Şedinţa publică din data de 27 mai 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea introdusă la data de 15 mai 2024 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2024, reclamanţii A., B. şi C., în calitate de asistenţi judiciari ai Tribunalului Buzău aflaţi în exercitarea funcţiei pe raza de competenţa a judeţului Buzău şi înscrişi pe listele întocmite de Tribunalul Buzău în vederea alegerii persoanelor care au calitatea de preşedinte şi de locţiitor al acestuia al birourilor electorale de circumscripţie constituite pentru alegerile locale din 9 iunie 2024, au solicitat, în principal, anularea Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central, cu consecinţa menţinerii, ca temeinic şi legal, a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din judeţul Buzău. În subsidiar, reclamanţii au solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central, cu privire la admiterea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripţiilor electoarele municipale, orăşeneşti, comunale din judeţul Buzău apreciind că, faţă de această contestaţie, în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, pârâtul şi-a depăşit competenţa în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor privitoare la componenţa birourilor electorale de circumscripţie locale.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 17 mai 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central şi a anulat, în parte, Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 136H/12.05.2024, în sensul că a menţinut Procesul-verbal nr. x/A/10.05.2024 încheiat de Preşedintele Tribunalului Buzău, de desemnare a reclamanţilor A. în calitate de preşedinte al biroului electoral de circumscripţie nr. 32 D., B. în calitate de preşedinte al biroului electoral de circumscripţie nr. 76 Ţinteşti şi C. în calitate de preşedinte al biroului electoral de circumscripţie nr. 34 Gheraseni, respingând, în rest acţiunea, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile indicate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs pârâtul Biroul Electoral Central, prin care, invocând incidenţa cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţă, iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs şi respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.
În susţinerea căii de atac exercitate, recurentul a apreciat, printr-un prim set de argumente subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, că hotărârea atacată a fost dată cu nerespectarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., pe care recurentul a considerat-o ca fiind obligatorie, câtă vreme reclamanţii şi-au întemeiat contestaţia pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, urmare faptului că Legea nr. 115/2015 stabileşte că hotărârea BEC atacată este definitivă.
Recurentul a argumentat şi în sensul că neregularizarea cererii în condiţiile textului normativ anterior invocat şi aplicarea dispoziţiilor Legii speciale nr. 115/2015 ar conduce la crearea unei a treia legi, care ar conţine termenele şi procedura aplicabilă în materie electorală, reglementate de Legea nr. 115/2015 pentru alte situaţii decât cea în discuţie, şi dispoziţiile Legii nr. 554/2004 în privinţa admisibilităţii contestaţiei şi altor aspecte, nefiind, în opinia recurentului, posibilă combinarea celor două acte normative.
Printr-un alt set de argumente, recurentul a apreciat că nelegalitatea sentinţei atacate ar deriva din pretinsa încălcare, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor art. 22 alin. (3), art. 246 şi art. 247 din C. proc. civ.. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul a învederat că, din interpretarea sistematică a acestor texte de lege, ar reieşi că prima instanţă trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a contestatorilor a căror contestaţie administrativă a fost admisă prin Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024.
În acest sens, făcând trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurentul a susţinut că trebuie menţinut şi în faţa instanţelor de judecată ce soluţionează căile de atac îndreptate împotriva hotărârilor Biroului Electoral Central cadrul procesual existent în faţa Biroului Electoral Central, în calitate de organ administrativ jurisdicţional.
Prin urmare, recurentul a apreciat că, în condiţiile în care reclamanţii nu au chemat în judecată şi contestatorii a căror contestaţie a fost admisă prin Hotărârea nr. 136H/12.05.2024, atacată în prezenta cauză, pronunţarea hotărârii judecătoreşti de anulare ar constitui fie un act inopozabil acestor contestatori, fie un act prin care s-ar aduce atingere unor raporturi juridice la care aceştia au fost părţi, fără ca ei să aibă posibilitatea de a-şi apăra drepturile decurgând din aceste raporturi juridice.
A mai arătat recurentul că judecarea acţiunii în anularea Hotărârii nr. 136H/12.05.2024 în aceste condiţii ar determina încălcarea principiilor esenţiale ale contradictorialităţii şi asigurării dreptului la apărate, încălcare sancţionată cu nulitatea hotărârii recurate.
În continuare, recurentul a evocat şi incidenţa cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, mai precis greşita aplicare, de către prima instanţă, a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, atunci când aceasta a reţinut că Biroul Electoral Central nu ar fi competent să soluţioneze contestaţiile ce au stat la baza Hotărârii BEC atacate.
Din această perspectivă, recurentul a arătat că, dacă se contestă atât componenţa unui birou electoral de circumscripţie judeţeană, cât şi componenţa tuturor birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală din raza teritorială a aceluiaşi birou electoral de circumscripţie judeţeană, Biroul Electoral Central devine competent să analizeze componenţa acestora din urmă, deoarece toate birourile electorale de circumscripţie menţionate au preşedinţii şi locţiitorii desemnaţi printr-o operaţiune de tragere la sorţi unică, realizată de preşedintele tribunalului respectiv.
În opinia recurentului, această concluzie se impune datorită faptului că se invocă aceleaşi motive de nelegalitate în privinţa tragerii la sorţi referitoare la desemnarea preşedinţilor şi locţiitorilor tuturor birourilor electorale de circumscripţie. În caz contrar, s-ar putea ajunge la consecinţa unor soluţii diferite între hotărârea Biroul Electoral Central în privinţa componentei Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană şi hotărârea acestuia din urmă cu privire la componenţa birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală din raza teritorială a aceluiaşi birou electoral de circumscripţie judeţeană.
A mai învederat recurentul că prin acelaşi proces-verbal având nr. x/A/10.05.2024, încheiat de Preşedintele Tribunalului Buzău, au fost desemnaţi preşedinţii şi locţiitorii atât în privinţa Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău, cât şi în privinţa birourilor electorale de circumscripţie comunale, orăşeneşti şi municipale din judeţul Buzău. În consecinţă, competenţa examinării cauzelor de nelegalitate a aceluiaşi act administrativ revine aceluiaşi birou electoral, respectiv Biroul Electoral Central, şi nu se împarte competenţa între acesta şi Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău.
4. Apărările formulate în cauză
Legal citaţi, intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinări, însă intimatul - reclamant C. a formulat concluzii scrise prin care, evocând, în principal, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, drept temeinică şi legală.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, iar prin rezoluţia din data de 22 mai 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 27 mai 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Soluţiile instanţei de recurs asupra căii de atac formulate
A. Analizând, prioritar, cererea intimatelor - reclamante A. şi B. de renunţare la judecarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 9 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar partea poate oricând renunţa la judecarea cererii sale sau la însuşi dreptul pretins, în condiţiile legii.
Legea recunoaşte reclamantului, ca expresie a principiului disponibilităţii, dreptul de a renunţa la cererea pe care a introdus-o fără a fi obligat să justifice motivele care au stat la baza deciziei sale. Renunţarea la judecată apare, aşadar, ca un act de procedură de dispoziţie, unilateral, specific reclamantului, prin care acesta îşi exprimă, în mod vădit, intenţia de a nu mai continua procesul început, putând interveni în orice moment al judecăţii şi în orice proces civil.
Sesizată fiind cu soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central împotriva sentinţei civilă nr. 247 din 17 mai 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că la data de 27 mai 2024 intimatele - reclamante A. şi B. au depus la dosar o cerere de renunţare la judecata cererii de chemare în judecată prin care acestea au solicitat, în principal, anularea Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central şi menţinerea, drept temeinic şi legal, a Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din judeţul Buzău, iar, în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central cu privire la admiterea contestaţiei formulate împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024, apreciind că, în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, pârâtul şi-a depăşit competenţa în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiilor privitoare la componenţa birourilor electorale de circumscripţie locale.
Având de analizat cererea de renunţare la judecată, astfel cum a fost formulată de către intimatele - reclamante, Înalta Curte reţine că în conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5) al aceluiaşi text de lege, când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.
Totodată, faţă de formularea cererii de renunţare la judecată în faza de judecată a recursului şi observând conduita procesuală a recurentului - pârât, care nu a formulat un punct de vedere faţă de cererea de renunţare la judecată, ce i-a fost comunicată, Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 406 alin. (4) teza finală C. proc. civ., constată existenţa acordului tacit al acestuia la renunţare.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea intimatelor - reclamante A. şi B. la judecata contestaţiei prin care acestea au solicitat anularea Hotărârii nr. 136H/12.05.2024, emisă de Biroul Electoral Central şi va anula în parte sentinţa civilă nr. 247 din 17 mai 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte cererea acestora.
B. Analizând, în continuare, actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central este fondat, în limitele şi pentru următoarele considerente:
Criticile exhibate prin calea de atac exercitată de recurent au fost subsumate, pe de o parte, motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar pe de altă parte celui prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.
Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv este incident dacă, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; aşadar, premisa aplicării textului legal menţionat o constituie încălcarea unei reguli de procedură civilă.
Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intervine în caz de încălcare sau aplicare greşită, prin hotărâre, a normelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege substanţială aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
Dintre cele două motive de casare invocate, prioritate de analiză prezintă cel de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care pune în discuţie o cauză de nulitate procesuală a sentinţei recurate.
Argumentele evocate de recurent în susţinerea motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează, în esenţă, următoarele chestiuni: pe de o parte, pretinsa necesitate a parcurgerii procedurii de regularizare reglementate de art. 200 C. proc. civ., fără posibilitatea, în opinia recurentului, a unei interpretări coroborate a prevederilor Legii nr. 115/2015 şi Legii nr. 554/2004, de natură a atrage incidenţa procedurii ordonanţei preşedinţiale în soluţionarea cauzei, şi, pe de altă parte, pretinsa încălcare, de către prima instanţă, a unei obligaţii de a pune în discuţia părţilor extinderea cadrului procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză şi a titularilor contestaţiei administrative ce a fost soluţionată prin Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024.
Examinând, în continuare, criticile recurentului referitoare la obligativitatea parcurgerii procedurii reglementate de art. 200 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază nefondate.
În aceste sens se reţine că, prin cererea de chemare în judecată, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu verificarea legalităţii Hotărârii BEC nr. 136H/12.05.2024, prin care recurentul - pârât a admis contestaţia formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/A/2024 din 10.05.2024 privind constituirea circumscripţiilor electoarele municipale, orăşeneşti, comunale din judeţul Buzău.
Deşi în privinţa tipului de hotărâre a BEC din care face parte şi cea atacată în cauza pendinte, legile electorale nu prevăd în mod expres o cale specială de contestare, accesul la justiţie fiind asigurat potrivit normelor de competenţă cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ca lege cu caracter general în materia jurisdicţiei actelor administrative, Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024 reprezintă, în esenţă, tot un act emis în cadrul specific activităţii electorale. Prin urmare, acţiunea pendinte se înscrie în sfera acţiunilor aferente materiei electorale, chiar dacă nu este formulată în conformitate cu calendarul stabilit prin H.G. nr. 199/11.03.2024, care a avut în vedere doar anumite tipuri de acţiuni pentru care s-a prevăzut expres o anumită competenţă de soluţionare.
În acest context, Înalta Curte observă că, din perspectivă procedurală, în privinţa acţiunilor aferente materiei contenciosului electoral, prin prevederile art. 122 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, legiuitorul a reglementat că:
"Judecarea de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului."
Astfel, acţiunile în materie electorală se judecă în regimul de urgenţă specific procedurii ordonanţei preşedinţiale (art. 999 C. proc. civ.), ce este derogatorie de la regulile generale de procedură şi nu este compatibillă cu parcurgerea procedurii regularizării în condiţiile reglementate de art. 200 C. proc. civ.
Contrar aprecierilor recurentului, în raport de obiectul litigiului, judecătorul avea obligaţia să procedeze astfel încât să asigure un efect util procedurii, opţiunea legiuitorului nefiind cea a parcurgerii unei proceduri de regularizare cu termene care s-ar fi întins până după data alegerilor.
În consecinţă, în mod corect instanţa de fond a identificat şi aplicat normele de procedură stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, fără a parcurge procedura de regularizare reglementată de art. 200 C. proc. civ.
De altfel, se reţine că recurentul nu invocă o vătămare concretă legată de existenţa unor lipsuri ale acţiunii a căror înlăturare ar fi trebuit realizată în cadrul procedurii de regularizare şi nici a unor vătămări pe care să le-ar fi suferit urmare a judecării cauzei potrivit normelor de procedură specifice ordonanţei preşedinţiale.
Or, chiar dacă s-ar trece peste aspectele învederate în paragrafele anterioare, întrucât, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 cu cele ale art. 175 alin. (1) Cod de procedură civilă, rezultă că se poate cere casarea unei hotărâri numai când, prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă o astfel de sancţiune nu este incidentă în orice ipoteză în care sunt nerespectate cerinţe legale, ci doar în acel context în care, prin nerespectarea cerinţei legale, s-a adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii, criticile recurentului-pârât nu pot conduce la casarea sentinţei recurate.
În considerarea argumentelor învederate în paragraful anterior, Înalta Curte găseşte nefondate şi criticile subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care recurentul a invocat o pretinsă nerespectare, de către instanţa de fond, a dispoziţiilor art. 22 alin. (3), art. 246 şi art. 247 din C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004.
Instanţa de control judiciar observă că, în justificarea acestor critici, recurentul - pârât evocă o pretinsă încălcare a principiilor contradictorialităţii şi asigurării dreptului la apărate de care ar beneficia contestatorii a căror contestaţie înregistrată la Biroul Electoral Central cu nr. x/11.05.2024 a fost admisă prin Hotărârea BEC nr. 136H/12.05.2024, opinând că s-ar fi adus o atingere unor raporturi juridice la care aceştia au fost părţi, fără ca ei să aibă posibilitatea de a-şi apăra drepturile decurgând din aceste raporturi juridice.
Or, pretinsa sus indicată vătămare vizează drepturile unor terţe persoane, iar nu pe cele ale recurentului - pârât, astfel încât Înalta Curte consideră că nu poate fi susţinută teza producerii unei vătămări a drepturilor recurentului - pârât şi cu atât mai puţin una ce nu ar putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei instanţei de fond.
Totodată, se reţine că, din conţinutul normativ al prevederilor art. 22 Cod procedură civilă, introducerea în cauză a altor persoane, pe lângă reclamanţii şi pârâţii iniţiali, este un atribut exclusiv al instanţei de judecată faţă de raportul juridic dedus judecăţii, judecătorul având o posibilitate legală, iar nu o obligaţie de introducere în cauză a altor persoane. În plus, prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 reglementează obligaţia instanţei de contencios administrativ de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, iar nu obligaţia instanţei de a lărgi, în lipsa manifestării de voinţă a părţilor, cadrul procesual subiectiv al cauzei, lăsând judecătorului o marjă de apreciere în stabilirea situaţiilor în care se impune introducerea în cauză a unor terţi, în lipsa cărora procesul nu ar putea fi judecat.
Consecinţa reglementată de art. 161 din Legea nr. 554/2004 în măsura în care niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului (a respingerii cererii fără a se pronunţa în fond,), pe care recurentul pare că o urmăreşte prin evocarea acestor critici, nu poate fi valorificată în sensul dorit de recurent, câtă vreme acesta nu a formulat, în etapa de judecată a fondului, o cerere de introducere în cauză şi a altor persoane, rămânând, din această perspectivă, în pasivitate.
Prin urmare, se reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în sensul invocat de recurentul - pârât Biroul Electoral Central.
Pe de altă parte, Înalta Curte găseşte fondate criticile subsumate de recurentul - pârât cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care acesta a evocat o eronată interpretare şi aplicare a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.
Cu titlu prealabil, în raport cu susţinerile reprezentantului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de la termenul de judecată la care Înalta Curte a reţinut cauza pendinte spre soluţionare, instanţa de control judiciar subliniază că normele referitoare la competenţa administrativă a autorităţii emitente a actului atacat reprezintă, în planul verificării legalităţii actului, mai precis a respectării sau nerespectării condiţiilor de validitate a acestuia, norme de drept material, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.
Cât priveşte maniera de interpretare a prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Înalta Curte reţine că potrivit acestora: "Contestaţiile se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală sau de sector al municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral al secţiei de votare, de biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului Bucureşti, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestaţiilor."
De asemenea, relevant este şi faptul că, în aplicarea prevederilor art. 26 alin. (5) teza I din Legea nr. 115/2015, operaţiunea de tragere la sorţi efectuată de preşedintele tribunalului este unică. Textul normativ în discuţie se referă la desemnarea preşedintelui biroului electoral de circumscripţie şi a locţiitorului acestuia în şedinţă publică de către preşedintele tribunalului, fără a distinge între biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală sau judeţeană, iar birourile electorale de circumscripţie, indiferent că sunt locală sau judeţeană, sunt formate, între alţii, dintr-un preşedinte şi un locţiitor, desemnaţi, prin tragere la sorţi, de preşedintele tribunalului.
Se mai reţine că, în virtutea prevederilor art. 26 alin. (9) şi (11) din Legea nr. 115/2015, rezultatul tragerii la sorţi se consemnează într-un proces-verbal, semnat de preşedintele tribunalului, care constituie actul de învestitură pentru preşedintele şi locţiitorul de preşedinte pentru toate birourile electorale de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală şi judeţeană.
În acest context, Procesul-verbal nr. x/A/2024 din data de 10.05.2024 constituie actul de învestitură a preşedintelui, respectiv a locţiitorului de preşedinte al Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău.
De altfel, în cauză nu poate fi ignorat nici efectul util al procedurii de contestare, câtă vreme prin hotărârea BEC şi prin contestaţie a fost vizată inclusiv legalitatea constituirii Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană, iar prin art. 3 alin. (1) al Hotărârii BEC nr. 136H/12.05.2024 s-a dispus reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 10 Buzău şi ai birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din judeţul Buzău, precum şi a locţiitorilor acestora, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, în contextul în care s-a criticat întreaga operaţiune materială a tragerii la sorţi, nu poate fi primită interpretarea dată de instanţa de fond prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, recurentul - pârât Biroul Electoral Central acţionând în limitele competenţei sale prevăzute de Legea nr. 115/2015.
În consecinţă, este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care se impune casarea sentinţei atacate.
Totodată, având în vedere că prima instanţă, reţinând incidenţa art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, a soluţionat procesul fără a analiza integral motivele de nelegalitate invocate de reclamantul C. în privinţa actului atacat, Înalta Curte consideră că se impune trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii, în vederea analizării lor. În justificarea acestei măsuri se reţine că analiza restului motivelor de nelegalitate invocate de reclamant nu se poate realiza, în mod direct, de către instanţa de recurs, deoarece, pe de o parte, părţile ar fi prejudiciate de un dublu grad de jurisdicţie, iar pe de altă parte, analiza presupune efectuarea unor verificări de fapt ce nu pot fi realizate în calea de atac extraordinară.
În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central, va casa sentinţa civilă nr. 247 din 17 mai 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea reclamantelor A. şi B. la judecata cererii de chemare în judecată.
Anulează în parte sentinţa civilă nr. 247 din 17 mai 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal în ceea ce priveşte cererea reclamantelor A. şi B..
Admite recursul formulat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central împotriva sentinţei civilă nr. 247 din 17 mai 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 27 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.