Şedinţa publică din data de 28 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 decembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Oradea, sub nr. x/2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bunteşti a solicitat suspendarea Deciziei 44 din 25.10.2022 înregistrate la pârâtă sub nr. x/26.11.2022 şi la reclamantă sub nr. x/11.10.2022 şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat sub nr. x/17.05.2022; suspendarea Deciziei 45/31.10.2022 înregistrate la pârâtă sub nr. x/31.10.2022 şi la reclamantă sub nr. x/07.11.2022 şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.05.2022, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 75/CA/2023 din 22 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bunteşti, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură.
A fost suspendată executarea proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.05.2022 şi nr. y/17.05.2022, emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în urma rejudecării, respingerea cererii de suspendare.
În motivarea recursului, a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a dispus suspendarea executării celor două titluri de creanţă contestate, până la soluţionarea definitivă a cauzei, încălcând dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a admis cererea reclamantei, motivând în câteva fraze decizia luată, fără a arăta care sunt motivele care au dus la respingerea apărărilor APIA.
Cu privire la existenţa cazului bine justificat, instanţa de fond a făcut referire numai la afirmaţiile reclamantei folosite în susţinerea unei excepţii invocate - excepţia privind puterea de lucru judecat, motivând decizia cu argumente ce ţin numai de fondul cauzei.
Totodată, a menţionat recurenta că singurul motiv pentru care instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită condiţia privind existenţa cazului bine justificat este:
"nefiind justificată emiterea a două procese-verbale de constatare a neregulilor pentru aceeaşi cerere de plată."
În ceea ce priveşte paguba iminentă, recurenta a arătat că instanţa de fond s-a limitat la a afirma că este evident că, prin punerea în executare a proceselor-verbale de constatare a neregulilor pentru o valoare de 859965 RON, reclamanta va suferi un prejudiciu material.
Însă, potrivit jurisprudenţei ICCJ în materie, iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Analizând hotărârea recurată din perspectiva argumentelor recurentei-pârâte, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi prin sentinţa atacată a fost admisă cererea reclamantei şi a fost suspendată executarea proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/17.05.2022 şi nr. y/17.05.2022, emise de pârâtă, până la soluţionarea definitivă a cauzei, în considerentele respectivei hotărâri nu s-au arătat argumentele concrete pentru care condiţia cazului bine justificat ar fi îndeplinită în cauză şi nici raţionamentul logico-juridic care a condus instanţa la concluzia îndeplinirii respectivei condiţii.
Astfel, instanţa de fond a prezentat situaţia de fapt şi apoi a reţinut o serie de aspecte teoretice privind suspendarea executării actului.
Totodată, a observat că, astfel cum rezultă din Decizia nr. 798/25.11.2022, a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosar nr. x/2017, pe seama reclamantei au fost emise alte două procese-verbale de constatare a neregulilor, respectiv procesul-verbal nr. x/17.12.2013 şi procesul-verbal nr. x/17.12.2013, acestea fiind anulate de instanţă.
În continuare, judecătorul fondului a reţinut că anularea acestor procese-verbale de constatare a neregulilor, emise pentru aceeaşi cerere de plată formulată de către Consiliul Local Bunteşti este de natură a naşte instanţei îndoieli cu privire la legalitatea proceselor-verbale de constatare a neregulilor a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, nefiind justificată emiterea a două procese-verbale de constatare a neregulilor pentru aceeaşi cerere de plată.
Pe de altă parte, şi în ceea ce priveşte paguba iminentă, Înalta Curte constată că, în considerentele sentinţei recurate, prima instanţă s-a raportat doar la cuantumul creanţei, însă îndeplinirea acestei condiţii de suspendare a executării actului administrativ se impunea a fi analizată şi din perspectiva impactului pe care executarea acestei sume l-ar avea asupra activităţii societăţii.
Cu privire la acest aspect, a reţinut prima instanţă că este evident că, prin punerea în executare a proceselor-verbale de constatare a neregulilor pentru o valoare de 859.965 RON, reclamanta va suferi un prejudiciu material.
În consecinţă, Înalta Curte constată că prima instanţă nu a precizat în concret împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, şi nici în privinţa iminenţei producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:
"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu toate împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.
Prin urmare, întrucât legiuitorul prevede obligativitatea motivării soluţiei adoptate într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor recurentei care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 75/CA/2023 din 22 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 75/CA/2023 din 22 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 28 martie 2024.