Şedinţa publică din data de 28 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârile pronunţate de Tribunalul Gorj
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 21.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal si aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON şi obligarea pârâtului la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de C.A.S.S., începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie stabilit pentru anul 2022 şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Prin încheierea din data de 23 martie 2023 Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Gorj, reţinând, în esenţă, că obiectul acţiunii reclamantului este subsumat dispoziţiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj, iar această instanţă, prin sentinţa nr. 565 din data de 13 iunie 2023 a admis excepţia necompetenţei sale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că obiectul acţiunii este reprezentat de solicitarea reclamantului de a se constata vătămarea produsă printr-o ordonanţă a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, astfel încât competenţa materială revine curţii de apel, prin aplicarea criteriului rangului autorităţii publice.
2. Hotărârea curţii de apel
Prin sentinţa nr. 57 din data de 1 februarie 2024 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale - UM 02505 şi chemata în garanţie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Î.C.C.J, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a constatat că pretenţiile reclamantului nu au fost fundamentate pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată nefiind subsumată vreuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 şau alte legi speciale, care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ . De asemenea, au fost avute în vedere temeiul juridic al cererii şi principiul disponibilităţii procesului civil, în final apreciindu-se că litigiile referitoare la drepturile de asigurări sociale (inclusiv cele referitoare la cuantumul pensiei militare de serviciu) sunt de competenţa materială, în primă instanţă, a tribunalului, prin secţia sau completul specializat în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Aşadar, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., în raport de rangul organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal si aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON, precum şi obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de C.A.S.S., începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie stabilit pentru anul 2022 şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Reclamantul a indicat temeiul juridic al acţiunii, menţionând expres dispoziţiile art. 192, 193, 194 C. proc. civ., art. 101, 102 din Legea nr. 223/2015. Prin urmare, nu se poate reţine că reclamantul a înţeles să îşi întemeieze acţiunea pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a învestit instanţa cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competenţa jurisdicţiei sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar conform art. 103 din acelaşi act normativ "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".
Aşadar, prin dispoziţiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 legiuitorul a înţeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile normele de competenţă cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale - U.M. 02505 şi chemata în garanţie Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.