Şedinţa publică din data de 14 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.a) Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6.10.2022, pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi, a solicitat anularea notificării de reziliere nr. x/6.09.2022 a contractului de lucrări şi servicii nr. x/2.12.2021, să se constate că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile, să se constate încetarea de plin drept a contractului urmare a evenimentelor de forţă majoră, cu cheltuieli de judecată.
1.b) Prin încheierea din 19 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civilă a Tribunalului Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi.
1.c) Prin încheierea din 27 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi - completul de contencios administrativ, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I-a civilă a Tribunalului Iaşi - complet specializat litigii civile, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Iaşi pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
1.d) Prin sentinţa nr. 205/2023 din 4 iulie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 685/c.a. din 1 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că, la pct. 25 din contractul de lucrări şi servicii nr. x/02.12.2021, părţile au stipulat o clauză de atribuire a competenţei în favoarea instanţelor de la sediul beneficiarului, în speţă, a pârâtei C.N.A.I.R.
A mai reţinut că, deşi contractul a fost încheiat prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi care are personalitate juridică, sediul autorităţii contractante, al beneficiarului nu poate fi municipiul Iaşi, câtă vreme entitatea de la Iaşi a acţionat în numele societăţii mamă - Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., ca reprezentant al acesteia şi nu în nume propriu.
2.2. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 72 din 23 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, trei aspecte:
În primul rând, necompetenţa teritorială a Tribunalului Iaşi a fost pusă în discuţia părţilor de secţia I civilă încă de la termenul din 28.03.2023, alături de necompetenţa funcţională, însă instanţa a considerat că numai din punct de vedere funcţional nu a fost sesizată instanţa competentă.
În al doilea rând, în cauză, Curtea de Apel Iaşi a pronunţat deja un regulator de competenţă în sensul că a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aceasta stabilind cu autoritate de lucru judecat nu numai comptenţa funcţională, dar a indicat şi teritorial ca fiind competent Tribunalul Iaşi.
În al treilea rând, a reţinut că dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 prevăd o competenţă alternativă a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, iar alin. (1)2 al aceluiaşi articol prevede că acţiunile menţionate la alin. (1) şi (1)1 se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante.
Cum reclamanta are sediul în jud. Mureş, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., a ales competenţa instanţei din Iaşi, de la locul încheierii contractului, la sediul unităţii ce aparţine autorităţii contractante. De altfel, sediul pârâtei nu este sediul general al C.N.A.I.R. din Bucureşti, ci sediul din Iaşi al Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Iaşi, unitate ce aparţine C.N.A.I.R.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocate de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".
De asemenea, dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod stabilesc faptul că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate, încheierea având caracter interlocutoriu. În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
Raţiunea acestor dispoziţii legale este aceea de a asigura clarificarea şi tranşarea încă de la debutul judecăţii a chestiunilor privind stabilirea competenţei instanţei, astfel încât ele să fie invocate, puse în discuţie şi soluţionate, ca regulă, încă de la primul termen de judecată.
Din verificarea dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Iaşi, secţia I civilă rezultă că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii este cel din data de 28.03.2023 când, potrivit încheierii de şedinţă, instanţa a constatat că procedura este completă şi, după ce a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare, a reţinut cauza în pronunţare asupra acestor excepţii. Ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 11.04.2023 şi apoi la 19.04.2023, dată la care a hotărât admiterea excepţiei necompetenţei funcţionale a secţiei I civile a Tribunalului Iaşi şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi în dosarul nr. x/2022 s-a realizat cu nerespectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (2) C. proc. civ., în contextul în care această instanţă nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale la termenul din 28.03.2023 (în dosarul nr. x/2022) şi, deşi în şedinţa publică din 28.03.2023 a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, ci doar asupra excepţiei necompetenţei funcţionale.
Nu în ultimul rând, se constată că prin prin regulatorul de competenţă, Curtea de Apel Iaşi a stabilit competenţa materială de soluţionare în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar acest aspect reprezintă stabilirea cu autoritate de lucru judecat nu numai a competenţei funcţionale, ci şi a faptului că Tribunalul Iaşi este competent şi din punct de vedere teritorial.
Astfel, neinvocarea în termen a excepţiei necompetenţei teritoriale are drept efect stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate, în sensul consolidării, în mod definitiv, a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea, aspect reţinut şi în considerentele deciziei R.I.L. nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În concluzie, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal rămâne să soluţioneze acţiunea în fond, fără a putea invoca excepţia în discuţie ulterior depăşirii termenului legal, în condiţiile în care competenţa teritorială a fost deja dobândită de această instanţă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă, pentru care legiuitorul a stabilit că poate fi invocată până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 martie 2024.