Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 10 februarie 2023, sub numărul x/2023, creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea Societatea Română de Televiziune (SRTV), a solicitat obligarea acesteia la plata sumei totale stabilite de către instanţă la data pronunţării, în conformitate cu prevederile sentinţei civile nr. 8112 din 06 octombrie 2022, motivat de faptul că debitoarea nu şi-a executat obligaţia din sentinţa civilă nr. 3699 din data de 13 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 8670 din 28 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de către pârât, prin întâmpinare şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că unicitatea instanţei de executare se impune pentru a elimina procedurile paralele şi contrazicerile între hotărârile judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora, neputând fi acceptată concluzia că instanţa de executare este atât Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, cât şi Curtea de Apel Bucureşti.
Având în vedere că, fiind învestită cu soluţionarea cererii de aplicare penalităţi, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că este instanţa de executare, raportat şi la titlul executoriu indicat, pronunţat în materia contenciosului administrativ, Curtea de Apel Bucureşti este instanţa compententă material să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 197 din 09 februarie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de compentenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea sentinţei de declinare s-a arătat, în esenţă, că, deşi Curtea de Apel Bucureşti a fost instanţa care a pronunţat sentinţa civilă nr. 3699/13.10.2017, cea care constituie titlul executoriu pentru realizarea căruia s-a pornit executarea silită în dosarul BEJ nr. x/2020, această instanţă nu a fost sesizată de către creditoare cu cererea de aplicare sancţiune neexecutare hotărâre, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, având în vedere că există deja o încheiere de aplicare a penalităţilor pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute de sentinţa civilă nr. 3699/2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 ca instanţă de executare, curtea nu este competentă să stabilească suma definitivă a penalităţilor aplicate de acea instanţă.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă cu care a fost sesizată, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, cauza are ca obiect stabilirea în temeiul dispoziţiilor art. 906 alin. (4) C. proc. civ. a sumei definitive cu titlu de penalităţi de întârziere ce au fost aplicate prin sentinţa civilă nr. 8112/2022 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Prin această sentinţă a fost respinsă contestaţia la executare formulată de către contestatoarea SRTV, debitoare în prezenta cauză, împotriva încheierii din 06 decembrie 2021 de stabilire cheltuieli de executare suplimentare, a adresei din 06 decembrie 2021 prin care s-a solicitat să se comunice de debitoare modalitatea de aducere la îndeplinire a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, anularea adresei de înştiinţare poprire din 06 decembrie 2021 şi anularea încheierii din 16 decembrie 2021 de eliberare sume rezultate din executarea silită în dosarul de executare nr. 201/2020.
În plus, a fost admisă în parte cererea de aplicare penalităţi de întârziere formulată de intimată şi obligată contestatoarea să plătească intimatei, în temeiul dispoziţiilor art. 906 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., o penalitate de 100 RON pe zi de întârziere ce urmează a se calcula de la data pronunţării prezentei hotărâri până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu sentinţa civilă nr. 3699/13.10.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia nr 3699/22.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 906 C. proc. civ., în condiţiile în care este deja în curs o procedură de executare silită, nu s-ar putea admite ca procedura de executare silită începută şi desfăşurată potrivit dreptului comun în dosarul de executare nr. 201/2020 al BEJ B. poate fi continuată de la un anumit act de executare silită prin procedura de executare prevăzută în art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Raportat la faptul că există deja o încheiere de aplicare a penalităţilor pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute de sentinţa civilă nr. 3699/2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 ca instanţă de executare, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe din urmă.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind creditor A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea Societatea Română de Televiziune, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2024.