Ședințe de judecată: Decembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 2278/2024

Decizia nr. 2278

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârile pronunţate de Tribunalul Vrancea

Prin acţiunea înregistrată la data de 24.02.2023 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat şi excepţia de neconstitutioualitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

Prin sentinţa nr. 186 din data de 20 aprilie 2023 Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vrancea ca neîntemeiată, a admis excepţia necompetenţei material procesuale a sectiei a II-a civilă a Tribunalului Vrancea şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea sectiei I civilă (litigii de muncă şi asigurări sociale) a Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că obiectul acţiunii introductive de instanţă priveşte dreptul la pensie al reclamantului, care solicită recalcularea şi restituirea unor sume reţinute din pensie ca urmare a intervenirii modificărilor legislative, astfel încât, deşi reclamantul a invocat ca temei în drept al acţiunii sale dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea nu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul secţiei I civilă a Tribunalului Vrancea, iar această instanţă, prin sentinţa nr. 475 din data de 11 octombrie 2023, a admis excepţia necompetenţei material procesuale a Tribunalului Vrancea invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect "acţiune în constatare " formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că obiectul principal al acţiunii este reprezentat de solicitarea reclamantului de a se constata vătămarea produsă printr-o ordonanţă a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, astfel încât competenţa materială revine curţii de apel, prin aplicarea criteriului rangului autorităţii publice, iar în privinţa capetelor de cerere accesorii a avut în vedere dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

2. Hotărârea curţii de apel

Prin sentinţa nr. 29 din data de 23 ianuarie 2024 Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că la stabilirea competenţei materiale de soluţionare a acţiunii reclamantului, care vizează repararea prejudiciului/restituirea sumelor reţinute din pensie reprezentând indexările şi actualizările aferente pensiei dacă nu interveneau modificările aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, apreciate ca neconstituţionale, trebuie avut criteriul valoric reglementat de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul este nemulţumit de împrejurarea că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, i s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Galaţi, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.