Şedinţa publică din data de 14 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.a) Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.12.2022, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe la aprobarea situaţiilor de lucrări aferente contractului de execuţie de lucrări nr. x/07.11.2019, precum şi a celor aferente contractului subsecvent nr. x/29.09.2022, în termen de cel mult 10 zile de la depunerea acestora de către reclamantă la sediul achizitorului. Cu cheltuieli de judecată.
1.b) Prin sentinţa civilă nr. 23/2023 din 10 ianuarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
1.c) Prin sentinţa civilă nr. 541/2023 din 22 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
1.d) Prin sentinţa civilă nr. 39/2023 din 4 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
2.a) Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.05.2023, pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe, a solicitat să se dispună anularea notificării de reziliere nr. x/18.05.2023 a Contractului de execuţie lucrări nr. x/07.11.2019 emisă de pârât, cu cheltuieli de judecată.
2.b) Prin sentinţa civilă nr. 1868/2023 din 13 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
2.c) Învestit prin declinare, prin încheierea din data de 24 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Covasna, secţia civilă, a admis excepţia conexităţii invocată în cauză şi în baza art. 139 C. proc. civ., a conexat dosarul nr. x/2023 la dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte muncă şi asigurări sociale.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinţa civilă nr. 2272/2023 din 18 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că, la art. 22 din contractul de execuţie lucrări nr. x/31.10.2019, părţile au stipulat o clauză de atribuire a competenţei în favoarea instanţelor de la sediul achizitorului, în speţă, a pârâtului Municipiul Sfântu Gheorghe, clauză care este în concordanţă şi cu norma de competenţă alternativă adoptată de legiuitor, respectiv cea prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016.
2.2. Hotărârea Tribunalului Covasna, secţia civilă
Prin sentinţa civilă nr. 51 din 19 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 131 şi 132 din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa era decăzută din dreptul de a-şi invoca propria necompetenţă teritorială.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Din verificarea dosarului nr. x/2022 al Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale rezultă că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii este cel din data de 10.01.2023 când, potrivit celor consemnate în practicaua sentinţei civile nr. 23/2023 din 10 ianuarie 2023, instanţa a constatat că procedura este legal îndeplinită şi, deşi prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 5.01.2023, pârâtul invocase excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Cluj, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale şi a reţinut cauza în pronunţare doar pe această din urmă excepţie pe care a admis-o, dispunând declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii", iar în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) acelaşi Cod, "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."
Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop".
Textele menţionate sunt expresia intenţiei legiuitorului de a stabili clar aspectul competenţei unei instanţe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenţei atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuţie necompetenţa instanţei, respectiv lipsirea instanţei sesizate de posibilitatea invocării necompetenţei cu depăşirea termenului procedural menţionat, cu consecinţa corelativă a consolidării competenţei instanţei iniţial învestite, independent de norma care reglementează competenţa instanţei.
Efectul omisiunii de a invoca necompetenţa teritorială la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate este stabilirea competenţei instanţei iniţial învestite de a soluţiona cererea de chemare în judecată. De lege lata, declinarea competenţei ulterior acestui moment nu mai este cu putinţă, odată depăşit termenul procedural de invocare a necompetenţei, instanţa rămânând competentă să judece, chiar dacă virtual dispoziţia legală incidentă ar fi menţionat competenţa altei instanţe.
Reţinând că la termenul din data de 10.01.2023, la care părţile au fost legal citate în faţa Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi puteau pune concluzii, instanţa nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, dar nici nu a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale invocată în termen de pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că a operat prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Cluj pentru neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale în termenul legal.
În acest sens este şi soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Din considerentele deciziei rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei.
A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul, neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituind o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.
Astfel, Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale rămâne să soluţioneze acţiunea în fond, fără a putea invoca excepţia în discuţie ulterior depăşirii termenului legal, în condiţiile în care competenţa teritorială a fost deja dobândită de această instanţă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă, pentru care legiuitorul a stabilit că poate fi invocată până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 14 martie 2024.