Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, obligarea acestuia la a recunoaşte dreptul membrilor reclamantei de a beneficia de prevederile Legii nr. 8/2006, astfel cum a fost modificată si completată, dar şi să procedeze la includerea reclamantei în lista uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din domeniile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006 republicată, precum şi să procedeze la comunicarea de îndată Casei Naţionale de Pensii Publice şi caselor de pensii sectoriale a listei mai sus menţionate, în formă actualizată, cu cheltuieli de judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 411 din 2 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepţia inadmisibilităţii, cât şi cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii, ca neîntemeiate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Recurenta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 411 din 2 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând casarea hotărârii, admiterea cererii şi obligarea pârâtului Ministerul Culturii de a recunoaşte dreptul membrilor recurentei de a beneficia de prevederile Legii nr. 8/2006, astfel cum a fost modificată şi completată, obligarea pârâtului să procedeze la includerea recurentei în lista uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din domeniile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006 republicată, precum şi obligarea pârâtului să procedeze la comunicarea de îndată Casei Naţionale de Pensii Publice şi caselor de pensii sectoriale a listei mai sus menţionate, în formă actualizată.
Se arată că prin sentinţa civilă nr. 411 pronunţată la data de 2.03.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ si Fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată, respingând, de asemenea, cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că activitatea recurentei ar intra în sfera de competenţă a Ministerului Tineretului şi Sportului şi nu a Ministerului Culturii, astfel încât nu se poate afla în evidenţele Ministerului Culturii.
Obligaţia Ministerului Culturii, în accepţiunea instanţei de fond, prin raportare la art. II din Hg nr. 960/2016, nu constă în aceea de a include asociaţiile recunoscute ca fiind de utilitate publică în lista uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din domeniile prevăzute de art. 1 şi 2 din Legea 8/2006 republicată, respectiv de a ţine o evidenţă a tuturor asociaţiilor recunoscute ca fiind de utilitate publică aflate în sfera de competenţă a tuturor organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, pârâtul având doar obligaţia de a furniza o listă a asociaţiilor aflate în evidenţele sale şi în sfera sa de competenţă.
Astfel, instanţa a apreciat că nu există un refuz nejustificat al pârâtului, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004.
Se arată că sentinţa pronunţată este nelegală, întrucât cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) şi a fost data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material(art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.). Instanţa a preluat, practic, în totalitate apărările pârâtului din întâmpinare, fără o judecată proprie şi mai ales, fără a răspunde, în mod concret, argumentelor subscrisei exprimate în cererea de chemare în judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea 8/2006 " Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică."
Astfel, Legea nr. 8/2006 cu modificările şi completările ulterioare, reglementează dreptul de a beneficia de o indemnizaţie lunară, pentru pensionarii sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 1650/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 8/2006, prin noţiunea de uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.
Conform prevederilor alin. (11) al art. 1 din lege, alineat nou introdus prin Legea nr. 83/2016 de completare a Legii nr. 8/20061, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice (subl. ns.) şi al artelor plastice care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.
Ca urmare a dispoziţiilor legale redate mai sus, se constată că sfera de activitate a uniunilor care fac obiectul legii a fost completată cu domeniul jurnalistic.
De asemenea, se remarcă faptul că, legiuitorul nu a menţionat în mod expres în cuprinsul legii şi nici în normele sale de aplicare, care sunt uniunile de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, ci numai domeniile în care acestea activează.
Textul de lege este foarte clar în ceea ce priveşte definirea noţiunii de "uniuni de creatori legal constituite", explicitând că sunt incluse în această noţiune "persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial", distincţiile făcute legiuitor referindu-se doar la domeniul de activitate.
Potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în Ordonanţa 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, art. 1 alin. (2) "asociaţiile şi fundaţiile constituite potrivit prezentei ordonanţe sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial".
Potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din O.G. nr. 26/20002 recunoaşterea caracterului de utilitate publică al unei asociaţii, fundaţii, federaţii se face de către Guvernul României, în urma verificării îndeplinirii anumitor condiţii, iar potrivit dispoziţiilor art. 381 din O.G. nr. 26/2000 prin utilitate publică se înţelege orice activitate care se desfăşoară în domenii de interes public general sau al unor colectivităţi.
Având în vedere împrejurarea că recurenta este, potrivit statutului, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, desfăşurându-ne activitatea în domeniul jurnalistic şi fiind recunoscută ca fiind de utilitate publică de către Guvernul României, apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi înscrisă pe lista întocmită de către intimatul-pârât Ministerul Culturii.
Potrivit dispoziţiilor art. II din H.G. nr. 960/2016 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membrii ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică,
"Ministerul Culturii va furniza, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice şi a caselor de pensii sectoriale, lista uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din domeniile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată."
Recurenta consideră că, în ceea ce priveşte condiţia privind recunoaşterea ca fiind de utilitate publică, este lipsit de importanţă faptul că avizarea actului normativ prin care s-a recunoscut acest statut a fost făcuta de către Ministerul Culturii sau de către Ministerul Tineretului şi Sportului, în cazul subscrisei, atâta vreme cât dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea 8/2006 modificată şi completata nu disting în acest sens.
Membrii recurentei desfăşoară activităţi jurnalistice de creaţie, asemănătoare oricărei alte activităţi jurnalistice, cum este şi cea a membrilor Uniunii Ziariştilor
Profesionişti din România - asociaţie ai cărei membri beneficiază de drepturile prevăzute de Lege 8/2006, republicată (a se vedea Statutul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România: x.pdf).
Potrivit dispoziţiilor art. II din H.G. nr. 960/2016 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 8/1996 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, aprobate prin H.G. nr. 1650/2006, se instituie obligativitatea in sarcina Ministerului Culturii de a furniza, la solicitarea Casei Naţionale de Pensii Publice şi a caselor de pensii sectoriale, lista uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din domeniile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea 8/2006 modificată şi completată.
Dispoziţiile legale mai sus citate nu se referă la uniunile de creaţie ce activează în domeniul culturii sau cărora le-a fost recunoscută utilitatea publică în urma avizării de către Ministerul Culturii, ci în domeniile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea 8/2006, deci, implicit, în domeniul jurnalistic.
Mai mult decât atât, contrar celor reţinute de către instanţă, se arată că, atâta vreme cât obligaţia de a furniza lista uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din domeniile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea 8/2006 revine doar Ministerului Culturii, potrivit dispoziţiilor legale şi nu fiecărui organ de specialitate al administraţiei publice centrale care ar fi putut aviza recunoaşterea unei asociaţii ca fiind de utilitate publică, obligaţia acestuia este de a furniza o listă completă a tuturor asociaţiilor care îndeplinesc condiţiile impuse de lege şi nu doar una parţială, referitoare la asociaţiile aflate în evidenţa şi sfera sa de competenţă.
În mod nelegal, prin aplicarea greşită a normelor de drept şi prin adăugare la lege a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile art. II din H.G. nr. 960/2016 instituie obligaţia de a furniza lista prin raportare la "evidenţele deţinute de Ministerul Culturii şi sfera sa de competenţă".
În realitate, textul citat nu face o asemenea distincţie, legată de avizarea în vederea recunoaşterii statutului de utilitate publică (etapă premergătoare recunoaşterii acestui statut), ci, condiţionează includerea în listă de îndeplinirea condiţiei ca asociaţia să fie recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică într-unul din domeniile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea 8/2006 (din care face parte domeniul jurnalistic).
Recurenta a făcut dovada vătămării prin refuzul nejustificat al intimatului-pârât de a include subscrisa în lista comunicată caselor de pensii. Referitor la reţinerile instanţei potrivit cărora art. 8 alin. (2) din Legea 8/2006 prevăd că admiterea sau respingerea cererii de acordare a indemnizaţiei lunare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii sau casa de pensii sectorială, astfel că nu ar fi condiţionată eligibilitatea membrilor unei uniuni de creatori legal constituita si recunoscută ca persoana juridica de utilitate publica, de a beneficia de respectiva indemnizaţie, de includerea respectivei uniuni în lista pe care Ministerul Culturii o transmite Casei Naţionale de Pensii Publice, se arată că, recurenta a depus, ataşat cererii de chemare în judecată, răspunsul acordat unui membru, în care, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a arătat că "Ministerul Culturii a comunicat instituţiei noastre uniunile de creatori, recunoscute ca fiind de utilitate publică care fac obiectul Legii 8/1996 republicată, iar A. nu se regăseşte nominalizată alături de uniunile enumerate de Ministerul Culturii", motiv pentru care apreciază că membrii nu fac obiectul dispoziţiilor Legii 8/2006 republicată şi nu pot beneficia de indemnizaţia acordată în temeiul acestui act normativ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul - pârât Ministerul Culturii a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 13 iunie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 27 martie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs asupra căii de atac formulate
II.1. Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât, Înalta Curte o consideră neîntemeiată, pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Criticile recurentei-reclamante subsumate cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează greşita aplicare de către prima instanţă a normelor de drept material indicate în cuprinsul motivelor de recurs, astfel încât Înalta Curte apreciază că dezvoltarea acestora în maniera indicată de către recurentă impune respingerea excepţiei nulităţii recursului.
II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurenta-reclamantă a solicitat Curţii de Apel Bucureşti obligarea pârâtului-intimat la includerea acesteia în lista uniunilor de creatori legali constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică din domeniile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea 8/2006 şi obligarea intimatului la comunicarea Casei Naţionale de Pensii Publice şi caselor de pensii sectoriale a acestei liste în forma actualizată.
În susţinerea acestei cereri recurenta-reclamantă a arătat în esenţă că la data de 8 iulie 2015, A. a dobândit statutul de persoană juridică de utilitate publică prin H.G. 535 emisa de Guvernul României, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 528/16.07.2015.
De asemenea a învederat că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea 8/2006 "Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică", iar potrivit Normei metodologice de aplicare a Legii nr. 8/2006 din 22.11.2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică:
"Beneficiază de indemnizaţia lunară prevăzută de Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, denumită în continuare lege, pensionarii sistemului public de pensii care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite fi recunoscute, potrivit legii, ca persoane juridice de utilitate publică, cetăţeni români, străini sau apatrizi cu domiciliul sau reşedinţa în România ori, după caz, în străinătate".
A mai arătat reclamanta în cuprinsul cererii sale că, potrivit dispoziţiilor legale cuprinse în Ordonanţa 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, art. 1 alin. (2) "asociaţiile şi fundaţiile constituite potrivit prezentei ordonanţe sunt persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial", iar conform dispoziţiilor art. 38 alin. (1) O.G. nr. 26/2000 recunoaşterea caracterului de utilitate publică al unei asociaţii, fundaţii, federaţii se face de către Guvernul României, in urma verificării îndeplinirii anumitor condiţii, iar potrivit dispoziţiilor art. 38 1 din O.G. nr. 26/2000 prin utilitate publică se înţelege orice activitate care se desfăşoară în domenii de interes public general sau al unor colectivităţi.
Având în vedere împrejurarea că reclamanta, potrivit statutului este persoana juridică de drept privat, fără scop patrimonial, desfăşurându-şi activitatea în domeniul jurnalistic şi fiind recunoscută ca fiind de utilitate publică de către Guvernul României, a apreciat că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru ca membrii săi să poată beneficia de indemnizaţia prevăzută de Legea 8/2006.
Reclamanta a arătat că demersul său la Ministerul Culturii pentru introducerea A. în lista uniunilor de creatori la care se refera art. II din H.G. nr. 960/2016 s-a finalizat cu refuzul pârâtului de a da curs cererii referitoare la drepturi cuvenite, prin lege, membrilor asociaţiei.
Deoarece Ministerul Culturii a refuzat să comunice un răspuns motivat pe baza unor dispoziţii legale în vigoare, a revenit cu solicitarea expresa de a justifica, pe baza legilor în vigoare, refuzul de a soluţiona corect o cerere referitoare la un drept al Asociaţiei care apără interese legitime ale membrilor săi, cu titlu de "plângere prealabilă" sesizării justiţiei, însă Ministerul Culturii a refuzat examinarea cererii Asociaţiei şi soluţionarea legala a acesteia şi fără nicio justificare legală a "reprodus" prin referire la demersul anterior, conduita sa discreţionară, prin care discriminează membrii asociaţiei faţă de alte asociaţii din domeniul jurnalisticii. În opinia reclamantei, răspunsul Ministerului Culturii este lipsit de orice baza legală şi distorsionează, nepermis, baza factuală şi legală a cererii, ceea ce echivalează cu refuzul de a examina, pe baza legii, cererile adresate.
Înalta Curte reţine că recurentei-reclamante i s-a recunoscut calitatea de asociaţie de utilitate publică prin H.G. nr. 535/2015, calitate în care consideră că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006 referitoare la dreptul la o indemnizaţie lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii (care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică).
Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar consideră că aceasta nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.
Astfel, potrivit acestui text de lege, prin uniuni de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înţelege persoanele juridice române de drept privat fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creaţiei muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice şi al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică.
Este de menţionat faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 561/17.11.2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 108/08.02.2023 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, reţinându-se în esenţă (paragraful 44 din Decizie) că sintagma "sistemul public de pensii din art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, ce are drept efect excluderea de la beneficiul indemnizaţiei prevăzute de acest act normativ a altor categorii de pensionari cu excepţia celor menţionaţi în art. 10 este discriminatorie.
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 8/2006 reglementau dreptul la o indemnizaţie lunară a pensionarilor membri ai uniunilor de creatori legali constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, reieşind aşadar faptul că era necesară afilierea unei persoane juridice la o uniune legal constituită.
Constatând că legiuitorul român nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţia României potrivit cărora "Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept", Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (3) din C. proc. civ. (potrivit cărora "În cazul în care o pricină nu poate fi soluţionată nici în baza legii, nici a uzanţelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii.") şi ale art. 1 alin. (2) din C. civ. (conform cărora "În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele, iar în lipsa acestora, dispoziţiile legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar când nu există asemenea dispoziţii, principiile generale ale dreptului.").
Reţine instanţa de control judiciar faptul că definiţia uniunii de creatori a fost realizată în capitolul 7 art. 102 din Legea nr. 21/1924 (abrogată prin O.G. nr. 26/2000 cu referire la asociaţii şi fundaţii) ca fiind două sau mai multe persoane juridice cu un statut care să cuprindă regulile după care funcţionează persoanele juridice aderente şi condiţiile sub care se face aderarea.
O.G. nr. 26/2000 care a abrogat prevederile Legii nr. 21/1924 face referire în cuprinsul dispoziţiilor art. 83 alin. (2) la noţiunea de uniune, federaţie sau grupări de persoane juridice definite de Legea nr. 21/1924, menţionând că de la data intrării în a ordonanţei le sunt aplicabile regimul juridic al federaţiilor prevăzute de aceasta din urmă.
Potrivit dispoziţiilor art. 102 din Legea nr. 21/1924 definiţia uniunii sau a federaţiei este similară, respectiv afilierea a două sau mai multe persoane juridice, analiza motivelor de recurs urmând a se realiza în consecinţă, constatându-se că dispoziţiile O.G. nr. 26/2000 asimilează cele două noţiuni chiar dacă aceea de uniune nu mai este definită în mod expres.
Aşadar, susţinerea recurentei potrivit căreia în noţiunea de "uniuni de creatori legal constituite" se includ doar "persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial" iar distincţiile făcute de legiuitor se referă doar la domeniul de activitate, este nefondată în raport de interpretarea sistematică a textelor de lege anterior menţionate care conduce la concluzia că recurenta-reclamantă trebuia să fie afiliată unei uniuni constituite din două sau mai multe persoane juridice de utilitate publică pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006.
În consecinţă, în mod legal intimatul-pârât a apreciat că reclamanta, asociaţie profesională constituită potrivit O.G. nr. 26/2000, nu poate fi asimilată uniunilor de creatori prin interpretarea art. 1 alin. (11) din Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006, nefăcând parte dintr-o astfel de uniune.
În acest context, nu prezintă relevanţă faptul că avizarea actului normativ prin care recurentei-reclamante i s-a recunoscut statutul de utilitate publică a fost realizată de către Ministerul Culturii sau de către Ministerul Tineretului şi Sportului, întrucât reclamanta nu îndeplinea condiţia premisă pentru a beneficia de dispoziţia din Legii nr. 8/2006, aceea de a fi afiliată unei uniuni de creatori.
În raport de cele anterior menţionate, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. II din H.G. nr. 960/2016 pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.650/2006 şi ale H.G. nr. 1650/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică.
Cu atât mai mult cu cât acest din urmă act normativ face referire în dispoziţiile art. 4 alin. (1) la calitatea de membri al uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice, ceea ce presupune, prin esenţă, existenţa unei afilieri între două sau mai multe persoane juridice.
Apreciind că în cauză recurenta-reclamantă nu a dezvoltat critici care să conducă la casarea sentinţei recurate, în baza art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 411 din 2 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.
Pronunţată astăzi, 9 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.