Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Tribunalul Iaşi, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE denumită în continuare AFIR să se dispună:
- anularea IRD 06 Notificare cu privire la obligaţia restituirii sumelor reprezentând avansuri acordate şi nejustificate, precum şi a dobânzilor aferente nr. Rl 481/09.05.2022, a C3.3.8 Notificare de neacceptare a modificărilor la contractul de finanţare prin act adiţional nr. x/16.05.2022 şi C5.1 Decizie cu privire la contestaţia depusă nr. 1318/16.06.2022;
- obligarea AFIR la admiterea cererii iniţiale formulată de reclamantă, înregistrată cu nr. x/28.02.2022 cu consecinţa reluării procedurilor de aprobare a cererii de amendare a contractului de finanţare x/29.11.2017.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.a. Prin sentinţa civilă nr. 282/c.a. din 12 aprilie 2023, Tribunalul Iaşi, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul A.F.I.R. în favoarea Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/204, întrucât a fost investită cu soluţionarea unui litigiu ce vizează sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene cu o valoare de peste 3 milioane RON.
2.b. Prin sentinţa nr. 263/2023 din 17 octombrie 2023, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi suspendă, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului în vederea pronunţării regulatorului de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de apel a reţinut că valoarea singurului capăt de cerere principal evaluabil în bani este de 2300000 RON, sub pragul de 3000000 RON, astfel că, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială aparţine în fond tribunalelor administrativ-fiscale, iar, în cazul capetelor de cerere principale neevaluabile în bani, competenţa materială de soluţionare aparţine în fond tot tribunalelor administrativ-fiscale, deoarece autoritatea publică emitentă a actelor respective atacate este CRFIR Iaşi semnatarul înscrisurilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale aplicabile în materie.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta A. prin care a solicitat anularea actelor administrative, prin care a fost obligată la restituirea sumei de 2.300.300 RON plus dobânzile legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, completată şi modificată prin Legea nr. 212/2018:
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)".
Înalta Curte constată că în cauză a fost contestată obligaţia de restituire a sumei încasate în urma contractului de finanţare x/29.11.2017 în cuantum de 2.300.000 RON plus dobânzile aferente, respectiv a solicitat anularea actelor administrative IRD 06 Notificare cu privire la obligaţia restituirii sumelor reprezentând avansuri acordate şi nejustificate, nr. Rl 481/09.05.2022, a C3.3.8 Notificare de neacceptare a modificărilor la contractul de finanţare prin act adiţional nr. x/16.05.2022 şi C5.1 Decizie cu privire la contestaţia depusă nr. 1318/16.06.2022.
Astfel, se reţine că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată se încadrează în dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea 554/2004, întrucât prin înscrisurile contestate reclamantei i s-a respins solicitarea de modificare a contractului de finanţare şi a fost obligată la restituirea sumei de 2.300.000 RON, reprezentând avansuri acordate şi nejustificate în cadrul contractului de finanţare din fonduri europene.
În cauză, competenţa de soluţionare a cererii de anulare a actelor administrative prin care s-a respins plângerea prealabilă se analizează în funcţie de obiectul şi/sau rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat.
Totodată, competenţa de soluţionare a capătului principal de cerere va determina şi competenţa de soluţionare a cererilor accesorii, potrivit principiului accesorium sequitur principale, consacrat în materie de competenţă prin art. 98 C. proc. civ.
Prin urmare, valoarea capătului principal din acţiune evaluabil în bani este de 2300000 RON, sub pragul de 3000000 RON şi că, autoritatea emitentă care a respins solicitarea reclamantei de amendare a contractului este Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Iaşi, atrag, în fond, competenţa tribunalului administrativ-fiscal.
În acest context, Înalta Curte constată că cererea de anulare ce formează obiectul cauzei este de competenţa Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, conform art. 10 alin. (1) şi (11) din Legea 554/2004.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Iaşi. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Iaşi, în favoarea Tribunalului Iaşi.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 18 ianuarie 2024.