Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună următoarele:
1. să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei;
2. obligarea pârâtei să dispună actualizarea pensiei
3. obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie din indexarea şi actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare.
Prin sentinţa civilă nr. 308/12.06.2023 Tribunalul Vrancea, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal reţine, că soluţionarea prezentei pricini este în căderea secţiei I Civile - complete specializate de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Vrancea astfel că s-a dispus declinarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I Civilă, unde s-a înregistrat la data de 23.05.2023, sub nr. x/2023*.
La termenul de judecată din data de 28.09.2023, Tribunalul, secţia I civilă verificându-şi competenţă, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei procesuale materiale a Tribunalului raportat la obiectul cauzei, invocând disp. art. 9 rap. la art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 478/2023 pronunţată la 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei material procesuale a Tribunalului Vrancea invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect "acţiune în constatare" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta, CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul a reţinut aplicabile în cauză dispoziţiile art. 9, art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, art. 269 alin. (1) şi alin. (2) Codul Muncii şi art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.
În atare situaţie, având în vedere că reclamantul a înţeles să deducă judecăţii trei capete de cerere prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, între care există o legătură strânsă, Tribunalul a observat că primul capăt de cerere, are ca obiect constatare vătămării intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act administrativ emis de autorităţile publice centrale, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu o autoritate publică centrală, instanţa competentă este Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal raportat la disp. art. 9 rap. la art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004, iar pentru cel de-al doilea şi al treilea capăt de cerere, capete accesorii de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei sale şi restituirea diferenţelor rezultate - litigiu de muncă, tot Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că accesoriu urmează situaţia a ceea ce este principal.
Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în municipiul Focşani jud. Vrancea, Tribunalul a constat că instanţa competentă să judece prezenta cauza este Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.10.2023, iar la termenul din 11.01.2024, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Galaţi şi, prin sentinţa civilă nr. 9/2024 pronunţată la 11 ianuarie 2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la un act administrativ tipic sau asimilat în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu are ca obiect taxe/impozite, contribuţii, datorii vamale care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.
În speţă, în raportul juridic litigios dintre reclamant şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, astfel cum a fost formulată acţiunea, pârâta nu a fost chemată în judecată pentru faptul că ar fi acţionat în regim de "putere publică" în accepţiunea legii contenciosului administrativ, ci ca titular al obligaţiei prevăzute de art. 1 din Legea nr. 223/2015, de garantare a dreptului la asigurări sociale, corelativ contribuţiei reclamantului la acest sistem.
De asemenea, Curtea constată că nu se invocă un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004. Demersul judiciar formulat de reclamant priveşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Curtea mai are în vedere şi cadrul procesual definit de către reclamant, care doreşte să se judece cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională şi care afectează Legea 223/2015 şi Legea 153/2017. În vederea recuperării prejudiciului suferit reclamantul a solicitat recalcularea şi majorarea pensiei, precum şi acordarea de restituirea sumelor rezultate prin indexarea şi actualizarea pensiei.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii emitente a actului administrativ şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Înalta Curtea constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei şi acordarea de despăgubiri, dat fiind că prezentul litigiu nu este de natură fiscală.
Întrucât pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne este o autoritate centrală, instanţa competentă să soluţioneze cauza este curtea de apel.
Un argument în plus, îl reprezintă faptul că problema de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu adoptate în cadrul Şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curţi de unificare a jurisprudenţei, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:
"Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 29 februarie 2024.