Ședințe de judecată: Decembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 1845/2024

Decizia nr. 1845

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 21.11.2023 reclamanta Compania de Apă Someş S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Dezvoltare Durabilă - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Marea suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.10.2023 întocmit de pârât, prin care s-a stabilit că suma de 3405,84 RON este neeeligibilă. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 50 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin sentinţa nr. 2835 din data de 20 decembrie 2023 Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamanta Compania de Apă Someş S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Dezvoltare Durabilă - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare, în favoarea Tribunalului Bucureşti - complet specializat de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut calitatea reclamantei de persoană juridică de drept public, având în vedere statuările din cuprinsul deciziei Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 28/2017, structura acţionariatului (acţionar majoritar - 99,637% din acţiuni sunt deţinute de Judeţul Cluj) şi împrejurarea că aceasta furnizează un serviciu în gestiune delegată de către autorităţile publice locale şi judeţene, conform contractului de delegare, act administrativ conform Legii nr. 51/2006 şi Legii nr. 241/2006. De asemenea, au fost reţinute şi dispoziţiile art. 23 pct. 1 din O.U.G. nr. 109/2011, prin prisma cărora reclamanta este o întreprindere publică.

Apreciind că reclamanta nu poate fi în niciun caz asimilată unei persoane juridice de drept privat, chiar dacă este constituită în societate pe acţiuni, aceasta fiind o persoană juridică de drept public, respectiv autoritate publică asimilată, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în temeiul art. 10 alin. (3) teza a II-a din acelaşi act normativ s-a stabilit că instanţa competentă din punct de vedere teritorial este cea de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Bucureşti.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 379 din data de 13 februarie 2024 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania de Apă Someş SAşi pe pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Dezvoltare Durabila - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare, având ca obiect suspendare executare act administrativ, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că prima instanţă învestită, deşi a considerat că reclamanta este autoritate publică asimilată, nu a analizat şi condiţia finală impusă de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv prestarea serviciului de utilitate publică în regim de putere publică.

În acest sens, instanţa a reţinut prevederile art. 5 lit. j) din Codul administrativ care definesc regimul de putere publică şi a constatat că furnizarea de către reclamantă a serviciilor de apă, canalizare şi întreţinere, respectiv dezvoltare reţea utilitară nu este suficientă pentru a concluziona că aceasta exercită prerogative prin care se impune cu forţă juridică obligatorie în raporturile sale cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public.

Pe de altă parte, analizând care dintre cele două părţi litigante acţionează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecăţii, instanţa a apreciat că societatea reclamantă se manifestă în prezentul litigiu ca orice particular vătămat în drepturile sale, care doreşte să temporizeze efectele executorii ale unui act administrativ emis în regim de putere publică de către autoritatea publică pârâtă, iar intenţia legiuitorului a fost aceea de favorizare a părţii aflate într-o poziţie de inferioritate cu statul, indiferent dacă aceasta este o persoană fizică, juridică de drept privat sau juridică de drept privat asimilată unei autorităţi publice.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta Compania de Apă Someş S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Dezvoltare Durabilă - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Marea suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/06.10.2023, întocmit de pârât, referitor la contractul de lucrări nr. x/1.09.2020 - "CL 24 - Extinderea sistemului de alimentare cu apă în zona Şimleu Silvaniei - Marca" din cadrul proiectului "Proiectul Regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţele Cluj şi Sălaj în perioada 2014-2020", cod SMIS 108858.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage asupra instanţei competente teritorial să judece cauza încadrarea reclamantului autoritate publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Înalta Curte apreciază că reclamanta Compania de Apă Someş S.A. are calitatea de autoritate publică asimilată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004:

"autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică". Deşi este o societate înfiinţată în temeiul Legii nr. 31/1990, reclamanta are capital majoritar public şi prestează servicii de utilităţi publice dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/2006, precum şi de art. 1 alin. (3) din Legea nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, încadrându-se în definiţia operatorului de servicii de utilităţi publice dată de art. 2 lit. g) din legea privind serviciile comunitare de utilităţi publice.

Prin art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, iar în speţă, pârâtul are sediul în municipiul Bucureşti. Norma anterior menţionată nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei fiind reprezentat de calitatea reclamantului de autoritate publică.

Este adevărat că în prezenta cauză reclamanta Compania de Apă Someş S.A. acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, însă aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, ce vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat. Competenţa trebuie, aşadar, stabilită în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) anterior enunţat, normă care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincţie între situaţiile în care se acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care se acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de autoritate publică asimilată a reclamantei Compania de Apă Someş S.A. şi a locului situării sediului pârâtului, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Compania de Apă Someş S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Program Dezvoltare Durabilă - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Infrastructura Mare, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.