Şedinţa publică din data de 29 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată în data de 22.02.2023 sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Galaţi reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii GUVERNUL ROMÂNIEI şi CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, a solicitat:
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului şi să se dispună plata drepturilor băneşti de care a fost privat nelegal, în sensul actualizării pensiei, drepturi vătămate prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017
- să se dispună desfiinţarea O.U.G. nr. 59/2017 şi să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fondurile necesare pentru restituirea sumelor privind indexarea şi actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023;
- să fie obligaţi pârâţii să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea 223/2015 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a disp. art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin decizia nr. 236/2023 pronunţată la 10 octombrie 2023, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenta de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu instituţiile pârâte Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea secţiei CAF a Tribunalului Brăila
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, prezenta cauza este întemeiată şi pe dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ care atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.
Cum însă obiectul principal al acţiunii nu este reprezentat de constatarea neconstituţionalităţii unei dispoziţii, ci repararea unui prejudiciu, competenţa soluţionării prezentei revine instanţei cu plenitudine de competenţă în materia contenciosului administrativ, respectiv tribunalul. Totodată, faţă de dispoziţiile alin. (3) al art. 1 din Legea 554/2004 şi de locul unde se află domiciliul reclamantului, revine Tribunalului Brăila competenţa soluţionării cauzei în fond.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 7/FCA pronunţată la 17 ianuarie 2024, Tribunalul Bărila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat compentenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie competentă să soluţioneze conflictul de competenţă.
Tribunalul a precizat că, în raport de soluţia dată de către ICCJ prin decizia nr. 1761 din 26 septembrie 2023 pronunţată in dosar nr. x/2022 asupra conflictului negativ de competenta, obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat de solicitarea reclamantului de obligare a pârâţilor Guvernul României si Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Apărării la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin punerea in aplicare începând cu 1 ianuarie 2022 a dispoziţiilor XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxa noua sub forma contribuţiilor sociale constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunara de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie.
Aşadar, reclamantul pune în discuţie repararea prejudiciului suportat de acesta ca urmare a instituirii unor măsuri fiscale de către Guvernul României, cu impact asupra dreptului de pensie.
ICCJ a reţinut raportat temeiul juridic legal al acţiunii (Legea 554/2004) si având in vedere finalitatea demersului judiciar, precum si faptul ca se contesta o ordonanţă de urgenta emisa de Guvern, respectiv o măsură fiscala, ca litigiul dedus judecăţii are natura unui litigiu de contencios administrativ, stabilind competenta de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Tribunalul retine că în prezenta cauză se contestă o ordonanţă emisă de Guvern autoritate publică centrală, astfel încât competenţa materială revine secţiei de contencios administrativ a Curţii se Apel raportat la prevederile art. 1 si 10 din Legea 554/2004 si va dispune declinarea competentei în favoarea acesteia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională şi care afectează Legea 223/2015 şi Legea 153/2017. În vederea recuperării prejudiciului suferit reclamantul a solicitat recalcularea şi majorarea pensiei, precum şi acordarea de restituirea sumelor rezultate prin indexarea şi actualizarea pensiei.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii emitente a actului administrativ şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Înalta Curtea constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei şi acordarea de despăgubiri, dat fiind că prezentul litigiu nu este de natură fiscală.
Întrucât pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României sunt autorităţi publice centrale, instanţa competentă să soluţioneze cauza este curtea de apel.
Un argument în plus, îl reprezintă faptul că problema de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu adoptate în cadrul Şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curţi de unificare a jurisprudenţei, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:
"Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 29 februarie 2024.