarea Ministerului de Justiţie ca, în urma anulării art. 1 din Ordinul nr. 6245/C din 30.12.2021 sub aspectul datei de la care se plătesc drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, la valoarea de referinţă de 605,225 RON, să fie obligat Ministerul să stabilească o nouă dată, şi anume 01.08.2016.
Având în vedere că acţiunea a fost introdusă la instanţa de judecată la data de 01.08.2022, cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 01.08.2016-01.08.2019.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine că instanţa de fond în mod corect a reţinut că pentru a stabili existenţa unei situaţii de discriminare, trebuie ca persoanele care suferă de un tratament diferit bazat pe criteriile de nediscriminare, să se afle în aceeaşi situaţie, însă, aşa cum rezultă din argumentarea reclamanţilor, aceştia se raportează la situaţia procurorilor, nu la cea a judecătorilor aflaţi în funcţie.
Instanţa de fond a reţinut că sistemul de salarizare poate fi modificat sau chiar înlocuit cu un altul care să fie mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp, mai ales câtă vreme diferenţa dintre Ordinul din prezenta cauză şi cel ce reglementa situaţia procurorilor şi-a găsit raţiunea într-un element obiectiv, respectiv existenţa unor hotărâri judecătoreşti pentru respectiva perioadă de timp.
Astfel fiind, neretroactivitatea legii, nediscriminarea ori restrângerea numai în situaţii limitativ prevăzute a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, principii consacrate de art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, în deplină concordanţă cu reglementările internaţionale invocate, nu sunt încălcate prin dispoziţiile Ordinului.
Înalta Curte reţine că actualizarea pensiei de serviciu a judecătorului urmează o procedură stabilită de lege şi se face în raport de indemnizaţia lunară brută a unui judecător aflat în activitate, recurenţii-reclamanţi, în calitate de pensionari, neputând avea mai multe drepturi decât judecătorii aflaţi în plată.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi D., C., B., A. şi E. împotriva sentinţei nr. 70 din 24 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.