Şedinţa publică din data de 28 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
La 10 aprilie 2023, pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă s-a format dosarul nr. x/2023, urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2021 a cererii de chemare în judecată în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii A., B., C. şi pe pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Argeş, secţia Civilă
Prin sentinţa civilă nr. 307/10.04.2023 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă - complet specializat CAF, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Argeş, secţia Civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi pe pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Timişoara, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Timiş, sectia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în speţă, domiciliul funcţionarilor publici reclamanţi, părţi în raportul juridic de drept substanţial dedus judecăţii, se află în judeţul Timiş, precum şi dispoziţiile art. 366 din O.U.G. nr. 57/2019, art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Hotărârea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 88/2024 din data de 5 februarie 2024, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenta teritorială şi, în consecinţă, a declinat competenta de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Argeş. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a trimis dosarul, în vederea soluţionării regulatorului de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, în condiţiile în care necompetenţa nu a fost invocată în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. de către Tribunalul Argeş şi nici nu a fost acordat vreun termen, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei, prima instanţă a devenit competentă cu soluţionarea litigiului.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia Civilă, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".
Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.
În speţă, prin încheierea interlocutorie din data de 12.11.2021 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2021, fiind primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, s-a pus în discutie competenţa instanţei învestite teritorial cu soluţionarea litigiului, iar Tribunalul Argeş s-a declarat competent să soluţioneze cauza, după care a amânat judecata pentru a da posibilitatea părţilor să ia cunoştinţă de cererea de intervenţie formulată de numitul D., prorogând discutarea admisibilităţii în principiu a acesteia.
La termenul de judecată din data de 31.03.2023 s-a pus în discuţie disjungerea acţiunii în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii ce nu au domiciliul în raza de competenţă a Tribunalului Argeş, instanţa rămânând în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei Tribunalului Argeş în raport de domiciliile reclamanţilor.
Potrivit dispoziţiilor 131 din C. proc. civ.:
"Verificarea competenţei (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.
(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."
Efectele neinvocării în termen a excepţiei necompetenţei materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că, în prezentul regulator de competenţă, sunt relevante următoarele considerente din antereferita decizie interpretativă:
64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.
65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.
72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Prin urmare, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost soluţionată de prima instanţă învestită, Tribunalul Argeş, cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 C. proc. civ., rămânând competentă a judeca pricina.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., A., C. şi pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat CAF.Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii B., A., C. şi pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat CAF.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 28 martie 2024.