Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă - complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurare sociale, reclamantul A. a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice şi Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., prin care să dispună următoarele:
a) anularea Deciziei de pensie nr. x din 13 aprilie 2020, emisă de Casa de Pensii Sectorială din Ministerul Afacerilor Interne prin care a fost stabilită pensia sa netă în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 59 din 4 august 2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, act normativ pe care îi consideră neconstituţional;
b) obligarea Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne să emită o nouă decizie de pensie începând cu data de 30 martie 2020 în care să se stabilească pensia netă în plată conform Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat şi nu conform O.U.G nr. 59/2017;
c) restituirea sumelor rezultate ce i se cuvin din diferenţa dintre pensia netă ce va fi stabilită conform Legii nr. 223/2015 printr-o nouă decizie de pensie ce va fi emisă de Casa de Pensii M.A.I. pentru perioada martie 2020 - mai 2023 ca urmare a hotărârii judecătoreşti ce va fi pronunţată în prezenta cauză şi dintre cuantumul pensiei sale nete stabilite conform O.U.G. nr. 59/2017 prin Decizia de pensie nr. x din 13 aprilie 2020, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne;
Obligarea pârâţilor să îi restituie sumele stabilite conform Legii nr. 223/2015 care au fost diminuate în baza Ordonanţei de urgenta nr. 59/2017 începând cu luna martie 2020 până la zi, sume ce vor fi calculate ulterior admiterii cererii, după stabilirea noului cuantum al pensiei sale nete prin emiterea noii decizii de pensie de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.
d) obligarea Casei de Pensii M.A.I. ca, după stabilirea noului cuantum al pensiei nete pentru perioada martie 2020 - mai 2023, sumele ce i se cuvin ca diferenţa dintre modul de calcul a pensiei nete potrivit Deciziei de pensie nr. x din 13 aprilie 2020 şi noul mod de calcul ce se va efectua conform Legii nr. 223/2015 să le actualizeze cu rata inflaţiei, să aplice indexările intervenite şi să acorde dobânda legală penalizatoare până la executarea integrală a obligaţiei principale;
e) stabilirea cuantumului pensiei nete începând cu luna iunie 2023 şi pe viitor să se efectueze în baza Legii nr. 223/2015.
Reclamantul a solicitat ca, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. VII din Ordonanţa de urgenţă Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 44 alin. (1) - (3), art. 47 alin. (2) art. 79 alin. (1), art. 115 alin. (4), (6) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 246 din 07 februarie 2024, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ.
Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a reţinut, în esenţă, că acţiunea formulată de reclamantul din speţă vizează, pe de o parte, atragerea răspunderii Guvernului şi a Ministerului de Finanţe pentru emiterea unei ordonanţe neconstituţionale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi, pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii la achitarea integrală a sumelor pe care le-a reţinut din pensie, ca urmare a calculului făcut în temeiul actului normativ neconstituţional şi, prin urmare, apare ca fiind evident că acţiunea formulată în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministerul de Finanţe este de competenţa unei instanţe de contencios administrativ, nu a unui complet specializat pe litigii de muncă.
Pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Iaşi, cauza a fost înregistrată la data de 01 martie 2024, sub număr x/2024.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 104 din 26 martie 2024, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă (complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale) competenţa de soluţionare a acţiunii, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ. şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 97 alin. (1), art. 100, art. 102 şi art. 104 din Legea nr. 223/2015, precum şi faptul că, în cauza de faţă, obiectul principal al cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea deciziei de pensionare a reclamantului, capătul de cerere vizând despăgubirile fiind unul accesoriu capătului principal.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care le consideră neconstituţionale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată:
"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Raportat la scopul urmărit prin introducerea acţiunii pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii constând în obligarea autorităţilor pârâte (autorităţi publice centrale) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuţii, Înalta Curte constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte, iar competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.
Această abordare se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 16 octombrie 2023 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că, raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de AJFP Iaşi şi Casa Sectorială de Pensii a M.A.I, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2024.