Şedinţa publică din data de 23 februarie 2024
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. (fostă A. - RA) în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 54/P/11.07.2018 şi, pe cale de consecinţă, a măsurilor 1 şi 3 din Dispoziţia obligatorie nr. 260666/6004/13.03.2018 privind obligaţiile suplimentare stabilite de inspecţia economico-financiară efectuată la RATB, cuprinse în Raportul de inspecţie economico-financiară nr. 5013/13.03.2018 şi anexele aferente.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 408 pronunţată la data de 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca nefondată.
3. Cererea de recurs formulată
Împotriva sentinţei nr. 408 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, şi în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
4. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 3618 din 17 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-reclamantă A.-S.A. împotriva sentinţei civile nr. 408 din 28 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
5. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii A. S.A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
În motivare se arată că hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost rezultatul unei erori materiale, în sensul că instanţa de recurs nu a observat faptul că, în realitate, recursul a fost transmis de A. S.A. la data de 28.12.2020.
Mijloacele de comunicare a recursului au fost atât faxul cât si poşta electronică şi acestea se regăsesc la filele x (transmiterea prin fax) şi 61 (transmiterea prin intermediul poştei electronice).
Se mai arată că recursul a fost transmis prin intermediul fax-ului, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în data de 28.12.2020, la ora 15:15.
Aceste detalii reies din fila x al dosarului de recurs, în care apar următoarele detalii:
- data şi ora de trimitere: 28/12/2020, ora 15:11;
- data şi ora de primire: 28/12/2020 ora 15:15;
- destinatarul transmisiunii: numărul de fax 021.319.51.76 (numărul de fax al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (depunem anexat extras de pe portalul instanţelor de judecată - portalul Curţii de Apel Bucureşti rubrica "Contact");
- durata transmiterii mesajului: 3 minute, 40 secunde;
- numărul de pagini transmise: 8;
- rezultatul transmiterii: OK, STANDARD.
Ulterior, tot la data de 28.12.2020, aceeaşi cerere de recurs a fost transmisă prin intermediul poştei electronice, în format de fişier .pdf (fişier scanat).
Conform dovezii de transmitere prin intermediul poştei electronice, detaliile acestei comunicări sunt următoarele:
- subiectul mesajului: Recurs dosar x/2018;
- data transmiterii: luni, 28 decembrie, ora 3:21 pm (15.21);
- destinatarul transmiterii: x@x.ro, adică adresa (căsuţa) de poştă electronică a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal (în acest sens, acelaşi extras de pe portalul instanţelor de judecată - Curtea de Apel Bucureşti);
- fişier ataşat: recurs dosar x (381 kb).
Se mai arată că aceste înscrisuri au fost depuse la dosarul de recurs, la termenul din data de 17.06.2022, de către reprezentantul A. S.A., chiar în momentul în care instanţa de recurs a pus în discuţie tardivitatea formulării recursului.
Din aceste informaţii, existente la dosarul de recurs, reiese cu claritate faptul că recursul a fost formulat şi motivat de A. S.A. la data de 28 decembrie 2020, iar nu la data de 29 decembrie 2020, astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de recurs.
Hotărârea instanţei de fond a fost comunicată la A. S.A. în data de 11.12.2020.
Conform Legii nr. 554/2004, termenul de formulare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Aceasta înseamnă că ultima zi în care A. S.A. avea posibilitatea să formuleze recurs era 26 decembrie 2020. Atât că ziua de 26 decembrie 2020 a căzut într-o zi de sâmbătă (fiind totodată sărbătoare legală, respectiv a doua zi de Crăciun).
În mod firesc, ziua de 27 decembrie 2020 e duminică, adică tot o zi nelucrătoare.
Prin urmare, ultima zi a termenului de recurs a fost ziua de 28 decembrie 2020, prima zi lucrătoare care urmează zilelor libere/nelucrătoare (art. 181 alin. (2) C. proc. civ.).
Faţă de faptul că s-au depus două dovezi din care reiese faptul că recursul a fost formulat şi depus în data de 28.12.2020, contestatoarea apreciază că doar o eroare umană ce s-a petrecut la Curtea de Apel - Registratura secţiei a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a putut face ca recursul să fie înregistrat în data de 29 decembrie 2020, adică cu o zi întârziere faţă de data de depunere şi împotriva reglementărilor explicite în această materie.
Se apreciază că în prezenta cauză instanţa de recurs nu a observat faptul că A. S.A. a depus la dosarul cauzei dovezi suficiente, pertinente şi convingătoare, din care reiese faptul că cererea de recurs a fost formulată şi depusă în termen.
6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Analizând contestaţia în anulare în raport cu probele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.instanta de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."
Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestaţia în anulare specială. Se reţine aşadar că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).
Greşeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârşită de instanţă urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este atacată, textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecăţii procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Verificând data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004:
"Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 11.12.2020, iar recursul a fost înregistrat la data de 28.12.2020, prin fax şi email, aşadar în termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.
În cauză, prin probatoriul administrat, a rezultat că recursul a fost depus în termenul legal, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 28.12.2020.
Exerciţiul legal al contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, este condiţionat de invocarea unor motive de fapt care să se circumscrie în mod riguros celor limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) şi respectiv art. 503 alin. (2) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute pentru a fi admisă contestaţia în anulare.
7. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare şi va anula decizia contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.A. împotriva Deciziei nr. 3618/2022 din 17 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018.
Anulează decizia contestată şi fixează termen pentru soluţionarea recursului la data de 14 iunie 2024, cu citarea părţilor.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.