Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. x/2023 la data de 15.06.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:
(i)anularea în parte a Ordinului Ministrului Educaţiei nr. 3102/2022, publicat Monitorul Oficial al României nr. 171 din 21 februarie 2022, respectiv prevederile art. 20 alin. (3), art. 29 alin. (2) şi (3), art. 36 alin. (1) şi (3), art. 45 alin. (2) şi (3);
(ii)obligarea pârâtului la plata despăgubirilor materiale, în valoare de 375 de RON, ce au constat în:
- achitarea sumei de 225 de RON, reprezentând contravaloarea taxei de înscriere, conform chitanţei nr. x din 13.07.2022 şi
- achitarea sumei de 150 de RON, reprezentând contravaloarea taxei de înmatriculare, conform chitanţei nr. x din 13.07.2022;
(iii)obligarea pârâtului la despăgubiri morale în valoare de 80.000 de RON, ce constă în discriminare şi a suferinţele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative;
(iv)cu cheltuieli de judecată.
La data de 21.06.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea ordinului nr. 3392/2017, respectiv art. 20 alin. (3), art. 29 alin. (2) şi (3), art. 36 alin. (1) şi (3) şi art. 45 alin. (2) şi (3), până la soluţionarea definitivă a litigiului, conform art. 14 şi 15 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 110 din 30 iunie 2023, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 reclamantul A. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF, la data de 26 iulie 2023, sub dosar nr. x/2023.
Recurentul şi-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulând critici care, în esenţă, vizează următoarele aspecte:
- sunt îndeplinite condiţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat fiind demonstrat de motivul de nelegalitate vădită a Ordinului nr. 3102/2022, dar nereţinut de instanţa de fond, anume, emiterea ordinului cu nerespectarea principiului ierarhiei normelor juridice; astfel, nu este posibilă limitarea sferei destinatarilor facilităţii de gratuitate prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită (Ordinul nr. 3102/2022), deoarece acesta completează un act normativ cu forţă juridică superioară (Legea nr. 1/2011);
- un alt argument de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ şi care impune temporizarea executării Ordinului nr. 3102/2022 este acela că încalcă şi principiile egalităţii în drepturi şi nediscriminării;
- din perspectiva pagubei iminente, condiţie cumulativă a suspendării actului administrativ, s-a arătat că menţinerea Ordinului în circuitul juridic echivalează cu imposibilitatea recurentului de a dormi în cămin şi de a se înscrie şi înmatricula în anul universitar 2023-2024 la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative din cadrul USV Ştefan cel Mare Suceava, iar plata sumelor aferente înscrierii şi înmatriculării pe propria cheltuială echivalează cu golirea de conţinut a patrimoniului recurentului şi cu îngrădirea accesului şi dreptului la învăţământ, încălcarea principiului egalităţii de tratament, drepturi şi şanse, fără nicio justificare întemeiată.
Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, admiterea cererii de suspendare până la soluţionarea definitivă a litigiului.
4. Apărările intimatei
Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei Naţionale nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.
În cauză, reclamantul A. a solicitat, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului nr. 3392/2017 emis de Ministrul Educaţiei Naţionale pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind organizarea admiterii în ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat, respectiv a prevederilor cuprinse în art. 20 alin. (3), art. 29 alin. (2) şi (3), art. 36 alin. (1) şi (3) şi art. 45 alin. (2) şi (3) din acesta, odată cu acţiunea principală vizând anularea aceluiaşi act administrativ, în privinţa aceloraşi dispoziţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, (s)uspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, în termen de maximum 60 de zile de la introducerea acţiunii principale.
Aşadar, potrivit textului de lege enunţat, măsura suspendării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la soluţionarea definitivă a cauze în raport de care se solicită această suspendare.
În cauza de faţă, cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă de Curtea de Apel Suceava - SCAF, prin sentinţa nr. 110/30.06.2023, hotărârea ce formează obiectul acestui recurs.
Totodată, se reţine că, în dosarul nr. x/2023 al Curţii de Apel - SCAF, înaintat de această instanţă la prezentul dosar de recurs, potrivit adresei înregistrate la dosar, la data de 22.04.2024, prin sentinţa nr. 134/17.10.2023, a fost soluţionat fondul cauzei, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acţiunii vizând anularea în parte a aceluiaşi act administrativ a cărui suspendare s-a solicitat în cauză.
De asemenea, se observă, potrivit informaţiilor obţinute din Ecris, că reclamantul A. nu a atacat cu recurs sentinţa nr. 134/17.10.2023, deşi această sentinţă i-a fost comunicată la data de 23.11.2023, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul nr. x/2023, astfel că soluţia de respingere a acţiunii în anulare a rămas definitivă prin nerecurare, la 11.12.2023.
Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind interesul de a promova acţiunea, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi în căile de atac.
Aşadar, prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.
În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu mai justifică un interes în susţinerea recursului de faţă, care urmăreşte reformarea soluţiei defavorabile acestuia în cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme acţiunea în anulare a fost soluţionată definitiv, o eventuală soluţie de admitere a recursului fiind lipsită de eficacitate juridică, atât timp cât finalitatea juridică a exercitării căii de atac era suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Aşa fiind, având în vedere că activitatea juridică nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condiţiile legale astfel cum au fost analizate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de recurentul-reclamant.
2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004 ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 110 din 30 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2024.