Şedinţa publică din data de 14 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 25 ianuarie 2022 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, să se dispună anularea Hotărârii nr. 690 din data de 25.05.2021 adoptată de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri, în sensul admiterii cererii de transfer de la instanţele civile la instanţele militare.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 139/F-CONT din 30 octombrie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II.a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea, anulând Hotărârea nr. 690/25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM şi obligând pârâtul la emiterea unei noi hotărâri, în sensul admiterii cererii de transfer de la instanţa civilă la instanţa militară.
3. Cererea de recurs ce face obiectul judecăţii
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
3.1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Recurentul a arătat că, prin constatarea de către instanţa de fond a nelegalităţii avizului negativ emis de Ministerul Apărării Naţionale exclusiv în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în lipsa introducerii în cauză a emitentului actului contestat, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală, cu încălcarea regulilor de procedură reglementate în cadrul art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.
Astfel potrivit dispoziţiilor art. 78 din C. proc. civ. şi art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, cât timp intimatul-reclamant a invocat şi critici de nelegalitate cu privire la Avizul nr. x/26.01.2021 emis de către Ministerul Apărării Naţionale, în mod greşit a procedat instanţa de fond constatând prin considerentele sentinţei recurate nelegalitatea Avizului nr. x/26.01.2021 emis de către Ministerul Apărării Naţionale în lipsa întreprinderii demersurilor necesare pentru introducerea în cauză a emitentului actului.
Astfel, în considerarea raportului de drept administrativ dedus judecăţii, instanţa de fond avea obligaţia de a face aplicarea art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv de a pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a Ministerului Apărării Naţionale, în calitate de emitent al Avizului nr. x/26.01.2021, legalitatea unei operaţiuni administrative neputând fi analizată în lipsa emitentului acesteia care are dreptul de a fi parte în proces, precum şi obligaţia de a depune întreaga documentaţie care a stat la baza actului contestat, în acord cu prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004.
3.2. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurentul a arătat cu titlu preliminar că nu critică considerentele primei instanţe referitoare la netemeinicia motivelor de nelegalitate privind pretinsa încălcare de Ministerul Apărării Naţionale a limitelor legale ale competenţei în emiterea avizului negativ şi nici pe cele privind aplicabilitatea în situaţia intimatului-reclamant a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995, astfel încât acestea au intrat în autoritatea de lucru judecat.
În ceea ce priveşte soluţia instanţei cu privire la cel de-al treilea motiv de nelegalitate al Avizului nr. x/26.01.2021 al Ministerului Apărării Naţionale, soluţia instanţei de fond a fost pronunţată nu doar cu încălcarea regulilor de procedură, ci şi cu greşita aplicare şi interpretarea normelor de drept material aplicabile cauzei.
Prin hotărârea pronunţată în cauză, instanţa de fond a dispus atât anularea Hotărârii nr. 690 din data de 25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi obligarea recurentului la emiterea unei noi hotărâri, în sensul admiterii cererii de transfer a intimatului-reclamant de la instanţele civile la instanţele militare, reţinând în considerentele sentinşei recurate nelegalitatea avizului nr. x/26.01.2021 al Ministerului Apărării Naţionale ca urmare a nerespectării condiţiilor reglementate prin dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. d) şi alin,. 3 din Legea nr. 80/1995 din perspectiva îndeplinirii condiţiei de vârstă.
Referitor la soluţia primei instanţe de anulare a Hotărârii nr. 690 din 25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM întemeiate pe nelegalitatea avizului, în mod greşit s-a reţinut în considerentele sentinţei recurate că avizul negativ ar fi fost emis cu încălcarea condiţiei reglementate de art. 36 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind limita de vârstă de cel mult 45 de ani.
Astfel, cu privire la condiţiile de validitate a avizului conform al Ministerului Apărării Naţionale necesar în cazul transferului unui judecător de la o instanţă civilă la o instanţă militară sunt relevante prevederile art. 2, 3 şi 4 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la isntanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 176/6.02.2014.
Cu privire la condiţiile legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, relevante sunt prevederile art. 36 alin. (1) lit. d) din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare potrivit cărora, "Ofiţerii în activitate provin din: (...) ofiţeri în rezerva şi ofiţeri rezervişti voluntari care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau al şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, în vederea chemării sau rechemării în activitate", iar potrivit art. 36 alin. (3) din acelaşi act normativ, "în Ministerul Apărării Naţionale, persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi j) pot fi chemate sau rechemate în activitate daca au vârsta de cel mult 45 de ani".
Din dispoziţiile legale anterior menţionate rezultă, aşadar, că legiuitorul condiţionează calitatea de magistrat militar de îndeplinirea atât a condiţiilor pentru intrarea în magistratură cât şi a cerinţelor legale necesare pentru dobândirea calităţii de ofiţer activ, precum corect a punctat instanţa de fond.
Unul dintre criteriile necesare pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate în cadrul Ministerului Apărării Naţionale este tocmai xnţeriulde vârstă, acesta fiind aşadar şi o condiţie de validitate pentru emiterea avizui conform necesar pentru transferul unui magistrat de la instanţa civilă la instanţa militară.
Pornind de la caracterul de condiţie de validitate a criteriului în discuţie, apreciem că, în lipsa unor dispoziţii derogatorii, îndeplinirea acestei cerinţe nu poate fi analizată decât prin raportare la momentul emiterii avizului. Or, având în vedere că la momentul emiterii avizului, vârsta intimatului-reclamant depăşea 45 de ani, în mod corect a apreciat emitentul actului că în situaţia acestuia se impunea acordarea unui aviz negativ motivat de faptul că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, conform art. 36 alin. (1) lit. d) şi lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de fond prin considerentele sentinţei recurate, nu prezintă nicio relevanţă faptul că intimatuf-reclamant îndeplinea criteriul vârstei maximale la data declanşării procedurii de transfer, la data expirării perioadei de depunere a cererilor de transfer, precum şi la data solicitării de către recurentul a avizului, atâta vreme cât la momentul emiterii avizului în discuţie această cerinţă de validitate nu era îndeplinită.
Or, în contextul în care avizul negativ a fost emis în condiţii de legalitate, este greşită soluţia instanţei de fond prin care s-a dispus anularea Hotărârii nr. 690 din data de 25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
În egală măsură, recurentul a apreciat ca fiind nelegală şi soluţia instanţei prin care s-a dispus obligarea recurentului la emiterea unei noi hotărâri prin care sa dispună transferul intimatului-reclamant de la instanţa civilă la instanţa militară.
Astfel, constatările instanţei cu privire la nelegalitatea Avizului nr. 56 560/26.01.2021 emis de Ministerul Apărării Naţionale (nefondate, de altfel, aşa cum vom arăta în cele ce urmează) sub nicio formă nu susţin concluzia oportunităţii transferului intimatului-reclamant de la Tribunalul Bucureşti la Tribunalul Militar Bucureşti, precum greşit şi cu depăşirea marjei sale de apreciere a reţinut instanţa de fond, soluţia în discuţie fiind, aşadar, pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 32 şi art. 74 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 303/2004 coroborate cu prevederile art. 3-6 din Regulamentul comun, din două perspective.
În primul rând, deşi prin considerentele sentinţei recurate instanţa de fond a constatat nelegalitatea Avizului nr. x/26.01.2021 emis de Ministerul Apărării Naţionale, această soluţie nu îşi găseşte niciun corespondent în dispozitivul hotărârii atacate.
Or, în contextul în care instanţa de fond nu a dispus, în concret, anularea avizului în discuţie, simpla constatare a nelegalităţii acestuia prin considerentele sentinţei recurate nu este suficientă pentru a conduce la înlăturarea acestei operaţiuni administrative din circuitul civil, şi implicit nici la anularea Hotărârii nr. 690 din data de 25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius acdpientis.
În subsidiar, în măsura în care s-ar aprecia că simpla constatare prin considerentele sentinţei recurate a nelegalităţii avizului negativ ar fi suficientă pentru înlăturarea acestui act din circuit civil, recurentul nu poate fi obligat la transferul intimatului-reclamant în lipsa unui aviz conform emis din partea Ministerului Apărării Naţionale. Cu alte cuvinte, constatarea nelegalităţii Avizului nr. x/26.01.2021 nu echivalează cu existenţa unui aviz conform. Dimpotrivă, instanţa de fond avea obligaţia ca, în măsura completării corespunzătoare a cadrului procesual prin introducerea în cauză a Ministerului Apărării Naţionale, în calitate de emitent al actului contestat, să dispună obligarea acestuia la emiterea unui nou aviz conform în vederea transferului intimatului-reclamant de la instanţa civilă la instanţa militară.
Necesitatea îndeplinirii acestei condiţii rezultă în mod neechivoc din interpretarea sistematică a art. 32 şi art. 74 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 303/2004 cu cele ale art. 3 - art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi procurorilor militari, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. 47/2014 şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 176/2014, potrivit cărora o condiţie necesară pentru numirea ca judecător sau procuror militar şi pentru transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare este aceea ca solicitantului să-i fie acordat de către ministrul apărării naţionale avizul favorabil privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, lipsa avizului favorabil ducând la respingerea cererii de numire sau de transfer formulate.
Pe de altă parte, soluţia instanţei de obligare a recurentului la transferul intimatului-reclamant de la o instanţă civilă la o instanţă militară este criticabilă şi din perspectiva faptului că s-a realizat în lipsa oricărei analize cu privire fa oportunitatea transferului.
Prin Hotărârea nr. 690 din data de 25.05.2021 contestată în cauză, secţia pentru judecători a respins cererea intimatului-reclamant ca urmare a neîndeplinirii unei condiţii de legalitate, respectiv existenţa avizului conform, fără a mai proceda şi la analiza oportunităţii transferului în sensul solicitat din perspectiva cercetării îndeplinirii criteriilor de transfer (spre exemplu, situaţia de personal şi volumul de activitate de la instanţele implicate).
În aceste condiţii, prin obligarea recurentului la transferul intimatului-reclamant de la o instanţă civilă la o instanţă militară, fără a mai proceda la analiza temeiniciei măsurii în discuţie, instanţa de fond a pronunţat o soluţie cu depăşirea atribuţiilor prevăzute de lege, substituindu-se în mod nepermis autorităţii administrative, în speţă, Consiliul Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi judecătorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la momentul emiterii actului administrativ atacat, dezvoltată sub aspectul procedurii care trebuie urmată, în prevedrile art. 6 din Regulamentul comun al Consiliului Superior al Magistraturii şi al Ministerului Apărării Naţionale privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele civile la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecătorilor şi judecătorilor militari, aprobat prin Ordinul nr. M47/2014 al ministrului apărării naţionale şi prin hotărârea nr. 176/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor de la instanţele civile la instanţele militare rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior ai Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele unităţilor de parchet implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.
Astfel, competenţa de soluţionare a cererilor de transfer ale judecătorilor aparţine exclusiv secţiei de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Reglementarea din cadrul art. 36 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 se aplică tuturor magistraţilor care formulează cereri de transfer la instanţele militare şi că normele care reglementează instituţia transferului la instanţele militare au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept în favoarea solicitantului, toate cererile de transfer fiind analizate în mod echitabil şi comparativ în raport de criteriile regulamentare, cu asigurarea unui just echilibru între interesul general privind buna funcţionare a instanţelor şi interesele de ordin particular ale solicitanţilor.
Prin urmare, instanţa de fond nu putea proceda la obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul intimatuiui-reclamant de la Tribunalul Bucureşti la Tribunalul Militar Bucureşti, în lipsei unei analize coroborate şi unitare a criteriilor de transfer, printre care situaţia de personal şi volumul de activitate al instanţelor implicate.
Potrivit evidenţelor direcţiei de resort, la instanţa de la care intimatul-reclamant solicita transferul, respectiv Tribunalul Bucureşti, din cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, erau ocupate 237 de posturi, fiind vacante 25 de posturi. La această instanţă, în anul 2020, încărcătura pe judecător a fost de 531 de dosare, în timp ce încărcătura la nivel naţional a fost de 435 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 458 de dosare, comparativ cu media naţională de 357 de dosare.
Pe de altă parte, la instanţa la care s-a solicitat transferul, respectiv Tribunalul Militar Bucureşti, din cele 5 posturi de judecător militar prevăzute în schema de personal erau ocupate 2 posturi fiind vacante 3 posturi din care 2 erau utile pentru transfer în contextul acelei proceduri. La această instanţă, în anul 2020, încărcătura pe judecător a fost de 232 de dosare, în timp ce încărcătura la nivel naţional a fost de 435 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 58 de dosare, comparativ cu media naţională de 357 de dosare. Or, având în vedere disproporţia semnificativă între volumele de activitate ale instanţelor implicate în procedură, încărcătura pe judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti fiind aproape dublă faţă de cea din cadrul Tribunalului Militar Bucureşti, transferul intimatului-reclamant nu prezenta un caracter oportun la acel moment. De altfel, în şedinţa secţiei pentru judecători din data de 25.05.2021 niciuna din cererile de transfer de la instanţele civile la instanţele militare nu au fost admise.
În aceste condiţii, în mod greşit a procedat instanţa de fond obligând Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul intimatului-reclamant de la o instanţă civilă ia o instanţă militară, în lipsa oricărei analize cu privire la oportunitatea transferului. Mai mult, şi în ipoteza în care intimatul-reclamant ar fi beneficiat de un aviz conform din partea Ministerului Apărării Naţionale, acesta nu ar fi constituit un motiv suficient în sine pentru a conduce la admiterea cererii de transfer, recurentul putând fi obligat cel mult la reanalizarea cererii de transfer formulate de intimatul-reclamant.
În drept, au fost invocate prevederile art. 486-487, art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din Codul de procedură civilă.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul A. a formulat întâmpinare la recursul formulat de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:
4.1. Caracterul nefondat al motivului de recurs privind pretinsa încălcare a regulilor de procedura reglementate de art. 161 din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Textul de lege enunţat se refera la ipoteza in care in categoria subiectelor raportului juridic de drept administrativ format, modificat sau stins prin emiterea actului contestat este inclus si un terţ absent din cadrul procesual identificat prin cererea de chemare in judecata.
Obiectul litigiului vizează anularea Hotărârii nr. 690/25.05.2021 adoptata de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii si obligarea paratului la emiterea unei noi hotărâri, in sensul admiterii cererii de transfer de la instanţele civile la instanţele militare, acest aspect justificând chemarea in judecata a Consiliului Superior al Magistraturii, in calitate de emitent al actului.
Avizul nr. x/26.01.2021 emis de MAPN privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer in activitate, a fost calificat ca fiind o simpla operaţiune administrativa, fără a îndeplini exigentele impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, in sensul in care acesta nu prezintă caracterul juridic al unui act administrativ (indică in acest sens cele statuate prin decizia civila nr. 1478/16.03.2023 pronunţată de secţia de contencios administrativ si fiscal a ICCJ).
Decizia civila nr. 1478/16.03.2023 se impune cu efect de opozabilitate in prezenta cauza, in raport cu Consiliul Superior al Magistraturii, pe aspectul calificării avizului in discuţie ca fiind o operaţiune administrativa, nesusceptibila de a produce efecte juridice. Efectele avizului nr. x/26.01.2021 sunt limitate la procedura in care a fost obţinut si mediate prin actul final de autoritate emis de Consiliul Superior al Magistraturii. Avizul in discuţie nu a creat un raport juridic intre intimat si MAPN.
In aceste condiţii, in raport de obiectul acţiunii, se constata ca părţile raportului juridic administrativ format prin emiterea actului contestat sunt Consiliul Superior al Magistraturii, in calitate de emitent al actului administrativ contesta, si intimat, in calitate de parte vătămata intr-un drept sau interes legitim.
In consecinţa, dispoziţiile art. 16 indice 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora instanţa poate introduce in cauza si alte subiecte de drept, nu isi găsesc aplicare in cauza de fata, întrucât MAPN nu este subiect al raportului juridic de drept administrativ format prin emiterea actului contestat. Pentru aceste motive, primul motiv de recurs este nefondat.
4.2. Caracterul nefondat al motivului de recurs privind soluţionarea cauzei cu nerespectarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. d) si alin. (3) din Legea nr. 80/1995 referitoare la vârsta de 45 de ani (motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.)
Consiliul Superior al Magistraturii a susţinut in cuprinsul memoriului de recurs ca îndeplinirea cerinţei de vârsta asa cum este prevăzuta in dispoziţiile art. 36 alin. (1), lit. d) si 3 din Legea nr. 80/1995 trebuia analizata de către instanţa de fond in raport de data emiterii avizului nr. x/26.01.2021.
Cerinţa de vârsta era îndeplinita la data la care a fost emis avizul SG 560. Astfel, in cauza trebuie analizata construcţia lexico-sintactica "vârsta de cel mult 45 de ani". In legătura cu vârsta, ştiinţa demografiei foloseşte doua noţiuni: vârsta exacta, care reprezintă vârsta exprimata in ani, luni, zile, adică vârsta la un moment precis si vârsta in ani impliniti, care reprezintă vârsta pe care o persoana a avut-o la ultima aniversare. In acest context, este evident ca dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 80/1995 fac referire la vârsta in ani impliniti. Astfel, prin noţiunea de persoana in "în vârsta de cel mult 45 de ani" se intelege persoana care cel mult a implinit la ultima sa aniversare vârsta de 45 de ani. Particularizând, intimat a implinit vârsta de 45 de ani la data de 6 decembrie 2020. Rezulta astfel ca acest criteriu al limitei de vârsta pentru dobândirea calităţii de ofiţer este îndeplinit. Pentru acest motiv, critica este nefondata.
Cerinţa de vârsta era îndeplinita la data la care realizează aprecierea îndeplinirii condiţiilor pentru dobândirea calităţii de ofiţer in activitate. Prezenta apărare este formulata in subsidiarul celei din urma apărări, in care ar fi respins si argumentul potrivit căruia intimat, in vârsta de 45 de ani, indeplineste cerinţa de a lî in "vârsta da cel mult 45 de ani".
In scopul determinării datei la care trebuie îndeplinita condiţia de vârsta, prevăzuta de dispoziţiile art. 36 din Legea 80/1995, la data declanşării de către Consiliul Superior al Magistraturii a sesiunii de transfer de la instanţele civile la instanţele militare, respectiv 29 octombrie 2020. cat si la data la care a formulat cerere de transfer, avea vârsta de 44 de ani si 10 luni - îndeplinind astfel condiţia de vârsta.
De asemenea, la data de 23 noiembrie 2020, când, in baza Regulamentului comun. Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat Direcţiei Instanţelor Militare avizul conform, avea vârsta de 44 de ani si 11 luni - îndeplinind astfel condiţia de vârsta.
Întrucât Regulamentul comun nu stabileşte data la care trebuie indeplinite condiţiile prevăzute de lege se impune a fi analizate normele care reglementează statutul judecătorilor si procurorilor, cuprinse in Legea nr. 303/2004 care ofera un reper in acest sens. Astfel, potrivit art. 44 alin. (3), data înscrierii la concursul de promovare este data la care este apreciata îndeplinirea condiţiilor de vechime prevăzute de lege. Pentru numirea la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, potrivit art. 52 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 5 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea si desfăşurarea concursului, condiţiile trebuie sa fie indeplinite la data expirării perioadei de depunere a cererilor de înscriere.
Prin urmare, având in vedere reperele legislative oferite de Legea nr. 303/2004, data la care este necesara raportarea pentru analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege este cel târziu data de 23 noiembrie 2020, data la care avea 44 de ani si 11 luni. Se observa astfel ca intimat indeplineste condiţia de vârsta prevăzuta de textul de lege sus menţionat.
4.3. Caracterul nefondat al motivului de recurs privind pretinsa încălcare a normelor de drept material prevăzute de art. 32 si art. 74 alin. (4) si alin. (6) din Legea nr. 303/2004, coroborate cu art. 3-6 din Regulamentul comun (motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.)
Recurentul a criticat soluţia instanţei de fond din perspectiva a trei motive: nelegalitatea avizului MAPN constatata in considerentele sentinţei nu isi găseşte un corepondent in dispozitiv; CSM nu poate fi obligat la transferul intimatului-reclamant in lipsa unui nou aviz conform emis de către MAPN; instanţa de fond nu a efectuat o analiza a oportunităţii transferului prin raportare la criteriul situaţiei de personal si al volumului de activitate al instanţelor implicate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul acţiunii judiciare îl constituie anularea actului administrativ care a vătămat o persoana intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, instanţa competenta fiind îndreptăţită potrivit art. 18 alin. (2) din acelaşi act normativ a se pronunţa si asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecaţii
Prin urmare, instanţa de contencios administrativ era abilitata sa verifice, odata cu legalitatea actului administrativ contestat, si legalitatea avizului MAPN, care are natura juridica a unei operaţiuni administrative, aceasta operaţiune neputand fi analizată pe cale separata, ci doar odata cu actul administrativ la emiterea căruia a fost avuta in vedere.
Pentru acest motiv, datorita caracterului de operaţiune administrativa si nu de act administrativ, constatările instanţei de fond cu privire la nelegalitatea avizului nu se regăsesc in cuprinsul dispozitivului. De altfel, instanţa de fond nici nu a fost investita si cu un astfel de capăt de cerere.
4.4. Dispoziţiile art. 18 alin. (1) din legea nr. 554/2004 permit instanţei ele contencios administrativ sa oblige autoritatea publica sa emită un act administrativ. Obligaţia paratului la emiterea actului administrativ, in sensul efectuării transferului se inscrie in ipoteza prevăzuta de art. 18 alin. (1), fiind una dintre soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ.
Datorita caracterului de plina jurisdicţie al contenciosului administrativ, soluţionarea cererii impotriva deciziei CSM a implicat si o analiza a legalităţii si temeiniciei operaţiunii administrative iniţiale - avizul MAPN, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. In aceste condiţii, in care instanţa de contencios administrativ a constatat deja ca avizul in cauza a fost emis in condiţii de nelegalitate, desfiinţând si actul administrativ contestat, consecinţa fireasca era de a obliga paratul la emiterea unui nou aci administrativ.
4.5. Fata de ultimul motiv de recurs formulat, se arată ca argumentele critice prezentate de către recurentul-parat sunt in primul rând, inadmisibile si in subsidiar, nefondate. Analizând cel din urma motiv de recurs, respectiv critica privind lipsa unei analizei oportunităţii transferului prin raportare la criteriul situaţiei de personal si al volumului de activitate al instanţelor implicate, se observa ca recurentul, fără a formula apărări sub acest aspect in lata instanţei de fond, exprima in faza recursului trimiteri la evidenţele direcţiei de resort din cadrul Tribunalului Bucureşti si al Tribunalului Militar Bucureşti din care rezulta schema de personal, încărcătura cu numărul de dosare pe judecător si încărcătura pe schema, comparativ cu media naţionala.
In aceasta situaţie, se constata ca deşi recurentul, in susţinerea motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, invoca încălcarea dispoziţiilor art. 32 si art. 74 alin. (4) si alin. (6) din Legea nr. 303/2004, coroborate cu art. 3-6 din Regulamentul comun, in expunerea argumentelor face trimitere la situaţia de fapt, la probele administrate in cauza, precum si la modul in care acestea au fost interpretate de către instanţa de fond. Situaţia de fapt la care recurentul face trimitere, respectiv disproporţia intre volumele de activitate ale instanţelor implicate in procedura rezulta din înscrisul denumit "Situaţie posturi, volum de activitate si încărcătura" care in opinia sa demonstrează imposibilitatea efectuării transferului, reprezintă critici de netemeinicie si nu de nelegalitate. Se tinde, aşadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanţa mijloacelor de proba si la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinara a recursului, in cadrul căreia se verifica exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilita de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei si a elementelor de fapt ale cauzei. Pentru aceste considerente, motivul de recurs invocat este inadmisibil.
Pe de alta parte, critica privind lipsa unei analize a oportunităţii transferului prin raportare la criteriul situaţiei de personal si al volumului de activitate al instanţelor implicate este nefondata, întrucât aceste criterii nu sunt aplicabile procedurii de transfer a unui judecător civil în funcţia de judecător militar, ci doar cererilor de transfer ale judecătorilor şi procurorilor la alte instanţe sau parchete (civile) prevăzute la art. 3 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător.
Regulamentul aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 176/2014 nu stabileşte criteriile pe baza cărora trebuie analizate cererile de transfer din funcţia de judecător civil în funcţia de judecător militar, deşi potrivit art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 ar fi trebuit adoptat de către C.S.M. şi de către Ministerul Apărării Naţionale un regulament comun care să prevadă în mod transparent criteriile ce trebuie avute în vedere când se dispune transferul de la o instanţa civila la o instanţa militară. Articolul 6 din regulamentul sus-mentionat stabileşte doar condiţia gradului profesional de tribunal, dar nu şi criterii prin care să poată fi departajate cererile concurente. Deşi articolul 6 face trimitere la dispoziţiile art. 1 alin. (3)-(10) şi ale art. 2 - 4 din regulament, incidente în situaţia cererilor de numire în funcţia de judecător militar ori de procuror militar, trebuie remarcat că niciunul dintre aceste articole nu cuprinde criterii-aplicabile în cazul cererilor de transfer,
Dispoziţiile art. 5 din regulament enumera criterii în funcţie de care se realizează departajarea cererilor de numire în funcţia de judecător militar ori de procuror militar (pentru cazurile când se solicită numirea din funcţia de procuror civil în funcţia de judecător militar, respectiv din funcţia de judecător civil în funcţia de procuror militar), dar fără a se preciza că aceleaşi criterii pot fi urmate şi atunci când se soluţionează cereri de transfer din funcţia de procuror civil în funcţia de procuror militar, respectiv din funcţia de judecător civil în funcţia de judecător militar, articolul 6 nemaifâcând trimitere şi la dispoziţiile art. 5 alin. (1) din regulament.
In aceste condiţii, dispoziţiile cuprinse in Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanţele sau parchetele ciule la instanţele ori parchetele militare, precum şi acordarea gradelor militare şi înaintarea in grad a judecătorilor şi procurorilor militari nu se completează eu dispoziţiile cuprinse in Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea procurorilor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. SI 7 01.10.2019, neexistând nicio dispoziţie legală sau regulamentară care să prevadă o astfel de completare.
Ca atare, criticile reclamantei formulate prin raportare la criteriile de transfer prevăzute în Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea procurorilor, aprobat prin Hotărârea secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 817/01.10.2019 nu pot fi avute în vedere. In acest context,in şedinţa secţiei pentru judecători din data de 25.05.2021 niciuna dintre cele zece cereri formulate in vederea efectuării transferului la instanţele militare nu a fost admisa. Particularizând, in cazul intimatului, beneficiar al unui aviz favorabil emis de Tribunalul Municipiului Bucureşti, transferul nu ar fi afectai buna funcţionare a instanţei, aspect confirmat chiar de către conducerea administrativ judiciara a acesteia. In consecinţa, simplă prezentare de către recurent a unor date statistice nu poale conduce la concluzia ca transferul ar afecta justul echilibru intre interesul public şi interesul legitim privat.
In drept, au fost invocate prevederile art. 205 din C. proc. civ.
5. Răspunsul la întâmpinare
Recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că, prin constatarea de către instanţa de fond a nelegalităţii avizului negativ emis de Ministerul Apărării Naţionale exclusiv în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în lipsa introducerii în cauză a emitentului actului contestat, prima instanţă a pronunţat o sentinţă nelegală, cu încălcarea regulilor de procedură reglementate în cadrul art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.
Astfel, contrar susţinerilor intimatului-reclamant, statuarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1478 pronunţată In dosarul nr. x/2021 asupra caracterului de operaţiune prealabilă a Avizului nr. SG 560/2601.2021 emis de către Ministerul Apărării Naţionale produce se traduce în plan procesual în sensul că aceasta nu poate fi atacată separat, ci numai în cadrul procesului în care se contestă actul administrativ la baza căruia a stat, în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Aceasta constatare nu produce, aşadar, ntcio consecinţă asupra cadrului procesual, respectiv asupra calităţii procesuale pasive care, în materia contenciosului administrativ, revine emitentului actului, în speţă Ministerului Apărării Naţionale, acesta fiind cel mai în măsură să formuleze apărări cu privire la legalitatea actului emis.
Aşadar, împrejurarea că avizul nu produce efecte efecte juridice prin el însuşi, fiind emis în vederea pregătirii unui act administrativ, respectiv a Hotărârii nr. 690 din data de 25.05.2021 emise de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, produce efecte exclusiv din perspectiva căii procesuale prin intermediul căreia poate fi contestat.
În ceea ce priveşte criticile intimatului reclamant referitoare la nelegalitatea sentinţei recurate din perspectiva faptului că soluţia nu îşi găseşte niciun corespondent în dispozitivul hotărârii atacate, acestea sunt de asemenea nefondate. Astfel cum a precizat şi prin recursul formulat în cauză, simpla constatare a nelegalităţii avizului prin considerentele sentinţei recurate nu este suficientă pentru a conduce la înlăturarea acestei operaţiuni administrative din circuitul civil, şi implicit nici la anularea Hotărârii nr. 690 din data de 25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.
În egală măsură, sunt nefondate şi criticile intimatului-reclamant potrivit cărora prin motivul de recurs invocat s-ar tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanţă asupra mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, incompatibilă cu calea extraordinară de atac a recursului.
Necesitatea efectuării de către recurent prin cererea de recurs a unei analize cu privire la oportunitatea măsurii de transfer a survenit ca urmare a soluţiei pronunţate de prima instanţă, care, cu depăşirea competenţei legale, s-a substituit în mod nepermis autorităţii administrative, respectiv Consiliului Superior al Magistraturii, dispunând obligarea acestuia la emiterea unei hotărâri de transfer a intimatului-reclamant de la instanţa civilă la instanţa militară.
Cu alte cuvinte, atâta vreme cât prin Hotărârea nr. 690 din data de 25.05.2021 contestată în cauză, secţia pentru judecători a respins cererea de transfer intimatului-reclamant ca urmare a neîndeplinirii unei condiţii de legalitate, respectiv pentru lipsa avizului conform, fără a mai proceda şi la analiza oportunităţii măsurii din perspectiva cercetării îndeplinirii criteriilor de transfer (spre exemplu, situaţia de personal şi volumul de activitate de la instanţele implicate), instanţa era obligată să analizeze solicitarea intimatului exclusiv în raport de limitele analizei de legalitate efectuate de autoritatea administrativă prin actul administrativ contestat.
Instanţa de fond nu putea proceda la obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul intimatului-reciamant de la Tribunalul Bucureşti la Tribunalul Militar Bucureşti, în lipsa efectuării unei analize coroborate şi unitare a criteriilor de transfer, printre care se numără situaţia de personal şl volumul de activitate al instanţelor implicate.
Prin urmare, contrar susţinerilor intimatului-reclamant, dispoziţiile incidente în materia transferului în funcţia de judecător/procuror militar se completează cu cele prevăzute de dreptul comun, în cazul de faţă cele prevăzute de Legea nr. 303/2004 în vigoare la data emiterii hotărârii atacate, astfel încât soluţia instanţei de obligare la transferul intimatului reclamant de la o instanţă civilă la o instanţă militară în lipsa oricărei analize cu privire la oportunitatea transferului este nelegală.
6. Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 Cod procedură civilă.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 29.02.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.05.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate pe fondul recursului de reprezentanţii ambelor părţi, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare asupra recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.
7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
7.1. Elemente de fapt şi de drept relevante reţinute de prima instanţă
Prin Hotărârea nr. 1306 din 29.10.2020, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât declanşarea procedurii de ocupare, prin transfer, a unor posturi de judecător vacante la instanţele militare.
Intimatul-reclamant, în calitate de judecător cu grad profesional de curte de apel în cadrul Tribunalului Bucureşti şi preşedinte al secţiei penale al acestei instanţe la momentul formulării cererii, având gradul militar de locotenent-colonel în rezervă, a participat la procedura iniţiată de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1306 din 29 octombrie 2020, solicitând transferul pe un post de judecător militar în cadrul Tribunalului Militar Bucureşti.
La data de 26.01.2021, Ministerul Apărării Naţionale a emis Avizul nr. SG 560 privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, prin care, pentru un număr de 8 magistraţi civili, printre care şi reclamantul A., a acordat aviz negativ, considerând că aceştia nu îndeplinesc condiţiile legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, conform art. 36 alin. (1) lit. d) şi g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv au vârsta de peste 45 de ani.
Împotriva acestuia şi faţă de motivele acordării avizului negativ, reclamantul a formulat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângere prealabila adresată organului emitent.
Ministerul Apărării Naţionale a respins plângerea prealabilă şi, prin adresa nr. x/02.03.2021, a comunicat că aceasta nu poate fi soluţionată favorabil, reţinând aceleaşi argumente potrivit cărora nu ar îndeplini condiţiile legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, conform art. 36 alin. (1) lit. d) şi lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995, respectiv vârsta de peste 45 de ani.
Ca urmare a acordării Avizului negativ nr. SG 560/26.01.2021, la data de 25.05.2021 secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a emis Hotărârea nr. 690 privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru transferul de la instanţele civile la instanţele militare, prin care s-a dispus respingerea cererii de transfer a reclamantului judecător la Tribunalul Bucureşti, A., având în vedere neîndeplinirea dispoziţiilor art. 5 alin. (1), respectiv art. 3 alin. (1) din Regulamentul comun.
Din cuprinsul Hotărârii nr. 690/25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM, rezultă, cu caracter de evidenţă, că motivul care a condus la respingerea cererii de transfer a reclamantului a fost reprezentat de Avizului negativ nr. SG 560/26.01.2021, emis de către Ministerul Apărării Naţionale, prin care s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, conform art. 36 alin. (1), lit. d) şi lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv vârsta de peste 45 de ani.
Cu referire la Avizul nr. x/26.01.2021, secţia pentru judecători a reţinut că:
"acest aviz are efect obligatoriu în cadrul procedurii de transfer, întrucât art. 5 alin. (1) din Regulamentul comun stipulează că în cazul în care (...) avizul exprimat de Ministerul Apârârii Naţionale este negativ, secţia corespunzătoare a Consiliul Superior al Magistraturii propune Plenului Consiliului respingerea cererii. Prin urmare, din interpretarea art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, rezulta ca avizul emis de Ministerul Apârârii Naţionale va produce efecte juridice întotdeauna, deoarece are un caracter obligatoriu pentru Consiliul Superior al Magistraturii câruia îi limitează dreptul de a proceda la o reanalizare a îndeplinirii condiţiilor legale pentru soluţionarea cererii de transfer. Avizul, favorabil ori negativ, nu este susceptibil a fi reinterpretat de câtre secţia pentru judecători care este obligata să dispună respingerea cererii de transfer, în ipoteza în care avizul este negativ. Aşadar, este evident ca un asemenea aviz negativ este un act care cuprinde limitarea şl chiar interzicerea dreptului candidaţilo vizaţi de a avansa în procedura de selecţie pentru soluţionarea cererii de transfer (...)."
Împotriva Hotărârii nr. 690/25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM şi faţă de motivele respingerii cererii de transfer, reclamantul a formulat, în temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă, iar prin adresa nr. x/11.08.2021 Consiliul Superior al Magistraturii a respins plângerea prealabilă.
În continuare, în susţinerea cererii de anulare a Hotărârii CSM nr. 690/25.05.2021, reclamantul a invocat nelegalitatea avizului negativ, fie ca act administrativ, fie ca operaţiune administrativă.
Cu privire la natura juridică a Avizului nr. x/26.01.2021 emis de către Ministerul Apărării Naţionale, prin decizia nr. 1478/2023 pronunţată în recurs în cadrul dosarului nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat asupra caracterului de operaţiune administrativă al acestuia, astfel încât putea fi atacat doar în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Dată fiind soluţia adoptată în mod definitiv în cauza nr. x/2021, care a avut ca obiect anularea Avizului nr. x/26.01.2021, respectiv aceea de admitere a excepţiei inadmisibilităţii urmată de respingerea cererii formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă (sentinţa civilă nr. 1863/08.12.2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1478/16.03.2023 a ICCJ, instanţa de fond din prezenta cauză a procedat la analiza nelegalităţii hotărârii, ca urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, prin analiza aspectelor de nelegalitate referitoare la Avizului negativ nr. SG 560/26.01.2021 ca şi operaţiune procedurală premergătoare invocate de către reclamant.
Prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, intimatul-reclamant a solicitat anularea Hotărârii nr. 690 din data de 25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi obligarea recurentului la emiterea unei noi hotărâri, în sensul admiterii cererii sale de transfer de la instanţele civile la instanţele militare.
În motivarea cererii, intimatul-reclamant a invocat şi motive de nelegalitate cu privire la Avizul nr. x/26.01.2021 emis de către Ministerul Apărării Naţionale, arătând, printre altele, că acesta ar fi fost emis cu încălcarea limitelor legale ale competenţei Ministerului în aprecierea condiţiilor pentru dobândirea calităţii de ofiţer magistrat, precum şi faptul că dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. d) şi g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 nu sunt aplicabile sub aspectul limitelor de vârstă, în cazul numirii ca judecător militar sau în cazul transferului de la instanţele civile la instanţele militare.
Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a constatat nelegalitatea Avizului nr. x/26.01.2021 emis de către Ministerul Apărării Naţionale, reţinând ca acesta ar fi fost emis cu nerespectarea condiţiilor reglementate prin dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 din perspectiva îndeplinirii condiţiei de vârstă.
7.2. Analiza instanţei de recurs cu privire la motivele de casare invocate de recurent şi a apărărilor intimatului
7.2.1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
Recurentul a invocat greşita aplicare a prevederilor art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. faţă de constatarea nelegalităţii avizului negativ emis de Ministerul Apărării Naţionale exclusiv în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în lipsa introducerii în cauză a emitentului actului contestat.
Înalta Curte constată că acest motiv de casare întemeiat pe nulităţi procedurale, este nefondat; indiferent de soluţia adoptată (constatare a legalităţii sau a nelegalităţii avizului emis de Ministerul Apărării Naţionale), nu erau aplicabile nici prevederile art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 şi nici cele ale art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Avizul nr. x/26.01.2021 emis de către Ministerul Apărării Naţionale reprezintă o operaţiune administrativă prealabilă emiterii actului administrativ atacat (Hotărârea nr. 690/25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul CSM), calificată cu putere de lucru judecat chiar de către instanţa supremă.
Or, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa este competentă să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii. Pronunţarea asupra legalităţii acestor operaţiuni administrative nu implică însă o soluţie explicită prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti, tocmai pentru că aceste operaţiuni nu au existenţă de sine stătătoare, ci în cadrul procesului având ca obiect legalitatea actului administrativ atacat se pot anbaliza şi operaţiunile administrative prealabile ce au stat la baza emiterii actului. Astfel, este nefondat motivul de recurs invocat de recurent, în sensul că această soluţie a constatării nelegalităţii avizului nu îşi găseşte niciun corespondent în dispozitivul hotărârii atacate, ceea ce reprezintă un vicxiu procedural, în concepţia recurentului.
Introducerea în cauză a emitentului actului ar fi fost necesară fie în cazul unui petit având ca obiect excepţia de nelegalitate (cu condiţia ca actul atacat sa prezinte trăsăturile unui act administrativ), fie în cazul ueni acţiuni principale cu acelaşi obiect, unde trebuia îndeplinită aceeaşi condiţie a caracterului de act administrativ.
In raport de obiectul acţiunii, se constata ca părţile raportului juridic administrativ format prin emiterea actului contestat sunt Consiliul Superior al Magistraturii, in calitate de emitent al actului administrativ contesta, si intimatul, in calitate de parte vătămata intr-un drept sau interes legitim. Astfel, în considerarea raportului de drept administrativ dedus judecăţii, instanţa de fond nu avea obligaţia de a face aplicarea art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv de a pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a Ministerului Apărării Naţionale, în calitate de emitent al Avizului nr. x/26.01.2021, legalitatea unei operaţiuni administrative putând fi analizată exclusiv în cadrul raportului dintre reclamant şi pârâtul din prezenta cauză.
Un argument esenţial în acest sens este acela că avizul reprezintă un element supus analizei pârâtului în emiterea deciziei sale finale, acesta însuşindu-şi motivat sau dimpotrivă, înlăturând motivat concluziile din cuprinsul avizului; prin urmare, conţinutul avizului însuşit reprezintă o parte a conţinutului actului administrativ atacat, ceea ce se analizează fiind de fapt acesta din urmă.
7.2.2. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recurentul nu a criticat considerentele primei instanţe referitoare la netemeinicia motivelor de nelegalitate privind pretinsa încălcare de către Ministerul Apărării Naţionale a limitelor legale ale competenţei în emiterea avizului negativ şi nici pe cele privind aplicabilitatea în situaţia intimatului-reclamant a dispoziţiilor art. 36 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995, astfel încât acestea au intrat în autoritate de lucru judecat.
Prin hotărârea pronunţată în cauză, instanţa de fond a dispus atât anularea Hotărârii nr. 690 din data de 25.05.2021 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cât şi obligarea recurentului la emiterea unei noi hotărâri, în sensul admiterii cererii de transfer a intimatului-reclamant de la instanţele civile la instanţele militare, reţinând în considerentele sentinţei recurate nelegalitatea avizului nr. x/26.01.2021 al Ministerului Apărării Naţionale ca urmare a nerespectării condiţiilor reglementate prin dispoziţiile art. 36 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 din perspectiva îndeplinirii condiţiei de vârstă.
Un prim motiv de critică al recurentului se referă la greşita reţinere de către prima instanţă a faptului că avizul negativ ar fi fost emis cu încălcarea condiţiei reglementate de art. 36 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind limita de vârstă de cel mult 45 de ani.
Din această perspectivă, prima instanţă a reţinut că la momentul emiterii Hotărârii CSM de declanşare a procedurii de transfer de la instanţele civile la instanţele militare, reclamantul nu împlinise vârsta de 45 de ani, fiind îndeplinită, la acel moment, condiţia prevăzută de art. 36 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, care a stat la baza emiterii avizului negativ; de asemenea, la data formulării cererii de transfer de către reclamant, acesta avea vârsta de 44 de ani şi 10 luni, fiind şi la acel moment îndeplinită condiţia de vârstă; la data de 23 noiembrie 2020, când CSM a solicitat Direcţiei Instanţelor Militare avizul conform, reclamantul avea vârsta de 44 de ani şi 11 luni, îndeplinind şi la acel moment condiţia de vârstă.
Prima instanţă a reţinut că, în lipsa unei norme exprese, data la care trebuie să se raporteze în vederea analizării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru transferarea magistraţilor de la instanţele civile la instanţele militare, în virtutea art. 44 Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, data înscrierii la concursul de promovare este data la care se face verificarea îndeplinirii condiţiilor de vechime prevăzute de lege, iar potrivit dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 303/2004, data expirării perioadei de depunere a cererilor de înscriere este data la care trebuie să fie îndeplinite condiţiile legale necesare promovării la această instanţă.
Ca urmare, prima instanţă a constatat ca fiind întemeiate criticile de nelegalitate a avizului negativ formulate de reclamant pe motivul îndeplinirii condiţiei de vârstă de cel mult 45 de ani, deoarece în absenţa unor prevederi speciale, în aplicarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, constatând că, atât la data declanşării procedurii de transfer, cât şi la data expirării perioadei de depunere a cererilor de transfer, precum şi la data de 23 noiembrie 2020, când CSM a solicitat Direcţiei Instanţelor Militare avizul conform, reclamantul îndeplinea condiţiile legale având vârsta de cel mult 45 de ani.
Înalta Curte constată că problema de drept de rezolvat în prezentul recurs este reprezentată de stabilirea momentului la care se verifică îndeplinirea de către titularul cererii de transfer de la instanţa civilă la cea militară a îndeplinirii condiţiei de vârstă prevăzută de art. 36 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995.
Cu privire la condiţiile legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, relevante sunt prevederile art. 36 alin. (1) lit. g) din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare potrivit cărora, "Ofiţerii în activitate provin din: (...) ofiţeri în rezerva şi ofiţeri rezervişti voluntari care au promovat testele de aptitudini şi îndeplinesc celelalte condiţii stabilite prin ordin al miniştrilor sau al şefilor instituţiilor componente ale sistemului apărării naţionale, ordinii publice şi securităţii naţionale, în vederea chemării sau rechemării în activitate", iar potrivit art. 36 alin. (3) din acelaşi act normativ, "în Ministerul Apărării Naţionale, persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi j) pot fi chemate sau rechemate în activitate daca au vârsta de cel mult 45 de ani".
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Regulament, se solicită Ministerului Apărării Naţionale, prin Direcţia instanţelor militare din cadrul acestui minister, avizul conform privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, aviz care reprezintă o condiţie prealabilă soluţionării cererii de transfer şi, fiind vorba despre un aviz conform, în mod necesar cererea de transfer nu poate fi aprobată decât dacă acesta este favorabil; obţinerea avizului conform favorabil atestă faptul că solicitantul transferului îndeplineşte condiţiile legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate.
Ca urmare, verificarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate se realizează doar în prima etapă, iar emiterea avizului conform favorabil atestă cu titlu definitiv pentru procedura de transfer în cauză că respectivele condiţii sunt îndeplinite, astfel încât judecătorul civil solicitant poate fi transferat pe o funcţie de judecător militar, în baza avizului conform, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege, a căror verificare este în sarcina Consiliului Superior al Magistraturii.
În concluzie, emiterea avizului conform, pe de o parte, şi chemarea în activitate şi acordarea gradului militar, pe de altă parte, reprezintă fapte juridice de sine stătătoare, ce se supun legii în vigoare la momentul producerii lor, conform art. 6 alin. (2) şi alin. (5) C. civ., respectiv la momentul emiterii avizului.
În speţă, pornind de la caracterul de condiţie de validitate a criteriului în discuţie, în lipsa unor dispoziţii derogatorii, îndeplinirea acestei cerinţe nu poate fi analizată decât prin raportare la momentul emiterii avizului.
Or, având în vedere că la momentul emiterii avizului, vârsta intimatului-reclamant depăşea 45 de ani, în mod corect a apreciat emitentul actului că în situaţia acestuia se impunea acordarea unui aviz negativ motivat de faptul că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru dobândirea calităţii de ofiţer în activitate, conform art. 36 alin. (1) lit. d) şi lit. g) şi alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Aşadar, contrar celor reţinute de instanţa de fond prin considerentele sentinţei recurate, nu prezintă nicio relevanţă faptul că intimatul-reclamant îndeplinea criteriul vârstei maximale la data declanşării procedurii de transfer, la data expirării perioadei de depunere a cererilor de transfer sau la data solicitării de către recurentul a avizului, atâta vreme cât la momentul emiterii avizului în discuţie această cerinţă de validitate nu era îndeplinită.
Ca urmare, se constată caracterul fondat al acestui motiv de recurs, ceea ce impune casarea sentinţei şi respingerea acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
Ca urmare, a constatării ca fiind fondat a acestui motiv de casare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici din recurs referitoare la nelegalitatea soluţiei instanţei prin care s-a dispus obligarea recurentului la emiterea unei noi hotărâri prin care sa dispună transferul intimatului-reclamant de la instanţa civilă la instanţa militară, pe motivul încălcării marjei de apreciere a organului administrativ şi nici a apărărilor aferente referitoare la inadmisibilitatea invocării direct în recurs a lipsei de oportunitate a transferului.
7.2.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului
Ca urmare, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 139/F-CONT din 30 octombrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi rejudecând:
Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârii nr. 690/25.05.2021 a secţiei pentru Judecători din cadrul CSM, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 mai 2024.