Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii; Declinarea de competenţă
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Direcţia Generală Management Resurse Umane şi Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:
(i).obligarea pârâţilor la emiterea ordinului de trecere în rezervă, conform dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ca urmare a clasării ca "apt limitat" a reclamantului de către comisiile de expertiză medico-militară;
(ii).obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului reclamantului de a fi trecut în rezervă şi de a beneficia de pensie de serviciu, anticipată parţială, în conformitate cu dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare coroborate cu art. 14 lit. a), art. 15 lit. c), art. 18 lit. b), art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în vigoare la data solicitării încetării raporturilor de serviciu;
(iii).obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în temeiul art. 453 din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 379/2023 din 29 martie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale specializate, invocată din oficiu şi a declinat competenţa materială procesuală specializată de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, reţinând, în esenţă, că litigiul dedus judecăţii nu este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal, întrucât, după intrarea în vigoare a Codului administrativ, prevederile legale privind raporturile de serviciu ale funcţionarului public nu se mai aplică personalului militar (reclamantul fiind militar activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale), făcând referire în acest sens la dispoziţiile art. 382 lit. h) şi art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, precum şi la Decizia nr. 19/27.09.2021 pronunţată de ÎCCJ în soluţionarea recursului în interesul legii.
A mai reţinut că, deşi reclamantul solicită emiterea unui act administrativ (ordinul de trecere în rezervă), acest fapt nu determină competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, cât timp chiar înscrisul respectiv vizează raporturile de serviciu ale acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, la data de 25.04.2023, sub dosar nr. x/2022.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă
Prin sentinţa civilă nr. 3152 din 10 noiembrie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul solicită emiterea unui act administrativ tipic (ordinul de trecere în rezervă), context în care, litigiul de faţă are natura unuia de contencios administrativ. Prin urmare, în raport de obiectul dedus judecăţii, a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, din punct de vedere material, competenţa aparţinând curţii de apel, având în vedere că se cere a fi emis un act administrativ de căre autorităţi publice centrale, iar din punct de vedere teritorial, competenţa aparţine instanţei de la domiciliul reclamantului, care este în Năvodari, jud. Constanţa.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.12.2023, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 52 din 12 februarie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că, un litigiu privind raporturile de serviciu ale cadrelor militare - cum este şi cel dedus judecăţii în prezenta pricină - este un conflict individual de muncă, pentru soluţionarea căruia, în lipsa unor prevederi speciale în materie (cum sunt cele privind contestarea sancţiunilor disciplinare aplicate cadrelor militare din Legea nr. 80/1995 cu modificările şi completările ulterioare), sunt competente secţiile specializate în soluţionarea conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor, instituite prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.
Instanţa a mai avut în vedere şi Decizia nr. 19/2021 pronunţată de ÎCCJ-Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în considerentele căreia s-a reţinut că:
"52. Astfel, conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
53. Art. 382 lit. h) din Codul administrativ statuează că prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar.
54. Art. 382, precum şi art. 536 sunt înscrise în titlul II al Codului administrativ, motiv pentru care, în privinţa personalului militar, competenţa instanţei de contencios administrativ nu mai poate fi reţinută, chiar dacă intrarea în vigoare a Codului administrativ nu a schimbat natura juridică a raporturilor dintre părţi, care rămân raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special."
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea ordinului de trecere în rezervă ca urmare a clasării reclamantului ca apt limitat prin decizie medicală emisă de o comisie de expertiză medico-militară, precum şi la recunoaşterea dreptului reclamantului de a fi trecut în rezervă şi de a beneficia de pensie de serviciu, anticipată parţială.
Înalta Curte constată că reclamantul urmăreşte, practic, emiterea de către autoritatea pârâtă, în exercitarea atribuţiilor sale, a ordinului de trecere în rezervă şi producerea de efecte juridice corespunzătoare în ceea ce priveşte raportul de serviciu al reclamantului care, fiind militar, este funcţionar public cu statut special.
Faţă de obiectul dedus judecăţii, constând în pretenţia concret formulată şi temeiurile de drept invocate în mod expres de reclamant (Legea nr. 554/2004), acţiunea din dosarul de faţă nu poate fi calificată a fi de competenţa jurisdicţiei dreptului muncii, ci reprezintă o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, ce reclamă competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea unui complet specializat în contencios administrativ ca şi instanţă funcţională.
De altfel, nu se poate schimba cauza cererii de chemare în judecată (temeiul juridic), peste voinţa celui care are calitate de reclamant, având în vedere principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi solicitarea expresă a reclamantului privind temeiul juridic al acţiunii, voinţa acestuia fiind clar exprimată sub aspectul temeiului juridic al cererii sale. În raport de poziţia procesuală expresă a reclamantului, devin incidente dispoziţiile art. 22 alin. (5) din C. proc. civ.
În ceea ce priveşte competenţa materială, se reţine incidenţa Deciziei nr. 10 din 16 aprilie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în intersul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 536 din 28 iunie 2018, în ale cărei considerente (la paragraful 95) s-a reţinut că în privinţa cadrelor militare la care s-a făcut referire, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special.
Prin raportare la considerentele acestei decizii, considerente aplicabile pentru identitate de raţiune şi în litigiul dedus judecăţii, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine secţiilor/completelor specializate de contencios administrativ din cadrul tribunalelor, dată fiind reluarea art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, în cuprinsul normei regăsite la art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019, potrivit căreia, (c)auzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.
Pornind de la această premisă, Înalta Curte are în vedere că stabilirea instanţei competente teritorial se va face pe temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora competenţa teritorială revine în mod exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului care, în speţă, este în judeţul Constanţa.
Aşadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcţionar public cu statut special, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie statutului cadrelor militare, competenţa materială în primă instanţă aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel.
Cât priveşte invocarea art. 382 din Codul administrativ aprobat prin O.U.G. nr. 57/2019, ca temei al declinării competenţei funcţionale a cauzei de la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalulului Constanţa la secţia I civilă a aceleiaşi instanţe, Înalta Curte observă că, potrivit acestui articol, doar prevederile Titlului II din Codul administrativ, referitoare la Statutul funcţionarilor publici, nu se aplică acestor categorii identificate la art. 382 lit. a)-i), raţiunea fiind aceea a existenţei unor legi separate care reglementează statutul fiecăreia dintre categoriile exceptate de la norma generală din cuprinsul Codului administrativ. Aceasta nu înlătură, însă, de la aplicare, prevederile art. 536 din Codul administrativ, care sunt valabile pentru stabilirea competenţei materiale în toate situaţiile în care obiectul unei cereri de chemare în judecată priveşte raportul de serviciu al unui funcţionar public.
Totodată, este de observat că, în fundamentarea soluţiei de declinare, a doua instanţă dintre cele între care s-a ivit conflictul s-a întemeiat pe Decizia nr. 19 din data de 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursului în intersul legii.
Numai că, problema tranşată de instanţa de unificare a avut în vedere cauzele privitoare la plata de drepturi salariale.
În litigiul pendinte, obiectul cererii, aşa cum s-a arătat deja, a fost reprezentat de refuzul de emitere a ordinului de trecere în rezervă şi, pe cale de consecinţă, de obligare la emiterea unei astfel de act administrativ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Management Resurse Umane, Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2024.