Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii; Declinarea de competenţă
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., prin M., au chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime din pensie prin modificările aduse prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, de către art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, vătămări create prin faptul că nu li s-a mai actualizat pensia de la data de 15.09.2017 şi până la data de 01.01.2023, şi nu a mai fost acordat procentul legal prevăzut din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat la fiecare final de an, aşa cum prevedeau, în forma lor iniţială, art. 59 şi art. 60 din Lege anr. 223/2015, şi să se dispună repararea prejudiciului.
De asemenea, reclamanţii au mai solicitat:
- obligarea Casei de Pensii Sectoriali a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 59 din Legea nr. 223/2015 în forma lor iniţială, nemodificate de art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. x, mai exact, obligarea pârâtei la înlăturarea plafonării instituite prin prevederile modificatoare ale O.U.G. nr. 59/2017;
- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma lor iniţială nemodificate de pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, mai exact, obligarea pârâtei ca pe lângă indexările cu rata medie anuală a inflaţiei aplicate la cuantumul brut al pensiei existente în plată la 31 decembrie a fiecărui an, începând cu data de 31.12.2017 şi până 31.12.2019 inclusiv, să se mai adauge şi 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat, iar începând cu 31.12.2020 şi până la 31.12.2022 inclusiv să se mai adauge 45% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut realizat pe anul anterior, aşi cum prevedea art. 59 din Legea nr. x, în forma sa iniţială, nemodificată de art. VII, pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017;
- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea drepturilor financiare de pensie legal cuvenite rezultate din punerea în aplicare a prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 în forma lor iniţială nemodificate de pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, mai exact, obligarea pârâtei ca începând cu 15.09.2017 şi până la zi, să se procedeze la actualizarea cuantumului pensiei la nivelul majorărilor soldei de grad/salariul gradului profesional şi/sau solda de funcţie/salariul de funcţie al militarilor/poliţiştilor în activitate, în procentele stabilite la art. 29, 30 şi 108 din Legea nr. 223/2015, aşa cum prevedea art. 60 din Legea nr. 223/2015, în forma sa iniţială, nemodificată de art. VII, pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, majorări izvorâte din prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie Żôi7, şi al altor acte normative date în acelaşi scop;
- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne ca începând cu data de 13.01.2023, să se actualizeze soldele de grad şi reclamanţilor, pensionari militari, în conformitate cu prevederile H.G nr. 281/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41 din 13.01.2023;
- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne la acordarea de despăgubiri, rezultate din restituirea retroactivă a drepturilor de pensie obţinute în urma aplicării indexărilor/actualizărilor solicitate prin petitele II şi III din acţiune, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Pe cale de exceptie, în temeiul art. 2 alin. (1)-(2), art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 republicată, reclamanţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate în ansamblu a dispoziţiilor O.U.G nr. 59 din 4 august 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 648 din 7 august 2017, prin care s-au modificat art. 59 şi art. 60 din Legea nr. x, privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 556 din 27 iulie 2015, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), din Constituţia României.
Totodată au solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanţilor de purtarea prezentului proces (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).
Prin sentinţa nr. 257/2023 din 4 mai 2023, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că litigiul dedus judecăţii nu este de competenţa jurisdicţiei muncii, ci a instanţei de drept comun cu plenitudine de competenţă în materie de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere în acest sens Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost admis recursul în interesul legii şi a stabilit competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate ca fiind determinată în funcţie de obiectul sau natura litigiilor.
Or, în cauză, obiectul dedus judecăţii priveşte constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale reclamanţilor prin emiterea O.U.G. nr. 59/2017, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, competenţa de soluţionare a litigiului revine instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Mehedinţi, având în vedere că reclamanţii au domiciliul pe raza de competenţă a acestei instanţe, iar pretenţiile solicitate nu depăşeşc pragul valoric de 3.000.000 RON.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.05.2023, sub dosar nr. x/2023.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 885/2023 din 9 octombrie 2023, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat, în esenţă, că, în raport de prevederile invocate în cererea de chemare în judecată, art. 9 din Legea nr. 554/2004, competenţa funcţională aparţine instanţei de contencios administrativ, însă, competenţa materială aparţine curţii de apel şi nu tribunalului, întrucât, reclamanţii au formulat acţiunea invocând prevederile neconstituţionale ale unei ordonanţe emise de Guvernul României care, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi celor ale art. 14 şi urm. din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, este autoritatea publică centrală a puterii executive şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării, exercitând conducerea generală a administraţiei publice, iar pe de altă, au formulat acţiunea în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. care, de asemenea, este o autoritate centrală.
Prin urmare, o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale părţii reclamante de către o autoritate nu poate fi analizată şi stablilită decât de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.11.2023, sub dosar nr. x/2023.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa nr. 87/2024 din 28 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a şi de contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că nu este competentă material a soluţiona acţiunea întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care reclamanţii au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, astfel că nu se poate deroga de la principiul disponibilităţii în procesul civil.
Faptul că, odată cu cererea de chemare în judecată, a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 nu face ca această împrejurare să se constituie în obiectul principal al acţiunii, cu consecinţa atragerii automate a competenţei curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ, întrucât, deşi emană de la o autoritate publică centrală, Guvernul României, ordonanţele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condiţiile prevăzute de art. 115 din Constituţia României.
De altfel, aceasta este şi raţiunea legii materializată în conţinutul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, anume ca instanţa de contencios să se poată pronunţa exclusiv asupra efectelor vătămătoare ale unei ordonanţe sau dispoziţii ale acesteia, declarate neconstituţionale prin decizie a Curţii Constituţionale, orice alt tip de conduită echivalând cu imixtiunea instanţei de contencios în sfera de activitate a Curţii Constituţionale, ceea ce nu este permis.
3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În speţă, acţiunea introductivă întemeiată pe art. 7 alin. (5) şi art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004 vizează solicitarea reclamanţilor de a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor lor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, precum şi asigurarea fondurilor, respectiv restituirea sumelor reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la art. 38 din Legea nr. 153/2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.
Ceea ce au solicitat reclamanţii prin cererea introductivă este, aşa cum s-a precizat, acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017. Cu alte cuvinte, reclamanţii sunt nemulţumiţi de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al căror beneficiari sunt, astfel cum era reglementat de art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămaţi de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.
Totodată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, cererea fiind formulată în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.
Aşadar, Înalta Curte reţine că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Reclamanţii, socotindu-se vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime, au solicitat obligarea autorităţii la repararea prejudiciului, astfel că, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţi publice pârâte (Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei revenind, prin urmare, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.
În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamanţi prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei de contencios administrativ, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., toţi prin M., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2024.