Şedinţa publică din data de 21 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe aflate în conflict
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 16.03.2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost modificată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale,
- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, în special art. VII, şi art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin care i s-a diminuat cuantumul pensiei militare de stat;
- obligarea pârâtei să efectueze operaţiunea administrativă de revizuire/actualizare a pensiei militare de serviciu, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 şi art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin aplicarea actelor normative ulterioare (art. 38 din Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 115/2022, O.U.G. nr. 168/2022), de la data naşterii acestor drepturi şi până la data depunerii cererii de chemare în judecată;
- obligarea pârâtei să-i restituie sumele reţinute din pensie, precum şi la plata dobândii legale aferente sumelor solicitate, actualizate cu indicele de inflaţie.
Totodată, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său şi, în special a art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţă, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 3011 din 27 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa, în esenţă, că cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor şi intereselor reclamantului prin adoptare O.U.G. nr. 59/2017 şi a O.U.G. nr. 114/2018, în drept fiind invocate dispoziţiile ar.t 9 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.12.2023.
Prin sentinţa nr. 16 din 18 ianuarie 2024, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.
A constatat instanţa că reclamantul a înţeles să introducă acţiunea la secţia civilă a tribunalului, sens în care a invocat Legea nr. 263/2010 privind pensiile militare de stat, şi nici nu a indicat expres dispoziţii şi nu a făcut trimitere la prevederi din Legea nr. 554/2004, astfel că acţiunea nu este întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din legea menţionată.
Astfel, în aplicarea art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 şi art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010, litigiul de faţă este de competenţa secţiei civile a tribunalului întrucât vizează drepturi născute în temeiul legii pensiilor militare de stat.
A mai reţinut Curtea că în cauză nu au fost invocate dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi nici vătămarea în drepturile sale produsă în cadrul unui raport juridic de drept administrativ prin aplicarea unei ordonanţe neconstituţionale.
Curtea, constatând ivit conflict negativ de competenţă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia şi a suspendat judecata cauzei.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.
Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
Reclamantul a solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi a invocat, totodată, excepţia de neconstituţionalitate a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi a O.U.G. nr. 114/2018.
Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare şi cu petitele solicitate de reclamant, că, deşi nu au fost invocate expres dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcţia acţiunii este aceeaşi cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă." iar, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, "(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia, respectiv Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.
În ceea ce priveşte Guvernul României, emitentul ordonanţelor de urgenţă contestate, Înalta Curte reţine că problema stabilirii competenţei materiale a instanţei de judecată primează în raport cu aspectul stabilirii cadrului procesual.
Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
În cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.
În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale-Unitatea Militară 02505 Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.