Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.02.2023, sub nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a I-a civilă - complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017,
- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea- Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, si H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023.
- obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60, din Legea 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13 Ol 2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de agent şef principal deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, daca este cazul, si a plăţii dobânzii legale
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 690 pronunţată la 16 octombrie 2023, Tribunalul Buzău a respins excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei, invocată de Guvernul României; a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău sectia I Civilă, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a apreciat că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată şi temeiul de drept invocat de reclamant, litigiul este unul de drept administrativ, în condiţiile în care se solicită constatarea vătămării drepturilor si intereselor legitime ale reclamantului, printr-un act al Guvernului.
În aceste condiţii, competenţa aparţine Curţii de Apel Ploiesti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere rangul autorităţii parate şi domiciliul reclamantului.
2.2. Prin sentinţa nr. 16/2024 pronunţată la 16 ianuarie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti, a declinat competenţa de soluţionare formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi dispune sesizarea ICCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a suspendat judecata cauzei.
În speţă, Curtea de Apel a reţinut că, demersul judiciar formulat de reclamant priveşte recunoaşterea şi recalcularea drepturilor la pensie, raportat la dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, şi se circumscrie, pentru aceste motive, jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Curtea a mai avut în vedere şi cadrul procesual definit de către reclamantul A., care doreşte să se judece cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei reclamantului şi a chemat în judecată Instituţia Guvernului doar pentru asigurarea fondurilor necesare pentru restituirea sumelor dacă i se va admite acţiunea.
Prin urmare, faţă de considerentele expuse, având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecăţii şi domiciliul reclamantului, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., Curtea a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională şi care afectează Legea 223/2015 şi Legea 153/2017. În vederea recuperării prejudiciului suferit reclamantul a solicitat recalcularea şi majorarea pensiei, precum şi acordarea de restituirea sumelor rezultate prin indexarea şi actualizarea pensiei.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii emitente a actului administrativ şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Înalta Curtea constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei şi acordarea de despăgubiri, dat fiind că prezentul litigiu nu este de natură fiscală.
Întrucât pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României sunt autorităţi centrale, instanţa competentă să soluţioneze cauza este curtea de apel.
Un argument în plus, îl reprezintă faptul că problema de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu adoptate în cadrul Şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curţi de unificare a jurisprudenţei, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:
"Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 29 februarie 2024.