Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 decembrie 2021, sub nr. x/2021, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 1679/16.11.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Preşedinţia României, au solicitat obligarea pârâtei să răspundă la petiţiile adresate Preşedintelui României, sub nr. x/18.02.2021 şi nr. y/24.03.2021.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 97/2022 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamanţilor şi, în consecinţă, a anulat cererea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Preşedinţia României.
3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta B..
Sentinţa recurată este criticată pentru greşita reţinere de către instanţa de fond a faptului că reclamanta este pusă sub interdicţie. Or, dacă se va verifica acest aspect, recurenta-reclamantă susţine că se va constata că i s-a ridicat interdicţia judecătorească.
Totodată, prin sentinţa recurată nu s-a reţinut faptul că reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei, deşi a formulat o astfel de cerere la data de la data 31 martie 2022, pe care a transmis-o instanţei cu scrisoarea recomandată nr. 2004 din data 01 aprilie 2022.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Administraţia Prezidenţială prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată şi urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurenta-reclamantă se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 acelaşi Cod.
II.2. În ceea ce priveşte fondul recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial, la data de 21 aprilie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi, ulterior, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei, la data de 6 decembrie 2021, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta B. împreună cu reclamantul A. au solicitat obligarea pârâtei Preşedinţia României să răspundă la petiţiile adresate de aceştia.
Instanţa de fond - Curtea de Apel Cluj - a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 957/19.06.2018 pronunţată de Judecătoria Zalău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1236/13.12.2018 a Tribunalului Sălaj, reclamantul A. a fost pus sub interdicţie, fiind numit tutore pentru acesta domnul C.; de asemenea, prin sentinţa civilă nr. 1168/12.11.2021 pronunţată de Judecătoria Şimleu Silvanei, s-a instituit curatela pentru reclamanta B., fiind numit curator al acesteia domnul D..
Având în vedere că atât tutorele reclamantului - domnul C., cât şi curatorul reclamantei - domnul D. au comunicat instanţei că nu au ştiut despre existenţa litigiului iniţiat de reclamanţi şi că nu îşi însuşeşc cererea de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 57 C. proc. civ. şi a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamanţilor.
Fiind învestită cu recursul declarat doar de reclamanta B. împotriva sentinţei primei instanţe, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestuia, soluţia pronunţată asupra cererii de chemare în judecată, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, fiind rezultatul greşitei interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 57 C. proc. civ.
Astfel, verificând cererea de chemare în judecată prin prisma dispoziţiilor anterior menţionate, se constată că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă trebuia însuşită de curatorul acesteia, domnul D..
Potrivit art. 57 alin. (4) C. proc. civ., "(4) Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte."
Din actele dosarului de fond, se reţine că, prin sentinţa civilă nr. 805 din 20 septembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2017, a fost luată măsura punerii sub interdicţie judecătorească a reclamantei B., iar în calitate de tutore al acesteia, a fost numită doamna E..
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1168/2021 din 12 noiembrie 2021, pronunţată de Judecătoria mixtă Şimleul Silvaniei în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 24 decembrie 2021, s-a dispus ridicarea măsurii interdicţiei reclamantei B., iar în calitate de curator al acesteia, a fost numit domnul D..
Potrivit dispoziţiilor art. 178 lit. a) C. civ., curatela se instituie dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un administrator.
Totodată, potrivit art. 181 acelaşi Cod, în cazurile prevăzute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă.
Într-adevăr, la data iniţierii litigiului de faţă, reclamanta era pusă sub interdicţie judecătorească, fiindu-i numit un tutore, or, în condiţiile în care, pe parcursul procesului, această măsură a fost ridicată, instituindu-se curatela şi numirea unui curator pentru aceasta, este evident că, la momentul pronunţării sentinţei recurate, reclamanta avea capacitate de exerciţiu a drepturilor procedurale.
În aceste condiţii, având în vedere că prin sentinţa recurată a fost admisă în mod greşit excepţia lipsei capacităţii procesuale de exerciţiu a reclamantei, nefiind cercetat fondul cauzei, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale, pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, instanţa de control judiciar apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta B., va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Admite recursul declarat de B. împotriva sentinţei civile nr. 97/2022 din data de 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2024.