Şedinţa publică din data de 28 martie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la data de 11.07.2023, petentul A. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie PV nr. x/08.09.2023 emis de intimatul Inspectoratul de Politie al Judetului Braşov şi, în consecinţă, anularea sancţiunii contravenţionale applicate prin acesta.
Prin sentinţa nr. 112 din data de 16 ianuarie 2024 Judecătoria Satu Mare, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de A. împotriva intimatului I.P.J. Braşov, având ca plângere contravenţională, în favoarea Judecătoriei Rupea.
Pentru a hotărî astfel, deşi a reţinut caracterul de normă specială al dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 faţă de norma generală reglementată de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanţa a apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Or, din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., (care prevăd posibilitatea părţilor de a alege instanţa competentă în litigiile privitoare la bunuri) coroborată cu dispoziţiile art. 129 pct. 3 C. proc. civ. (potrivit cărora necompetenţa teritorială este de ordine publică, dacă părţile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este şi cazul plângerilor contravenţionale), competenţa teritorială este exclusivă.
Întrucât, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, s-a constatat ca fiind competentă să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială a fost constatată contravenţia, respectiv Judecătoria Rupea.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 301 din data de 4 martie 2024 Judecătoria Rupea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Braşov, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (forma în vigoare la data de 23.08.2023 - când a fost sesizată instanţa de judecată), care reglementează o competenţă teritorială alternativă, petentul sesizând judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Din actele şi lucrările dosarului reiese că prin procesul-verbal nr. x, încheiat la 9.08.2023 de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov - Serviciul Rutier, contestat în prezenta cauză, s-a aplicat petentului A., sancţiunea contravenţională principală a amenzii în cuantum de 870 RON, stabilită conform art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Aspectul care a generat conflictul negativ dintre cele două judecătorii îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională, faţă de obiectul acesteia şi prevederile legale incidente.
Astfel cum s-a precizat anterior, contravenţia constatată şi sancţionată prin actul contestat este reglementată prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, act normativ care, în cuprinsul art. 118 alin. (1), forma în vigoare atât la data întocmirii procesului-verbal cât şi la data introducerii plângerii contravenţionale, prevede că "împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul".
Articolul 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 anterior menţionat a fost modificat în sensul instituirii, în locul competenţei teritoriale absolute prevăzute iniţial, a unei competenţe teritoriale alternative de soluţionare a plângerilor contravenţionale pentru fapte reglementate şi sancţionate de acest act normativ special. Legea nr. 254/2023 pentru modificarea art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 678 din 24 iulie 2023, fiind aplicabilă de la data de 27 iulie 2023, în acord cu prevederile art. 78 din Constituţia României şi art. 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Faţă de normele legale citate supra, aplicabile în raport cu data formulării acţiunii şi având în vedere că fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului a fost săvârşită pe DN13, km. 43, sectorul de drum dintre localităţile Rupea şi Braşov, iar domiciliul petentului A. este în municipiul Satu Mare, competenţa teritorială de soluţionare a prezentei plângeri contravenţionale este una alternativă, fiind deopotrivă competente ambele instanţe, atât Judecătoria Satu Mare cât şi Judecătoria Rupea.
Ţinând cont de faptul că la data de 23.08.2023, data înregistrării plângerii contravenţionale, dispoziţiile articolului 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau competenţa teritorială alternativă, în favoarea judecătoriei în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul, iar petentul a optat pentru judecarea plângerii contravenţionale de către instanţa de la domiciliul său, respectiv Judecătoria Satu Mare, aceasta a fost legal învestită şi trebuia să păstreze cauza spre soluţionare.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov, în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.