Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2024
Asupra contestaţiei de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
La data de 18 aprilie 2024, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2024, contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central de contestatorii A., B. şi C., în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2017, raportat la prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin care au solicitat să se dispună: în principal, anularea acesteia şi, în consecinţă, menţinerea ca temeinice şi legale a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din Judeţul Buzău şi a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripţie judeţeană nr. 10 Buzău, iar, în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central cu privire la admiterea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din Judeţul Buzău, apreciind că faţă de această contestaţie în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, pârâtul şi-a depăşit competenţa.
În opinia contestatorilor, contestaţiile privitoare la componenţa birourilor electorale de circumscripţie locale în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 sunt de competenţa Birourilor electorale de circumscripţie judeţene.
În subsidiar, contestatorii au învederat că, doar în măsura în care instanţa învestită cu prezenta cerere apreciază că au aplicabilitate în cauză prevederile pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024, înţeleg să invoce şi excepţia de nelegalitate faţă de dispoziţia prevăzută la pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024 care conferă caracter definitiv hotărârilor Biroului Electoral Central.
În stabilirea caracterului admisibil al prezentei contestaţii contestatorii au precizat următoarele:
Potrivit art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015:
"Contestaţiile se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală sau de sector al municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral al secţiei de votare, de biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului Bucureşti, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestaţiilor.
În exercitarea atribuţiilor sale, Biroul Electoral Central conformitate art. 39 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 115/2015:
"În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Biroul Electorat Central emite hotărâri care se aduc la cunoştinţă în şedinţă publică şi prin orice mijloc de publicitate. Hotărârile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate birourile electorale din ţară, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorala, de la data aducerii la cunoştinţă în şedinţă publică. (5) Hotărârile Biroului Electoral Central prin care se dau interpretări unor prevederi ale prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Prin raportare la textele de lege citate anterior, contestatorii au apreciat că împotriva Hotărârilor emise de Biroul Electoral Central se pot formula contestaţii, la instanţa de judecată, subliniind că textul de lege nu face o distincţie între categoriile de hotărâri emise de Biroul Electoral Central care pot fi contestate.
Totodată, prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, conform căruia actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;" apreciind că Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central este un act administrativ, care în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, trebuie supus controlului de legalitate al instanţei de judecată, dacă partea interesată investeşte instanţa cu o astfel de cerere.
În aceeaşi notă, anticipând o eventuală soluţie de respingere ca inadmisibilă a prezentei contestaţii, printr-o interpretare lato sensu a prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 conform căruia:
"Hotărârea pronunţată este definitivă şi se comunică, în cazul preşedintelui biroului electoral şi al locţiitorului acestuia, în termen de 24 de ore, preşedintelui tribunalului care, în cazul admiterii contestaţiei, procedează la o nouă desemnare.", au subliniat contestatorii că prevederile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 au fost interpretate din perspectiva aplicabilităţii lor, atât de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece Recursul în Interesul Legii, prin Decizia nr. 16/2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragraful 69, cât şi de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 429/2023 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1174 din 26 decembrie 2023).
Astfel, cu privire la posibilitatea contestării pe cale judecătorească a Hotărârii BEC, contestatorii au arătat că Înalta Curte a statuat prin decizia RIL 16/2017 că:
"69. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a statuat că hotărârile emise de biroul electoral judeţean şi de Biroul Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc. A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate, cu o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (2), care dispun că nicio lege nu poate îngrădi dreptul persoanelor fizice sau juridice de a se adresa justiţiei. Totodată, Curtea Constituţională, în Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004[7], a reţinut că nereglementarea unor căi de atac specifice împotriva tuturor actelor emise de structurile electorale nu Înseamnă excluderea accesului la justiţie. Aceste hotărâri, pronunţate în cadrul jurisdicţiilor specifice activităţii electorale, pentru care nu se prevede o cale de contestare specială, pot fi atacate în condiţiile legii contenciosului administrativ, fiind acte cu caracter jurisdicţional ale organelor administrative.", în acelaşi sens fiind şi punctul de vedere al Curţii Constituţionale care prin Decizia nr. 429/2023 a înţeles să reamintească opinia sa deja consacrată prin Decizia nr. 325/2004 conform căreia hotărârile emise de BEC sunt acte cu caracter jurisdicţional ale organelor administrative şi nu sunt excluse de la controlul judecătoresc.
Contestatorii au mai arătat că, în măsura în care instanţa de judecată apreciază că prezenta contestaţie ar fi inadmisibilă din perspectiva punctului 57 din Anexa al H.G. nr. 199/2024, privind Calendarul acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi la alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024, înţeleg faţă de acest punct al anexei să invoce excepţia de nelegalitate.
În susţinerea excepţiei de nelegalitate contestatorii au înţeles să invoce aceleaşi argumente mai sus prezentate, în completare subliniind că a aprecia ca legal un act administrativ unilateral, (în cazul excepţiei de nelegalitate invocate, fiind vorba despre Anexa la H.G. nr. 199/2024 pct. 57), care îngrădeşte accesul liberal justiţie în vederea efectuării unui control de legalitate faţă de un act administrativ emis de o autoritate publică, reprezintă o încălcare flagrantă a Constituţiei României, dar şi a prevederilor art. 6 raportat la art. 13 din Convenţia EDO.
Or, această încălcare flagrantă a textului constituţional privitor la liberul acces la justiţie fără ca Statul Român să fie pe viitor amendat de CEDO pentru nerespectarea unor drepturi fundamentale ale omului, poate fi corectat la acest moment numai prin constatarea nelegalităţii prevederilor pct. 57 din Anexa la H.G. nr. 199/2024.
În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a unei astfel de contestaţii, au arătat că înţeleg că singura instanţă competentă teritorial şi material să soluţioneze cauza prin raportare la prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 este înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerarea faptului că ne aflăm în materia procedurilor electorale care presupun termene scurte, apreciind că se impune soluţionarea cu celeritate a prezentei contestaţii.
Referitor la competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva BEC, dacă se acceptă că acestea privesc regulile comune de competenţă prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004 atunci competenţa materială de soluţionare a cauzei cade în sarcina Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ si fiscal, prin raportare la domiciliul reclamanţilor şi calitatea de instituţie centrală a pârâtului BEC.
În măsura în care Curtea de apel apreciază că este competentă material să soluţioneze contestaţia, în urmărirea respectării principiului celerităţii, deoarece este vorba despre o procedură electorală, se impune ca soluţionarea cauzei să de facă de urgenţă, deoarece procedurile electorale ce urmează a se efectua pe cale administrativă implică urgenţă în vederea respectării dreptului de a alege şi a fi ales conform termenelor stabilite.
Contestatorii au precizat că Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 emisă de BEC impune efectuarea unei noi trageri la sorţi în ceea ce priveşte nominalizarea preşedinţilor şi locţiitorilor de preşedinţi, procedură ce se face de urgenţă, întrucât pronunţarea unei hotărâri favorabile în prezenta cauză va conduce la ineficacitatea hotărârii.
În aceeaşi notă, o lipsă de celeritate a soluţionării cauzei va conduce pe lângă tergiversarea procedurilor electorale şi la o soluţie de respingere a cererii noastre ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă, în condiţiile în care Biroul Electoral Central în conformitate cu prevederile art. 40 din Legea nr. 115/2015 îşi încetează activitatea după publicarea în Monitorul Oficial at României, Partea I, a rezultatului alegerilor, potrivit prevederilor prezentei legi.
Sub acest aspect au învederat că este vastă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi a Curţilor de Apel prin care contestaţiile în contra hotărârilor Biroului Electoral Central ajung să fie respinse ca fiind formulate împotriva unei părţi lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, din cauza dizolvării acestei entităţi constituită cu caracter temporar.
Pe fondul contestaţiei, contestatorii au învederat că prin Hotărârea nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central s-a admis contestaţia şi a dispus desfiinţarea Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din Judeţul Buzău şi Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripţie judeţeană nr. 10 Buzău şi a dispus reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor şi locţiitorilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău şi ai Birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din Judeţul Buzău cu judecătorii şi procurorii aflaţi doar în exerciţiu la Tribunalul Buzău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău si numai în ipoteza neacoperirii necesarului cu judecători, si procurori de la judecătoriile şi parchetele arondate circumscripţiei Tribunalului Buzău.
În susţinerea acestei soluţii, pârâtul Biroul Electoral Central a indicat prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 şi art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.
În ceea ce priveşte interesul în formularea prezentei contestaţii, contestatorii au arătat că au formulat cerere către Preşedintele Tribunalului Buzău prin care au solicitat includerea în lista magistraţilor care doresc să participe în calitate de preşedinte sau locţiitor în cadrul Birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din Judeţul Buzău pentru alegerile electorale din iunie 2024, în considerarea faptului că toţi au domiciliul pe raza judeţului Buzău şi deţin calitatea de magistraţi sau asimilaţi magistraţilor în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 221 alin. (1) şi (2) şi art. 235 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.
La data de 14.04.2024 a fost emis Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din Judeţul Buzău prin care s-a stabilit ca contestatorii A. este numit preşedinte al Biroului de circumscripţie comunală Pătârlagele, B. este numit preşedinte al Biroului de circumscripţie orăşenească Nehoiu iar C. este numit locţiitor de preşedinte al Biroului de circumscripţie orăşenească Nehoiu.
Împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024, dar şi a Procesului-verbal nr. x/A/2024 au formulat contestaţie numiţii D., E., F., G. şi H. apreciind că procedura de desemnare a preşedinţilor şi locţiitorilor birourilor electorale de circumscripţii de pe raza Judeţului Buzău a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015.
Faţă de această contestaţie, Biroul Electoral Central a apreciat că procedura de desemnare a preşedinţilor şi locţiitorilor birourilor electorale de circumscripţii de pe raza Judeţului Buzău a fost făcută cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015. În susţinerea acestei soluţii Biroul Electoral Central a apreciat că magistraţii prevăzuţi la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 reprezintă magistraţii în exerciţiu la tribunalul competent să efectueze desemnarea acestora, respectiv Parchetul de pe lângă acest tribunal. În acest sens a subliniat că au fost emise adrese de îndrumare către unele Tribunale din ţară.
Faţă de această interpretare, contestatorii au apreciat că Biroul Electoral Central a emis o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.
În ceea ce priveşte adresele de îndrumare la care Biroul Electoral Central a făcut referire şi prin care oferă o interpretare proprie faţă de textul de lege prevăzut la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 215/2015, contestatorii au apreciat că acestea nu pot reprezenta un temei de drept valid în măsura în care prevederile art. 39 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 prevăd că:
"Hotărârile Biroului Electoral Central prin care se dau interpretări unor prevederi ale prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Aşadar, Biroul Electoral Central în susţinerea poziţie sale prin care a admis contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 şi a Procesului-verbal nr. x/A/2024 a invocat o recomandare prin care dă o interpretare a legislaţiei electorale.
În lumina textului de lege mai sus invocat, contestatorii au arătat că, BEC are obligaţia legală ca în interpelarea legii electorale să emită o hotărâre pe care să o publice în Monitorul Oficial (art. 39 alin. (5) Legea nr. 115/2015.
Or, în lipsa existenţei unei astfel de hotărâri care să fi fost publicate în Monitorul Oficial, recomandarea prin care Biroul Electoral Central exclusiv prin preşedintele său oferă o interpretare art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 nu are un caracter legal şi nu poate fi aplicabilă, printr-o astfel de procedură, pârâtul adăugând la lege print-o procedură neprevăzută de lege.
Sub acest aspect prezintă relevanţă faptul că, deja în două cicluri electorale anterioare, Alegerile electorale locale din 2016 şi Alegerile electorale locale din 2020, art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 a fost aplicat în litera lui, şi nu a necesitat o interpretare nici sistematică şi nici teleologică, în ceea ce-i priveşte pe magistraţi, fiind desemnaţi ca preşedinţi şi locţiitori de preşedinţi toţi magistraţii ale căror domicilii erau arondate în circumscripţia Tribunalului care efectua repartizarea.
Au precizat contestatorii faptul că textul de lege de la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 este clar şi nu suscită interpretări astfel cum Biroul Electoral Central înţelege să le emită prin Hotărârea nr. 19H/16.04.2024.
Astfel, în conformitate cu aceste prevederi:
"Desemnarea preşedintelui biroului electoral de circumscripţie şi a locţiitorului acestuia se face în şedinţă publică de către preşedintele tribunalului, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor. Desemnarea se face, prin tragere la sorţi, dintre magistraţii şi ceilalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (5AJ) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reşedinţei de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie. Tragerea la sorţi se face cu prioritate din lista magistraţilor, întâi pentru preşedinţi şi apoi pentru locţiitori. Lista magistraţilor care participă la tragerea la sorţi se întocmeşte de către preşedintele tribunalului, iar cea a celorlalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (51) de către Autoritatea Electorală Permanentă. Listele trebuie să cuprindă un număr de persoane mai mare de 10% decât cel necesar. Magistraţii şi ceilalţi jurişti din listă care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (51) care nu sunt desemnaţi preşedinţi sau locţiitori ai acestora rămân la dispoziţia preşedintelui tribunalului, pentru înlocuirea, în cazuri deosebite, a titularilor. Lista trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codurile numerice personale, domiciliile, reşedinţele, locurile de muncă, telefoanele, adresele de e-mail şi semnăturile de luare la cunoştinţă ale persoanelor propuse. Prin jurist se înţelege persoana licenţiată în ştiinţe juridice."
În ceea ce-i priveşte pe magistraţi, nominalizarea acestora în lista pentru desemnarea preşedintelui biroului electoral de circumscripţie şi a locuitorului se face cu prioritate din lista magistraţilor.
Aşadar din textul de lege citat mai sus, contestatorii au arătat că nu rezultă nicio menţiune privitoare la instituţia la care magistraţii îşi exercită efectiv activitatea profesională, singurele criterii imperative ce rezultă din textul de lege pentru ca un magistrat să fie desemnat pe lista privind preşedinţii şi locţiitorii pentru Birourile electorale de circumscripţie locală fiind cumulativ: - calitatea de magistrat şi domiciliu în circumscripţia Tribunalului care efectuează desemnarea.
De asemenea, contestatorii au precizat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2), art. 221 şi art. 235 din Legea nr. 303/2022 deţin calitatea de magistraţi, ca procuror, magistrat-asistent, personaj asimilat magistraţilor având aceleaşi drepturi, obligaţii, interdicţii sau incompatibilităţi ca procurorii şi judecătorii, prin deţinerea funcţiei de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti (Neagu Ionuţ Crisitan), magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (C.), personal asimilat magistraţilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov (Dobre Minai Valentin).
În ceea ce priveşte condiţia domiciliului, contestatorii au arătat că au domiciliu în circumscripţia Tribunalului Buzău astfel cum rezultă din fotocopiile conforme cu originalul ataşate prezentei cereri.
În fine, considerând ca fiind cel mai important argument privitor la nelegalitatea parţială a Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central, cu privire la desfiinţarea Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din Judeţul Buzău, contestatorii au apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Biroul Electoral Central este necompetent să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva modului de organizare şi asupra componenţei birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală» respectiv de sector al municipiului Bucureşti, competenţă ce cade în sarcina exclusivă a Biroului electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti.
Aşadar, în condiţiile în care contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din Judeţul Buzău nu a fost depusă şi soluţionată de Biroul electoral de circumscripţie judeţeană astfel cum prevede art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Biroul Electoral Central a emis o Hotărâre în ceea ce priveşte desfiinţarea procesului-verbal sus-amintit cu încălcarea normelor speciale de competenţă, şi în acest caz pârâtul adăugând la lege reguli proprii de competenţă în soluţionarea contestaţiei care viza componenţa, constituirea birourilor electorale de circumscripţie locală.
Or, conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 Biroul Electoral Central are competenţă să soluţioneze doar contestaţiile privitoare la modul de organizare şi asupra componenţei birourilor electorale e circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti.
Având în vedere cele de mai sus, contestatorii au apreciat că Hotărârea nr. 19H din data de 16.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central este pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii electorale (Legea nr. 115/2015, precum şi cu încălcarea procedurii de emitere a hotărârilor de interpretare a legii prevăzută de art. 39 alin. (5) din aceeaşi Lege.
În dovedirea contestaţiei contestatorii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.
2. Prin sentinţa nr. 196 din 19 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti invocată de instanţă din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 19H/16.04.2024 emisă de către Biroul Electoral Central, de către contestatorii B., C. şi A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 19 aprilie 2024, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Biroul Electoral Central nu a depus la dosar întâmpinare faţă de contestaţia formulată.
4. La data de 21 aprilie 2024, prin e-mail, intimatul Biroul Electoral Central a înregistrat la dosar o cerere de introducere în cauză a Guvernului României, în calitate de intimat, în temeiul dispoziţiilor art. 4 şi art. 161 din Legea nr. 554/2004.
5. Prin încheierea din data de 22 aprilie 2024, s-a admis declaraţia de abţinere a unui membru titular al completului de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei, compunerea completului fiind reîntregită cu judecătorul desemnat din planificarea de permanenţă, conform dispoziţiilor legale.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea introductivă de instanţă, contestatorii A., B. şi C. au formulat contestaţie împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 19H/16.04.2024.
Prin această hotărâre, emisă în temeiul art. 26 alin. (5), art. 39 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (4), art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, art. 25 alin. (2) şi alin. (5) şi art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, autoritatea intimată a admis contestaţia, a desfiinţat Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din Judeţul Buzău şi Procesul-verbal nr. x/A/2024 din 14.04.2024 privind constituirea Biroului electoral de circumscripţie judeţeană nr. 10 Buzău şi a dispus reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor şi locţiitorilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău şi ai Birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din Judeţul Buzău cu judecătorii şi procurorii aflaţi doar în exerciţiu la Tribunalul Buzău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău şi, numai în ipoteza neacoperirii necesarului, cu judecători, şi procurori de la judecătoriile şi parchetele arondate circumscripţiei Tribunalului Buzău.
Contestatorii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 raportat la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi au susţinut, în esenţă, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competentă să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva hotărârilor emise de Biroul Electoral Central, câtă vreme art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu face distincţie între categoriile de hotărâri emise de Biroul Electoral Central, care pot fi contestate.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 "Contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra componenţei birourilor electorale se pot face în termen de 48 de ore de la desemnarea preşedinţilor şi a locţiitorilor acestora sau, după caz, de la completarea birourilor electorale cu reprezentanţii partidelor politice, alianţelor politice sau alianţelor electorale ori organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri", iar alin. (2) statuează "Contestaţiile se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală sau de sector al municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral al secţiei de votare, de biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului Bucureşti, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestaţiilor."
Potrivit acestor texte de lege, Înalta Curte este competentă să soluţioneze doar contestaţiile formulate împotriva hotărârilor care privesc modul de constituire a Biroului Electoral Central, iar nu şi contestaţiile formulate cu privire la hotărârile vizând constituirea birourilor electorale organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, cum este cazul în speţă.
Opinia contestatorilor asupra competenţei Înaltei Curţi nu poate fi primită, având în vedere că, în materia procedurii electorale, legiuitorul a înţeles să atribuie instanţei supreme o competenţă punctuală, expres prevăzută de dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, respectiv art. 7 alin. (6) şi (10) din Legea nr. 33/2007, circumscrisă doar soluţionării contestaţiilor formulate împotriva hotărârilor emise de Biroul Electoral Central care au ca obiect constituirea şi completarea Biroului Electoral Central, desemnarea preşedintelui Biroului Electoral Central, a locţiitorului acestuia şi a celorlalţi judecători, admiterea sau respingerea protocolului de constituire a unei alianţe electorale, admiterea sau respingerea acordului de desfiinţare a alianţei electorale.
În concluzie, raportat la obiectul hotărârii Biroului Electoral Central contestate în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că legea specială - Legea nr. 115/2015 - nu cuprinde prevederi care să acorde acestei instanţe competenţa de a soluţiona contestaţiile formulate împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central prin care se dispun măsuri referitoare la constituirea birourilor electorale organizate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.
Deşi nu există o normă specială în sensul arătat, aceasta nu înseamnă că împotriva hotărârilor în discuţie nu se poate exercita controlul de legalitate, cu privire la acest aspect stabilindu-se prin Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, precum şi prin Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004 a Curţii Constituţionale a României publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 969 din 21 octombrie 2004.
Astfel, relevante sunt considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57), iar atunci când a stabilit o competenţă specială pentru contestarea actelor organismelor electorale, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte şi faptul că ele aparţin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului administrativ general (paragraful 67).
În aceleaşi considerente s-a mai reţinut că:
"(68) Atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative.
(69) În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a statuat că hotărârile emise de biroul electoral judeţean şi de Biroul Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc. A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate, cu o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (2), care dispun că nicio lege nu poate îngrădi dreptul persoanelor fizice sau juridice de a se adresa justiţiei. (...)".
De asemenea, prin Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004 a Curţii Constituţionale a României s-a reţinut că "(...) hotărârile birourilor electorale sunt pronunţate în cadrul jurisdicţiilor specifice activităţii electorale, şi ele nu exclud accesul liber la justiţie. Aceste hotărâri, fiind acte cu caracter jurisdicţional ale organelor administrative, pot fi atacate în justiţie de către cei interesaţi, în condiţiile Legii contenciosului administrativ (...)", acest punct de vedere fiind reamintit şi la paragraful 14 din Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 429 din 11 iulie 2023 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1174 din 26 decembrie 2023.
În ceea ce priveşte dispoziţiile legii generale în materie, Înalta Curte reţine că, referitor la competenţa sa în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, aceasta este circumscrisă soluţionării recursurilor declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu prevederile art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal neavând competenţă atribuită de lege ca instanţă de fond.
Aşa fiind, determinarea instanţei învestită să soluţioneze pricina în fond se face conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Acest textul de lege prevede două criterii de stabilire a competenţei, în speţă fiind incident criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat, iar cum intimatul Biroul Electoral Central reprezintă o autoritate publică centrală, competenţa materială de soluţionare a contestaţiei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta se determină conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, şi, având în vedere că cei trei contestatori au domiciliul în judeţul Buzău, aflat în raza teritorială a Curţii de Apel Ploieşti, acestei instanţe îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de reprezentantul Ministerului Public şi va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de reprezentantul Ministerului Public.
Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorii A., B. şi C., în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 19H/16.04.2024, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ.
Pronunţată astăzi, 22 aprilie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.