Şedinţa publică din data de 19 martie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanţii SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE si A. în calitate de preşedinte director general al Societăţii Române de Radiodifuziune au chemat în judecată pârâtul CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând anularea Hotărârii nr. 653 din data de 23.09.2020, emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pronunţată în dosarul nr. x/2019 pentru soluţionarea petiţiei nr. 6464/29.10.2019, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 675 din 29.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii Societatea Română de Radiodifuziune şi A. - Preşedinte Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune, ca neîntemeiată.
3. Cererile de recurs ce fac obiectul judecăţii
3.1. Recursul formulat de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune
Reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a formulat recurs împotriva sentinţei, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Prin hotărârea recurată, instanţa de fond a constatat că aspectele reţinute de către Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării privind incidenţa prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărţuirea şi ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea în domeniul stabilirii şi modificării atribuţiilor de serviciu sunt întemeiate. In acest sens, instanţa de fond a reţinut constatarea faptei de discriminare pe criteriu de gen sub forma hărţuirii şi discriminarea pe criteriul apartenenţei la o organizaţie sindicală, în baza art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 care prevede că "persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament."
Pentru a fi incident această prevedere legală trebuie ca între faptele prezentate de către persoana interesată pentru constatarea discriminării şi criteriile în baza cărora s-a realizat discriminarea să existe un raport de interdependenţă, respectiv presupusa faptă de discriminare să fie realizată din cauza criteriului invocat.
SRR a probat că delegarea competenţelor de anagajare patrimonială nu au avut în vedere criteriile de gen sau de apartenenţă sindicală reţinute de către instanţa de fond, ci aspecte obiective care ţineau exclusiv de petenta B..
De altfel, pentru a fi incidente cele două prevederi reţinute de către instanţa de fond, respectiv art. 2 alin. (5) privind hărţuirea şi ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea în domeniul modificării atribuţiilor de serviciu, acestea ar fi trebuit raportate la cele două criterii reţinute ca fiind aplicabile.
Pentru a reţine această faptă, instanţa de fond trebuia să o analizeze din perspectiva criteriilor de discriminare invocate de către petenta B. şi reţinute de instanţă ca fiind aplicabile. Astfel, pentru ca instanţa să poată constata incidenţa prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărţuirea şi ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, trebuia să argumenteze discriminarea privind cercetarea disciplinară din perspectiva criteriilor de gen şi de apartanenţă sindicală, dar deşi instanţa de fond admite că formularea unor sesizări privind săvârşirea unor abateri disciplinare poate constitui temei al declanşării cercetării, reţine totuşi diferenţa de tratament aplicat petentei întrucât "nu rezultă că restrângerile au vizat activitatea tuturor sau mai multor manageri de studiouri teritoriale."
Cu privire la discriminarea privind neparticiparea la elaborarea grile de programe pentru Studioul Teritorial Reşiţa, instanţa de fond a realizat o greşită aplicare a prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărţuirea şi ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, întrucât nu a analizat fapta din perspectiva criteriilor de gen şi de apartanenţă sindicală.
Astfel, din probatoriul administrat de către SRR, rezulta în mod explicit faptul că doamna B. a participat la elaborarea grilei de programe pentru Studioul Teritorial Reşiţa fiind prezentă la unele şedinţe desfăşurate în sistem de videoconferinţă şi că, potrivit adresei nr. x/24.07.2019 a Secretarului General al Departamentului Studiouri Teritoriale, depusă la dosarul cauzei, "toţi managerii şi redactorii şefi au fost informaţi de conducerea DST prin mail, videoconferinţele editorial sau grupul de wapp dedicat conducerilor regionale despre toate solicitările, termenele limită, formatul de elaborare a proiectelor de grilă ce urmează a fi supuse spre avizare şi aprobare conducerii SRR, potrivt reglementărilor interne."
Prin urmare, nu putea fi reţinută de instanţa de fond o aplicare a prevederilor art. 2 alin. (5) şi ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 pe criterii de gen sau de apartenenţă, subliniindu-se în cuprinsul acţiunii introductive faptul că adresa mai sus menţionată a fost tranmsisă doamnei B. prin adresa nr. x/07.08.2019, iar aceasta nu a contestat cele expuse de secretarul general al DST.
3.2. Recursul formulat de reclamantul A.
Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
Instanţa de fond retine in mod superficial critica reclamanţilor cu privire la necitarea sa de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Sesizarea redactorului şef al Studioului Teritorial Reşiţa al SRR este formulata împotriva Societăţii Romane de Radiodifuziune si nu împotriva preşedintelui Societăţii Romane de Radiodifuziune. Partea reclamată menţionată în cuprinsul hotărârii nu este aceeaşi cu cea menţionată în citaţia emisă în data de 11.11.2019 transmisă cu numărul de ieşire 6862 din 13.11.2019 pentru formularea punctului de vedere cu privire la petiţia înregistrată sub nr. x/29.10.2019 sau cu cea menţionată în citaţia emisă în data de 19.12.2019 transmisă cu numărul de ieşire 7887 din 20.12.2019 privind recitarea părţilor pentru şedinţa din data de 16.01.2020.
În cele două citaţii menţionate mai sus, partea reclamată este doar Societatea Română de Radiodifuziune, persoană juridică ce funcţionează în baza Legii nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Hotărârea contestată menţionează ca parte reclamată pe A. -Preşedinte Director General şi Societatea Română de Radiodifuziune, or cele doua citaţii comunicate la sediul SRR au fost exclusiv pentru Societatea Romana de Radiodifuziune si niciodată pentru reclamantul persoană fizică. Amenda contravenţională a fost aplicată părţii reclamate A. - Preşedinte Director General al Societăţii Romane de Radiodifuziune la acel moment., in condiţiile in care reclamaţia doamnei B. este formulata împotriva Societăţii de Radiodifuziune.
În plus, după emiterea Hotărârii Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, recurentul nu mai ocupa calitatea de Preşedinte al Societăţii Romane de Radiodifuziune, aspect prezentat si in timpul dezbaterii pe fond a cauzei.
In Hotărârea nr. 653 din 23.09.2020, Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării a indicat locul de munca, astfel că nu a fost respectată obligaţia Consiliului de a indica domiciliul sau reşedinţa sa. Amenda aplicata este o sancţiune pecuniara aplicata unei persoane fizice cu date de identificare, cu domiciliu, si cu alt loc de munca decât Societatea Romana de Radiodifuziune.
La momentul cercetării desfăşurate de către Consiliul National de Combatere a Discriminării, într-adevăr Societatea Română de Radiodifuziune era reprezentată legal de recurentul A. în calitate de preşedinte director general si este evident faptul că nu există identitate între persoana juridică - SRR şi persoana fizică care deţine funcţia de reprezentant al acesteia, având in vedere ca petenta distinge în mod expres faptele imputate Societăţii Române de Radiodifuziune de cele imputate recurentului A. în calitate de preşedinte director general.
La şedinţa Colegiului Director din data de 16 ianuarie 2020, a fost citata sa se prezinte doar Societatea Română de Radiodifuziune, iar aceasta s-a aparat prin reprezentantul Serviciului Juridic, care a putut realiza apărările DOAR pentru Societatea Română de Radiodifuziune, nu şi în numele preşedintelui director general care nu a fost citata niciodată.
În consecinţă, pentru respectarea prevederilor mai sus menţionate care garantează dreptul părţilor la apărare în cadrul procedurii administrativ-jurisdicţionale este evident că recurentul persoana fizica, în calitate de preşedinte diroctor general al Societăţii Române de Radiodifuziune, la acel moment, trebuia să fie citat în vederea susţinerilor propriilor apărări, indiferent daca acestea erau diferite sau coincideau cu apărările Societăţii Romane de Radiodifuziune.
Potrivit art. 20 alin. (8) din Ordonanţa nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare rep, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârea se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. Acest termen nu este aleatoriu, ci este imperativ.
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 40/2020 publicată în Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 448 din 27 mai 2020, se face referire la termenul de comunicare a hotărârii, prevăzut de art. 20 alin. (8) din aceeaşi ordonanţă, care este un termen special căruia i se aplică - în lipsa unei prevederi speciale - principiile dreptului comun, statuate de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Prin urmare, Hotărârea nr. 653/2020 a CNCD este un act administrativ prin care in mod abuziv s-a constatat şi sancţionat fapta contravenţională, ori actul administrativ de sancţionare contravenţională trebuie să fie afectat de un termen de prescripţia executării, neputând fi amânat sine die de la comunicare atât timp cât a fost perfectat
Niciunul din argumentele prezentate de Societatea Romana de Radiodifuziune în faţa Colegiului Director şi care au fost susţinute de probele aflate la dosarul cauzei nu au fost analizate de către Colegiu, singurele aspecte reţinute fiind doar cele ale reclamantei, fără a motiva in vreun fel îndepărtarea/ignorarea acestora.
Din aspectele detaliate in concluziile formulate de Societatea Romana de Radiodifuziune, atât in fata onoratei instanţe cat si in fata distinsului Consiliu reiese că Dnei. B. nu i-au fost ştirbite din competenţele pe care le-ar fi deţinut în mod legal, ci o serie de atribuţii din fişa de post semnată în anul 2014 au devenit caduce prin schimbarea modului de finanţare al Societăţii Române de Radiodifuziune. Ca urmare unui control administrativ tematic realizat la toate studiourile teritoriale ale Societăţii Române de Radiodifuziune, la Studioul teritorial Reşiţa au fost identificate abateri de notorietate care nu s-au regăsit la niciun alt studio. Din această cauză a fost luată decizia ca delegarea competenţelor să fie transferată unei alte persoane cu funcţie de conducere din cadrul studioului.
Aspectele evidenţiate în Raportul de control au fost sesizate şi organelor competente, în prezent fiind în curs de soluţionare în dosarul penal nr. x/2019, conform Procesului Verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare depus chiar de reclamanta.
B. realiza emisiuni la postul public de radio si este evident că aceasta avea obligaţia să respecte prevederile legale ale art. 13 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că: "Personalul de specialitate prevăzut la art. 11 nu poate face parte din partide sau din alte formaţiuni politice şi este obligat să păstreze echidistanţa politică în întreaga sa activitate profesională, asigurând respectarea diversităţii de opinii", precum şi Statutul jurnalistului de Radiodifuziune care interzicea categoric orice nerespectare a acestora chiar prin desfacerea contractului de muncă potrivit art. 13 alin. (4) din aceeaşi lege: "Nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2) se sancţionează cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă sau, după caz, cu destituirea din funcţie." Nici Consiliul National de Combatere a Discriminării şi nici instanţa de fond nu au analizat reclamaţia reclamantei B. prin prisma apărărilor formulate de Societatea Romana de Radiodifuziune.
Instanţa de fond retine săvârşirea faptei de discriminare privind cercetarea disciplinara; ca instanţa să poată constata incidenţa prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărţuirea şi ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, trebuia să argumenteze discriminarea privind cercetarea disciplinară din perspectiva criteriilor de gen şi de apartenenţă sindicală. Cu toate acestea, instanţa de fond admite că formularea unor sesizări privind săvârşirea unor abateri disciplinare poate constitui temei al declanşării cercetării, si retine diferenţa de tratament aplicat reclamantei întrucât "nu rezultă că restrângerile au vizat activitatea tuturor sau mai multor manageri de studiouri teritoriale."
Instanţa de fond retine săvârşirea faptei de discriminare privind neparticiparea la elaborarea grile de programe pentru Studioul Teritorial Reşiţa; cu privire la acest aspect, instanţa de fond a realizat o greşită aplicare a prevederilor art. 2 alin. (5) privind hărţuirea şi ale art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000, întrucât nu a analizat fapta din perspectiva criteriilor de gen şi de apartenenţă sindicală. Prin urmare, nu putea fi reţinută de instanţa de fond o aplicare pe criterii de gen sau de apartenenţă, adresa sus menţionată a fost transmisă reclamantei, iar aceasta nu a contestat niciodată cele expuse de secretarul general al DST.
4. Apărările formulate în cauză
În această etapă procesuală, niciuna dintre părţi nu a formulat întâmpinare.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
5.1. Elemente de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă
Prin petiţia înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la data de 29.10.2019, petenta B. a reclamat faptul că este discriminată şi hărţuită de către angajator.
A arătat că tratamentul diferenţiat are la bază următoarele criterii: sexul; convingerea privind respectarea principiului independenţei editoriale faţă de orice ingerinţă politică; apartenenţa sindicală.
A solicitat ca, pe lângă aplicarea amenzii contravenţionale să se dispună orice măsură necesară pentru înlăturarea consecinţelor faptei.
Prin hotărârea nr. 653/23.09.2020, Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că aspectele sesizate intră sub incidenţa prevederilor art. 2 alin. (5) şi art. 7 lit. b) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată.
A dispus aplicarea amenzii contravenţionale în cuantum de 2.000 RON pentru partea reclamată A. - Preşedinte Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune, potrivit art. 26 alin. (1) din O.G nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
A admis excepţia de necompetenţă cu privire la capătul de cerere privind solicitarea de a se dispune orice măsură necesară pentru înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii.
5.2. Analiza recursului formulat de reclamantul A.
Ca o primă chestiune de analizat, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs invocate de recurentul persoană fizică se pune în discuţie cine a fost persoana efectiv sancţionată prin hotărârea emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării: doar persoana fizică, persoana fizică în calitate de preşedinte Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune împreună cu SRR sau doar SRR, în calitate de angajator.
Cercetând modul de concepere a hotărârii atacate, se constată că partea reclamată a fost considerat A.-Preşedinte Director General SRR; deci, nu apar 2 părţi reclamate, astfel că ab initio, reţinerile primei instanţe pe acest aspect sunt greşite.
Ca urmare, este evident că în cauză a fost emisă o singură citaţie şi că există o singură parte reclamată.
În ceea ce priveşte identificarea acestei unice părţi reclamate, din modul de formulare a citativului hotărârii atacate, reiese în mod evident că partea reclamată a fost persoana fizică A., ca urmare a deţinerii calităţii sale de preşedinte director general, faptele cu privire la care s-a formulat plângerea de discriminare implicând perioada de exercitare a funcţiei de către acesta.
În lumina acestei clarificări, Înalta Curte va analiza motivul de recurs referitor la greşita aplicare a legii de către prima instanţă cu referire la nulitatea Hotărârii nr. 653 din data de 23.09.2020 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru necitarea reclamatului persoană fizică.
În mod evident, partea reclamată menţionată în cuprinsul hotărârii nu este aceeaşi cu cea menţionată în citaţia emisă în data de 11.11.2019 transmisă cu numărul de ieşire 6862 din 13.11.2019 pentru formularea punctului de vedere cu privire la petiţia înregistrată sub nr. x/29.10.2019 sau cu cea menţionată în citaţia emisă în data de 19.12.2019 transmisă cu numărul de ieşire 7887 din 20.12.2019 privind recitarea părţilor pentru şedinţa din data de 16.01.2020, unde se indică Societatea Română de Radiodifuziune, persoană juridică.
Cum amenda contravenţională a fost aplicată părţii reclamate A. - Preşedinte Director General al Societăţii Romane de Radiodifuziune, iar acesta nu a fost citat ca atare niciodată, pentru respectarea prevederilor art. 18 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, care garantează dreptul părţilor la apărare în cadrul procedurii administrativ-jurisdicţionale, recurentul persoana fizica trebuia să fie citat în vederea susţinerilor propriilor apărări, indiferent daca acestea erau diferite sau coincideau cu apărările Societăţii Romane de Radiodifuziune.
Neefectuarea corectei citări conduce la nulitatea hotărârii atacate, în condiţiile art. 175 din C. proc. civ., deoarece vătămarea cauzată reclamantului A. nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii emise cu necitarea sa.
Prin urmare, acest motiv de casare este fondat şi conduce la necesitatea reformării sentinţei, în sensul admiterii acţiunii şi anulării actului atacat, ceea ce determină inutilitatea analizării celorlalte motive de recurs formulate de recurentul A..
5.3. Analiza recursului formulat de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune
Cât timp s-a constatat, în cele de mai sus, că partea reclamată a fost persoana fizică A., ca urmare a deţinerii calităţii sale de preşedinte director general, faptele cu privire la care s-a formulat plângerea de discriminare implicând perioada de exercitare a funcţiei de către acesta, rezultă că reclamanta SRR nu are interes în formularea prezentei acţiuni, deoarece amenda nu a fost aplicată persoanei juridice (angajatorul).
Acest aspect a fost indirect reţinut de prima instanţă, care a invocat faptul că reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune nu justifică o vătămare cauzată de necitarea în cadrul procedurii administrative a unei alte persoane (persoana fizică A.); cu atât mai mult, dacă SRR nu a fost parte la procedura desfăşurată în faţa CNCD, coroborat cu faptul că amenda nu i-a fost aplicată societăţii, nu se justifică interesul formulării acţiunii, în condiţiile art. 33 din C. proc. civ.
Reformarea sentinţei pe acest aspect se impune ca urmare a celor invocate prin recursul recurentului A., respectiv se impune casarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., ca lipsită de interes.
5.4. Temeiul procesual al soluţiilor date recursurilor
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de reclamanţii Societatea Română de Radiodifuziune şi A., va casa sentinţa civilă recurată şi rejudecând, va admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B.; va anula Hotărârea nr. 653 din data de 23.09.2020 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în dosarul nr. x/2019; va respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile formulate de reclamanţii Societatea Română de Radiodifuziune şi A. împotriva sentinţei civile nr. 675 din data de 29 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:
Admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B..
Anulează Hotărârea nr. 653 din data de 23.09.2020 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în dosarul nr. x/2019.
Respinge acţiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., ca lipsită de interes.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 martie 2024.