Şedinţa publică din data de 13 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 04.11.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (în continuare, ANRE) şi B. S.A, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea Hotărârii nr. 55/02.10.2020 a Comisiei de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale, constituită în cadrul ANRE.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1866 din 08.12.2021, a admis, în parte, acţiunea şi a anulat Hotărârea nr. 55/02.10.2020 emisă de către Comisia pentru soluţionarea disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică/gaze naturale, în ceea ce priveşte considerentele ce exced soluţiei de respingere a cererii de soluţionare a disputei pentru necompetenţa Comisiei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta ANRE, care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii judecătoreşti atacate şi, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rejudecarea litigiului pe fond şi respingerea în totalitate a acţiunii, în sensul menţinerii ca temeinică şi legală a Hotărârii nr. 55/02.10.2020 a Comisiei de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale.
În motivarea căii de atac, încadrate în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi cu interpretarea şi aplicarea greşită a principiilor de soluţionare a disputelor, ca şi proceduri administrativ-jurisdicţionale ce intră în competenţa ANRE.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
Prima instanţă a stabilit în mod greşit că obiectul cererii de dispute adresate ANRE de către B. S.A ar fi reprezentată de "o dispută privitoare la factura nr. x/06.04.2020", fapt ce implică şi aplicarea prevederilor art. 9 lit. c) din Regulament ("După înregistrarea cererii la ANRE, se parcurg următoarele etape: c) pregătirea audierii şi convocarea părţilor; audierea părţilor").
Instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit la situaţia de fapt a speţei deduse judecăţii prevederile art. 9 lit. c) din Regulament, întrucât a arătat faptul că "în raport de dispoziţiile art. 4 lit. d) din Regulament nu se poate reţine nelegalitatea hotărârii în ceea ce priveşte necompetenţa Comisiei".
Or, indiferent de susţinerile pe care intimata le-ar fi avut în faţa Comisiei cu privire la factura în discuţie, acestea nu ar fi fost apte să genereze o altă soluţie a Comisiei.
Comisia de soluţionare a disputelor din cadrul ANRE, în aplicarea procedurii administrativ-jurisdicţionale derulate cu părţile din prezentul dosar, procedură reglementată de dispoziţiile art. 9 lit. a) şi b) din Regulament, a realizat analiza preliminară a înscrisurilor ataşate de B. S.A la cererea de dispute, şi a constatat că aspectele supuse analizei nu reprezintă "o dispută apărută în derularea relaţiilor contractuale între aceştia", ci reprezintă un diferend apărut în legătură cu o factură fiscală, diferend care nu are la bază interpretarea sau aplicarea unor clauze contractuale. Pe cale de consecinţă, Comisia din cadrul ANRE a constatat că aspectele deduse soluţionării exced competenţelor jurisdicţionale a ANRE, sens în care a devenit caducă o eventuală audiere a părţilor.
Hotărârea a cărei anulare se solicită în prezentul dosar a fost emisă de Comisia de soluţionare a disputelor într-o procedură administrativ-jurisdicţională generată de cererea B. de soluţionare a unei dispute având ca obiect neplata unei facturi. Contrar celor afirmate de intimata A. S.R.L., obiectul disputei nu a fost cel de anulare/nulitate a unei facturi.
Mai mult decât atât, o astfel de dispută, având ca obiect anularea unei facturi, ar fi trebuit să fie solicitată în faţa ANRE de către intimata A. S.R.L., fapt niciodată realizat.
Ceea ce nu a analizat deloc judecătorul fondului în cadrul sentinţei recurate este faptul că intimata a stat într-o absolută pasivitate cu privire pretinsele motive de nulitate ale facturii neachitate faţă de B., deşi a avut cunoştinţă de aceasta atât anterior emiterii Hotărârii contestate în prezentul dosar (a fost somată la plată, a fost invitată la conciliere, cererea de dispută i-a fost transmisă spre ştiinţă de către B.), cât şi ulterior, fiind chemată în judecată de către B. pentru achitarea acesteia (dosar nr. x/2020, având ca obiect ordonanţă de plată - respinsă ca inadmisibilă şi dosar nr. x/2021, având ca obiect acţiune în pretenţii).
Pe cale de consecinţă, cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar - bazată în mod exclusiv pe pretinsa încălcare a dreptului la apărare pe care i-a cauzat-o modalitatea ANRE de soluţionare a disputei - apare nu doar ca fiind formulată pro causa (pentru a-şi asigura câştig de cauză în dosarele de instanţă deschise de B. pentru achitarea facturii), ci şi ca lipsită de interes.
În fine, recurenta a prezentat în detaliu situaţia litigioasă a facturii anterior arătate, factură ce nu a fost achitată de intimată.
4. Soluţia instanţei de recurs
Aşa cum s-a menţionat la pct. 1 al deciziei de faţă, intimata A. S.R.L. a supus controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea Hotărârii nr. 55/02.10.2020 emise de Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale, constituită în cadrul ANRE.
Prima instanţă a admis în parte acţiunea şi a anulat Hotărârea nr. 55/02.10.2020, în ceea ce priveşte considerentele ce exced soluţiei de respingere a cererii de soluţionare a disputei pentru necompetenţa Comisiei.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a cadrului normativ aplicabile, Înalta Curte apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").
Prin Hotărârea nr. 55/02.10.2020, Comisia de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale, constituită în cadrul ANRE, a respins cererea de soluţionare a disputei intervenite ca urmare a neplăţii de către societatea C. S.R.L. a facturii fiscale seria x nr. x din data de 06.04.2020, în valoare de 2.821.102,29 RON, scadentă la data de 26.04.2020, emisă de către B. S.A., întrucât a constatat faptul că nu are competenţă să se pronunţe în această speţă.
Hotărârea anterior arătată a fost emisă în baza cererii intimatei B. S.A. de soluţionare a disputei pe care o are cu intimata A. S.R.L., ca urmare a refuzului acesteia din urmă de a achita c/valoarea facturii nr. x
Emitentul acestei hotărâri a reţinut că obiectul disputei deduse soluţionării nu intră sub incidenţa Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru soluţionarea disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa de energie electrică şi gaze naturale, aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 61/2013, în raport de prevederile art. 4 lit. d) din acest Regulament.
Potrivit acestei dispoziţii regulamentare, nu intră sub incidenţa Regulamentului disputele a căror rezolvare nu intră în competenţa autorităţii de reglementare, inclusiv aspectele legate de proprietate.
Recurenta susţine că prima instanţă a stabilit în mod greşit că obiectul cererii de dispute adresate ANRE de către B. S.A ar fi reprezentată de "o dispută privitoare la factura nr. x/06.04.2020", fapt ce implică şi aplicarea prevederilor art. 9 lit. c) din Regulament ("După înregistrarea cererii la ANRE, se parcurg următoarele etape: c) pregătirea audierii şi convocarea părţilor; audierea părţilor").
Instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată această critică de nelegalitate a sentinţei.
Înalta Curte constată că prima instanţă a validat în mod corect soluţia adoptată prin Hotărârea nr. 55/02.10.2020 în privinţa necompetenţei Comisiei de soluţionare a disputelor pe piaţa angro şi cu amănuntul apărute între participanţii la piaţa gazelor naturale, constituită în cadrul ANRE de soluţionare a diferendului cu care a fost învestită, în aplicarea prevederilor art. 4 lit. d) din acest Regulament. De asemenea, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 8 alin. (4) din acelaşi Regulament în care se menţionează faptul că, în situaţiile prevăzute la art. 4, Comisia stabileşte că procedura de soluţionare a disputei nu poate fi declanşată, caz în care emite o hotărâre de respingere a cererii ca inadmisibilă, care se comunică solicitantului în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la primirea cererii de soluţionare.
În plus de aceasta, instanţa de fond a reţinut şi faptul că părţile litigante nu au avut poziţii divergente pe chestiunea necompetenţei Comisiei în soluţionarea disputei cu care a fost investită de intimata B. S.A..
Însă, în cuprinsul Hotărârii nr. 55/02.10.2020 (pct. 2 şi 3 din pct. III), emitentul acesteia a reţinut următoarele aspecte:
"2) A. S.R.L. nu a contestat factura seria x nr. x din data de 06.04.2020 emisă de B. S.A. şi nici nu şi-a exprimat printr-un document scris intenţia de a refuza la plată această factură;
3. În aceste condiţii, nu există în fapt o divergenţă între aceste părţi privind emiterea facturii respective sau privind suma de plată aferentă, iar creditorul, în speţă societatea B. S.A., poate să îşi recupereze creanţa exigibilă constând în obligaţia de plat a unei sume de bani rezultată din aplicarea prevederilor legale mai sus menţionate, pe calea unei acţiuni comune îndreptate împotriva debitorului A. S.R.L.."
Instanţa de fond a apreciat faptul că argumentaţia anterior prezentată în actul administrativ contestat a fost elaborată în urma parcurgerii unei proceduri nelegale de către Comisia emitentă şi, mai mult decât atât, aceasta excedea soluţiei pronunţate de Comisie.
În concret, instanţa a arătat că hotărârea contestată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 lit. c) din Regulament, prin omisiunea de a convoca şi de a audia intimata din prezenta cauză, dar şi prin faptul că nu i s-a solicitat un punct de vedere, producând astfel o vătămare părţii care nu a avut ocazia să îşi exercite dreptul la apărare cu privire la disputa invocată de către partea adversă. Ca atare, câtă vreme prin hotărârea în cauză sunt constatate aspecte contrare intereselor intimatei (considerentele privind necontestarea facturii, neexprimarea intenţiei de a refuza la plată factura şi cele prin care se constată că nu există în fapt o divergenţă între părţi privind emiterea facturii respective sau privind suma de plată aferentă), vătămarea produsă intimatei nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestora.
Recurenta arată că ceea ce nu a analizat deloc judecătorul fondului în cadrul sentinţei recurate este faptul că intimata a stat într-o absolută pasivitate cu privire pretinsele motive de nulitate ale facturii neachitate faţă de B., deşi a avut cunoştinţă de aceasta atât anterior emiterii Hotărârii contestate în prezentul dosar (a fost somată la plată, a fost invitată la conciliere, cererea de dispută i-a fost transmisă spre ştiinţă de către B.), cât şi ulterior, fiind chemată în judecată de către B. pentru achitarea acesteia.
Instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată această critică de nelegalitate a sentinţei.
În mod indiscutabil, recurenta nu trebuia să verifice activitatea intimatei C. S.R.L., respectiv dacă această parte şi-a îndeplinit obligaţia de raportare a diferenţelor dintre alocările şi cantităţile de gaze naturale distribuite şi diferenţelor dintre alocările finale vs. cele iniţiale, pentru perioada octombrie 2018 - decembrie 2019, dacă aceasta a emis refuz de plată a facturii nr. x din 06.04.2020, dacă s-a prezentat sau a refuzat să se prezinte la conciliere şi, în fine, dacă a achitat sau nu debitul consemnat în factură. Aşa cum a argumentat şi prima instanţă, în condiţiile în care recurenta, prin Comisia de specialitate, s-a dezinvestit de soluţionarea litigiului, apreciind că acesta nu se află în sfera sa de competenţă, fiind vorba despre un litigiu de drept comun, nu putea să formuleze astfel de aprecieri în cuprinsul actului administrativ dedus judecăţii în prezenta cauză.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinţei civile nr. 1866 pronunţate la 8 decembrie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 13 martie 2024.