Şedinţa publică din data de 19 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 23.10.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat să se dispună în principal constatarea nulităţii absolute a Raportului de evaluare nr. x/06.10.2020 şi comunicat în data de 09.10.2020, emis de pârâtă. În subsidiar, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/06.10.2020 şi comunicat în data de 09.10.2020, emis de pârâtă, ca netemeinic, precum şi obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate.
La acest dosar a fost reunit dosarul nr. x/2020 ca urmare a admiterii excepţiei litispendenţei.
Prin sentinţa civilă nr. 1356/02.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde dosarul a fost înregistrat la data de 05.04.2021, sub acelaşi număr.
Reclamantul a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 919/14.06.2021, a fost admisă această excepţie, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, unde dosarul a fost înregistrat la data de 21.07.2021, sub acelaşi număr.
I.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 225/CA din 4 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.
I.3. Cererea de recurs ce face obiectul judecăţii
Împotriva sentinţei civile nr. 225/CA din 4 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi, procedând la rejudecarea cauzei, să se admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu consecinţa anulării Raportului de evaluare nr. x/06.10.2020, ca fiind nelegal şi netemeinic.
În dezvoltarea criticilor sale, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant A. a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv:
În mod greşit instanţa de fond a stabilit că solicitarea de informaţii de către A.N.I. a avut în vedere numai informaţii care se decelează şi în declaraţiile de avere sau interese ale viceprimarului comunei.
În fapt, întreaga evaluare, finalizată cu două rapoarte de constatare a stării de incompatibilitate, a fost efectuată în cadrul Lucrării cu nr. 6572/S/II/06.03.2019.
După înregistrarea sesizării din data de 04.03.2019, a fost informat prin Adresa nr. x că s-a declanşat procedura de evaluare a respectării regimului juridic al conflictului de interese şi incompatibilităţilor, pe perioada exercitării funcţiei/demnităţii publice.
Aşadar, de la data de 16.04.2019 a început, raportat la dispoziţiile art. 20 alin. (5), coroborate cu dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, dar şi la lipsa solicitării unui punct de vedere, activitatea ANI de verificare a informaţiilor publice, urmând a-i fi solicitat un punct de vedere în situaţia în care ar exista indicii cu privire la o situaţie de incompatibilitate.
Punctul de vedere cu privire la starea de incompatibilitate a fost solicitat recurentului în data de 04.02.2020, prin Adresa nr. x
Aşadar, în perioada 16.04.2019-04.02.2020, ANI putea să se raporteze în activitatea de evaluare numai la informaţii care sunt publice.
Ceea ce omite să analizeze instanţa de fond, deşi a fost în mod distinct menţionat în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt informaţiile care nu au caracter public solicitate de către ANI în cadrul Lucrării nr. 6572/S/II/06.03.2019, respectiv: la data de 04.10.2019, ANI a solicitat prin Adresa nr. x de la Primăria comunei Nicolae Bălcescu şi prin Adresa nr. x de la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor, datele de identificare (CNP, nume, prenume, domiciliu) ale soţiei recurentului - informaţii cu caracter nepublic; la data de 21.06.2019, ANI a solicitat prin Adresa nr. x de la Primăria comunei Nicolae Bălcescu toate contractele încheiate de către autoritatea publică sau alte autorităţi subordonate cu S.C. B. S.R.L., precum şi documentaţia completă care a stat la baza încheierii contractelor (caiet de sarcini, p.v. de adjudecare, note de fundamentare) - acte cu caracter nepublic. Aceste informaţii nu au fost valorificate în cadrul Raportului de evaluare, dar legea nu distinge după cum informaţiile solicitate sunt sau nu utilizate sau relevante, ci doar stabileşte natura informaţiilor care pot fi cerute (publice sau nepublice), în funcţie de cele două momente, respectiv până la informarea şi după informarea persoanei evaluate.
- Referitor la nulitatea absolută a raportului de evaluare în lipsa unei sesizări/autosesizări valabile, judecătorul fondului a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 12, coroborate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.
În urma sesizării din data de 04.03.2019 a fost înregistrată lucrarea cu nr. 6572/S/II/06.03.2019, finalizată cu emiterea şi comunicarea unui Raport de evaluare anterior, în care s-a constatat o altă stare de incompatibilitate, Raportul nr. x/20.12.2019. Aşadar, sesizarea din data de 04.03.2019 şi-a încetat efectele în data de 20.12.2019.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, unul dintre principiile după care Agenţia îşi desfăşoară activitatea este principiul legalităţii, încălcat în această procedură.
Finalizarea cercetării şi închiderea Lucrării nr. 6572/S/II/06.03.2019 nu ar mai putea conduce la emiterea ulterioară datei de 20.12.2019 a unui alt raport de evaluare, deoarece ulterior datei de 20.12.2019, Agenţia nu mai era legal sesizată, nu redeschisese lucrarea anterioară sau nu se autosesizase, potrivit dispoziţiilor art. 12 din acelaşi act normativ.
În ipoteza în care Agenţia dorea să continue cercetarea, putea să redeschidă lucrarea sau se autosesizeze, potrivit dispoziţiilor art. 12, iar nu să emită un Raport de evaluare, contestat în prezenta cauză, care nu are la bază nicio sesizare valabilă sau autosesizare. Dispoziţiile art. 12 fac trimitere directă la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 176/2010 şi stabilesc două modalităţi de sesizare, petiţie externă sau din oficiu.
Agenţia îşi invocă propria culpă, în condiţiile în care încă din data de 28.06.2019 primise de la ANAF Constanţa situaţia veniturilor recurentului, venituri în cadrul cărora erau menţionate şi cele provenite din contractul încheiat cu S.C. C. S.A..
În mod incorect, judecătorul fondului statuează că nu intervine nelegalitatea, deşi se invocase constatarea nulităţii absolute a raportului de evaluare, deoarece aceasta nu este prevăzută expres. Nulitatea nu trebuie a fi prevăzută expres pentru a putea interveni, existând şi categoria nulităţii virtuale care rezulta indirect, dar neîndoielnic din textul legal, în speţă dispoziţiile art. 12 coroborate cu dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2020 şi din finalitatea acestor dispoziţii legale
Judecătorul fondului a stabilit că nu poate exista nicio sancţiune pentru încălcarea principiului legalităţii în activitatea Agenţiei, prin continuarea unei cercetări în lipsa unei sesizări, deşi recurentului i-a fost produsă o vătămare.
La data sesizării persoanei fizice din 06.03.2019, situaţia de incompatibilitate reţinută prin Raportul de evaluare contestat în cauză nu exista, ci a intervenit ulterior sesizării, respectiv odată cu încheierea Contractului de prestări servicii din data de 01.05.2019.
Acest aspect sesizat prin cererea introductivă nici nu a fost analizat de către instanţa de fond, care nici nu s-a pronunţat asupra temeiniciei acestuia sau asupra nulităţii absolute a Raportului du evaluare din această perspectivă.
Recurentul invocă drept practică judiciară, decizia nr. 68/2020 din 19.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3178/26.06.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
I.4. Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de reclamantul A., a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat în cauză, cu consecinţa menţinerii, ca temeinică şi legală a hotărârii recurate.
Premisa de la care porneşte reclamantul în susţinerea nulităţii absolute a procedurii de evaluare şi a raportului de evaluare este greşită, fiind fundamentată pe un raţionament nelegal, în vădită discordanţă cu dispoziţiile art. 9 şi art. 12 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare.
În cauză au fost respectate de către inspectorul de integritate regulile imperative prevăzute de legiuitor în ceea ce priveşte distribuirea lucrării în mod aleatoriu. Inspectorul de integritate căruia i-a fost repartizată în mod aleatoriu lucrarea înregistrată a informat persoana evaluată prin adresa nr. x/16.04.2019 (ce a fost transmisă, prin scrisoare recomandată, la domiciliul acesteia) cu privire la declanşarea activităţii de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităţilor pe perioada exercitării funcţiei/demnităţii publice, şi pentru care a semnat de primire la data de 24.04.2019. În vederea soluţionării lucrării nr. 6572/S/II/06.03 2019, în temeiul dispoziţiilor art. 8, art. 10 lit. b).) şi e.) şi art. 15 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, inspectorul de integritate a solicitat autorităţilor/instituţiilor publice, precum şi persoanei juridice S.C. C. S.A., date şi informaţii referitoare la A.. Prin adresele nr. x/04.10.2019 (primită de destinatar la data de 09.10.2019) şi nr. x (primită de destinatar la data de 07.02.2020), inspectorul de integritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, a informat persoana evaluată cu privire la faptul că au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităţilor prevăzut de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 cu modificările şi completările ulterioare, menţionând care sunt elementele care atrag situaţia de incompatibilitate.
La data de 06.10.2020 a fost emis raportul de evaluare nr. x/06.10.2020, ce a fost comunicat persoanei evaluate prin adresa nr. x/06.10.2020, la adresa de domiciliu.
Inspectorul de integritate în urma sesizării primite si a evaluării documentelor primite, poate emite mai multe rapoarte de evaluare, dacă pe lângă situaţia sesizată din documente mai rezultă şi alte incidente de integritate, în lipsa unei dispoziţii legale, care să condiţioneze numărul de rapoarte de evaluare emise în baza unei unice sesizări. Singura condiţie pe care o prevede legiuitorul, este ca prima sesizare făcută să îndeplinească condiţiile prevăzute de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Art. 13 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, face parte din Titlul II, Capitolul I, Secţiunea a 2-a intitulată "Evaluarea averii", nefiind aplicabil în cauză, întrucât prin raportul de evaluare nr. x/06.10.2020 s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi nu existenţa unei averi nejustificate.
Procedurile prevăzute în cuprinsul art. 13 şi art. 15 se aplică în materia incompatibilităţilor sau a conflictelor de interese exclusiv în situaţia în care îşi găsesc justificarea în aceste materii.
Determinant este că sancţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare este justificată exclusiv în procedura verificării averii, care presupune solicitarea şi obţinerea de informaţii strict legate de viaţa privată şi familială a celui evaluat, de bunurile dobândite de acesta şi familia sa, cât şi de modalitatea şi împrejurările dobândirii. Prin urmare, sancţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare se aplică strict în ceea ce priveşte "Evaluarea averii".
În materia incompatibilităţilor generate de exercitarea simultană a funcţiilor, cât şi în materia conflictului de interese, în acest stadiu al dosarului de evaluare, inspectorul de integritate nu deţine decât informaţiile din eventuala sesizare (dacă este cazul), precum şi informaţiile publice transmise de către instituţii publice (adresa persoanei evaluate, declaraţiile de avere şi de interese depuse, funcţii sau calităţi deţinute, etc). Şi în cazul recurentului, aşa cum se menţionează în mod expres şi în conţinutul raportului de evaluare, acesta a fost întocmit având la bază date şi informaţii solicitate de la instituţiile publice, date şi informaţii ce au caracter public, în mod evident. Solicitările ANI, adresate instituţiilor publice si autorităţilor implicate direct în activitatea desfăşurată de reclamant, fac dovada, prin ele însele, că aceasta a cunoscut, înainte de a emite adresele de informare faptul că recurentul a deţinut funcţia/de Viceprimar al comunei Nicolae Bălcescu. De asemenea, declaraţiile de avere şi de interese sunt informaţii cu caracter public. Informaţiile solicitate de Agenţia Naţională de Integritate de la instituţiile publice sunt informaţii nu doar publice, ci şi de interes public, fiind respectată litera legii.
Contractele încheiate cu o autoritate publică intră în categoria informaţiilor publice aşa cum le defineşte şi Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Mai mult, recurentul a fost informat cu privire la declanşarea activităţii de evaluare. Astfel că, după efectuarea informării inspectorul integritate poate solicita orice tip de documente indiferent că acestea au caracter public sau nepublic.
În concluzie, procedura de evaluare, informare şi de invitare a persoanei evaluate pentru a prezenta punctul de vedere a fost pe deplin îndeplinită şi respectată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 176/2010 cu modificările şi completările ulterioare, fapt reţinut şi de către instanţa de fond.
- Deşi întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal, recurentul - reclamant nu a combătut apărările intimatei-pârâte Agenţia Naţională de Integritate în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) incidente şi în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 C. proc. civ.
I.5. Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 05.07.2022, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 12.09.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, cauza fiind amânată la 6.02.2024 şi, ulterior, la 19.03.2024 când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare, în principal asupra cererii de suspendare a judecăţii, formulată de recurentul-reclamant şi întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi, în subsidiar, asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecăţii, urmând a aprecia la momentul deliberărilor şi asupra solicitării apărătorului recurentului-reclamant privind amânarea pronunţării.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
II.1. În ceea ce priveşte cererea de suspendare a soluţionării cauzei, formulată de recurentul - reclamant A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,
Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecăţii, ceea ce presupune o analiză din partea instanţei asupra oportunităţii suspendării judecării cauzei.
În cauza de faţă, în raport de soluţia de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) teza întâi şi art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pronunţată prin încheierea din data de 19 martie 2024, în dosarul asociat nr. x/2020, Înalta Curte apreciază că suspendarea judecării prezentului recurs în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este oportună, adoptarea acestei măsuri putând conduce la o temporizare excesivă a soluţionării unei căi extraordinare de atac.
Este de observat că, în cazul sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cursul soluţionării unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac, măsura suspendării judecării pricinii nu mai este prevăzută de lege, odată cu abrogarea, prin art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedeau suspendarea de drept a judecării cererilor pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Abrogarea acestor dispoziţii a fost însoţită de reglementarea unui caz de revizuire suplimentar în materie civilă, de natură să asigure părţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit căruia, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.
În concluzie, apreciind că măsura suspendării soluţionării recursului nu este oportună, iar în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate există un remediu procedural, constând în revizuirea hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare formulată de recurentul - reclamant A. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată.
II.2. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor în continuare arătate:
Sunt fondate criticile recurentului referitoare la nulitatea absolută a raportului de evaluare în lipsa unei sesizări/autosesizări valabile, judecătorul fondului făcând o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 12, coroborate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.
Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 176/2010:
(1) Agenţia îndeplineşte activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002.(2) Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalităţi: a) pe baza unui raport de sesizare, întocmit de preşedintele Agenţiei; b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite preşedintelui Agenţiei, pentru a dispune fie începerea verificărilor, fie menţinerea propunerii. (...)(4) Repartizarea lucrării iniţiate la sesizarea atât a oricărei persoane fizice sau juridice, cât şi a celei din oficiu, prevăzută la alin. (2), se face în mod aleatoriu, potrivit art. 9 alin. (1)."
Dispoziţiile art. 12 fac trimitere directă la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 176/2010 şi stabilesc două modalităţi de sesizare, petiţie externă sau din oficiu.
În cauză, în urma sesizării din data de 04.03.2019 a fost înregistrată lucrarea cu nr. 6572/S/II/06.03.2019, finalizată cu emiterea şi comunicarea unui Raport de evaluare anterior, în care s-a constatat o altă stare de incompatibilitate decât cea care face obiectul prezentului dosar, respectiv Raportul nr. x/20.12.2019. Aşadar, sesizarea din data de 04.03.2019 şi-a produs efectele prin finalizarea raportului de evaluare din data de 20.12.2019.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, unul dintre principiile după care Agenţia îşi desfăşoară activitatea este principiul legalităţii, încălcat în această procedură.
Astfel, finalizarea cercetării şi închiderea lucrării nr. 6572/S/II/06.03.2019 nu ar mai putea conduce la emiterea ulterioară datei de 20.12.2019 a unui alt raport de evaluare, deoarece ulterior datei de 20.12.2019, Agenţia nu mai era legal sesizată, nu redeschisese lucrarea anterioară sau nu se autosesizase, potrivit dispoziţiilor art. 12 din acelaşi act normativ.
Nu poate fi primită interpretarea agenţiei potrivit căreia inspectorul de integritate în urma sesizării primite si a evaluării documentelor primite poate emite mai multe rapoarte de evaluare, dacă pe lângă situaţia sesizată din documente mai rezultă şi alte incidente de integritate.
Lipsa unei dispoziţii legale care să condiţioneze numărul de rapoarte de evaluare emise în baza unei unice sesizări nu poate conduce la concluzia pe care o susţine autoritatea intimată.
Astfel, după cum rezultă din dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 176/2010, la baza activităţii desfăşurate de Agenţia Naţională de Integritate stă fie o sesizare din oficiu, făcută în una din modalităţile prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol, fie sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice.
Nu există printre opţiunile lăsate de legiuitor aceea ca un raport de evaluare să fie întocmit suplimentar, ca anexă sau în completarea unui alt raport de evaluare a unei persoane, ca urmare a decelării şi al altor împrejurări ce ar putea atrage incidenţa dispoziţiilor legale în materia conflictului de interese/incompatibilităţilor.
Într-o astfel de situaţie, Agenţia Naţională de Integritate avea posibilitate de a se autosesiza, pe baza unei note întocmite de inspectorul de integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate.
De iniţierea procedurii de evaluare şi de legalitatea modalităţii de învestire a Agenţiei legea leagă mai multe consecinţe juridice, printre care şi pe aceea a repartizării aleatorii a cauzei, dat fiind că şi lucrarea iniţiată din oficiu se repartizează în mod aleatoriu, conform art. 9 din Legea nr. 176/2010.
Prin urmare, nu s-ar putea susţine că această neregularitate a actului de învestire al Agenţiei nu atrage consecinţa nulităţii.
Astfel, deşi în acest caz nulitatea nu este una expresă, lipsa actului de învestire al Agenţiei nu poate fi sancţionată decât cu nulitatea absolută a raportului de evaluare, întrucât lipseşte însuşi actul declanşator al investigaţiei în a cărui absenţă nu poate fi concepută respectarea principiului legalităţii care guvernează activitatea de evaluare potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010.
Susţinerea autorităţii intimate în sensul că singura condiţie pe care o prevede legiuitorul este ca prima sesizare făcută să îndeplinească condiţiile prevăzute de O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor este lipsită de fundament legal.
Raportul de evaluare nu poate avea la bază decât o sesizare din oficiu, făcută în una din modalităţile prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol sau sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, fiind de neconceput ca o dată încheiată o investigaţie prin emiterea unui raport de evaluare, să se poată oricând emite un alt raport de evaluare având ca premisă investigaţia anterioară din care s-ar fi desprins noi aspecte ce ar atrage incidenţa dispoziţiilor legale în materia conflictului de interese/incompatibilităţilor.
Este evident că o dată încheiată o investigaţie prin emiterea unui raport de evaluare, investigarea unor alte aspecte decât cele avute în vedere prin acest raport de evaluare nu se poate face decât în baza unui nou act de învestire, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale aferente, inclusiv a principiului repartizării aleatorie a acestei noi sesizări (fie ea din oficie sau la cerere).
Această concluzie se impune cu atât mai mult în prezenta cauză, dat fiind că la data sesizării persoanei fizice din 04.03.2019, actul declanşator al investigaţiei care a condus la emiterea raportului nr. x/20.12.2019 pretinsa situaţie de incompatibilitate reţinută prin Raportul de evaluare contestat în cauză nu exista, ci a intervenit ulterior sesizării, respectiv odată cu încheierea Contractului de prestări servicii din data de 01.05.2019.
Prin urmare, în ipoteza în care Agenţia dorea să continue cercetarea, putea să redeschidă lucrarea sau se autosesizeze, potrivit dispoziţiilor art. 12, iar nu să emită raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, care nu are la bază nicio sesizare valabilă sau autosesizare, Agenţia neputându-şi invoca, în prezenta cauză, propria culpă în neîntocmirea corespunzătoare a actului de autosesizare.
În lipsa unui astfel de demers, investigaţia finalizată cu raportul de evaluare atacat în prezenta cauză este lipsită de fundament, dată fiind absenţa unui act legal de învestire a Agenţiei, ceea ce atrage consecinţa nulităţii raportului de evaluare astfel emis, nefiind de conceput un raport de evaluare valabil emis în lipsa unui act de sesizare valabil.
III. Temeiul legal al soluţiei pronunţate
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., se va admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 225/CA din 4 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, se va casa sentinţa civilă recurată şi în rejudecare se va admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi va anula raportul de evaluare nr. x/06.10.2020 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare formulată de recurentul - reclamant A., ca nefondată.
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 225/CA din 4 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:
Admite acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Anulează Raportul de evaluare nr. x/06.10.2020 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 martie 2024.