Şedinţa publică din data de 30 mai 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin sub nr. x/2023, reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., E., F. şi G., anularea certificatelor seria x, aparţinând lui A., seria x, aparţinând lui B., seria x, aparţinând lui C., seria x, aparţinând lui D., seria x, aparţinând lui E., seria x, aparţinând lui F. şi seria x, aparţinând lui G..
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 50 din data de 31.01.2024, Tribunalul Caraş - Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi pe pârâţii A., B., C., D., E., F. şi G. în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
În considerentele sentinţei, Tribunalul Caraş - Severin a argumentat, în esenţă, în sensul incidenţei, în cauza pendinte, a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu a prevederilor art. 26 din Legea nr. 341/2004, apreciind că legiuitorul a înţeles să deroge de la norma generală de competenţă în materia contenciosului administrativ numai în ceea ce priveşte acţiunile formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat, adică în cazul acelor acţiuni în care Secretariatul de Stat are calitatea de pârât în dosar. În acest sens, Tribunalul Caraş - Severin a opinat că, în cazul în care acţiunilor nu sunt formulate de persoana care se consideră vătămată, ci de Secretariatul de Stat, nu îşi mai găsesc aplicarea prevederile speciale de competenţă, reglementate de Legea nr. 341/2004, ci cele generale, prevăzute de Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, întrucât certificatele a căror anulare se solicită, au fost emise de o autoritate a administraţiei publice centrale, competenţa materială de soluţionare a cauzei ar reveni curţii de apel.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, făcând trimitere la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Caraş - Severin a reţinut că reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, iar, întrucât toţi pârâţii au domiciliile în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Timişoara, ar reveni secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe competenţa de a soluţiona cauza.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 235 din data de 27.03.2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Caraş - Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa hotărârea indicată mai sus, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, că reclamantul a invocat, drept temei al acţiunii sale, dispoziţiile Legii nr. 341/2004, iar din coroborarea prevederilor art. 8 alin. (7) cu cele ale art. 25 (la care textul şi face trimitere) şi art. 26 din acest act normativ, ar reieşi că inclusiv în cazul unei acţiuni precum cea pendinte, legiuitorul a menţinut aceeaşi derogare în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare în fond a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 341/2004, în sensul că aceasta revine tribunalului şi nu curţii de apel. În susţinerea argumentaţiei expuse, Curtea de Apel Timişoara a făcut trimitere la scopul edictării Legii nr. 2/2013 şi la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Caraş - Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce succedă:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces (Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Caraş - Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal) îl constituie, în esenţă, chestiunea competenţei materiale, în raport de legea incidentă în determinarea acesteia.
Înalta Curte reţine că obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în Perioada 1945 - 1989 în contradictoriu cu pârâţii indicaţi în punctul 1 al prezentei hotărâri, prin care reclamantul a solicitat anularea certificatelor preschimbate de luptător remarcat pentru fapte deosebite emise pe numele pârâţilor.
În susţinerea solicitării de anulare a acestor certificate, reclamantul a invocat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, în sensul că o condiţie care trebuie îndeplinită în mod obligatoriu pentru deţinerea certificatelor de Luptător cu Rol Determinant este cea a deţinerii titlului de revoluţionar, emis prin Decret al Preşedintelui României, arătând că pârâţii nu deţin o hotărâre judecătorească definitivă de obligare a instituţiei reclamante la acordarea certificatelor LRD.
Totodată, reclamantul a evocat, drept motiv de nelegalitate a certificatelor de Luptător cu Rol Determinant atacate, nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, întrucât în oraşul Reşiţa nu au existat persoane rănite, ucise sau reţinute până la ora 12:10 a zilei de 22 decembrie 1989.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, circumscris cauzei juridice a demersului judiciar, Înalta Curte reţine că litigiul pendinte este legat de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018:
"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (...)"
Aşadar ca regulă generală, potrivit criteriului rangului autorităţii emitente, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, se soluţionează în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
În cauza pendinte, însă, se constată incidenţa unei norme speciale, reprezentate de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 341/2004, ce prevăd altfel decât dispoziţiile normei generale, în sensul că:
"Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel."
Referirea din textul legal în discuţie la situaţia formulării acţiunii în contradictoriu cu Secretariatul de Stat nu poate fi interpretată în sensul că derogarea de la norma generală de competenţă ar viza doar acţiunile formulate de persoana vătămată prin emiterea/neemiterea certificatului de luptător, iar nu şi acţiunile formulate de Secretariatul de Stat în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, întrucât este de neconceput ca, în situaţia în care se schimbă calitatea părţilor, aceeaşi categorie de litigii să fie soluţionate de instanţe de grad diferit, în condiţiile în care soluţionarea litigiului vizează verificarea respectării aceloraşi dispoziţii legale.
Art. 26 din Legea nr. 341/2004 a fost introdus prin art. V din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri de degrevare a instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar scopul edictării Legii nr. 2/2013 a fost cel evidenţiat în titlul său, mai precis degrevarea instanţelor judecătoreşti. În acest scop, prin textul sus indicat, a fost instituită o derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că revine tribunalului, ca instanţă de fond de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzelor legate de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 ce au drept parte Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, chiar dacă acestea au calitatea de autoritate publică centrală, raţionamentul neputând fi diferit în funcţie de calitatea Secretariatului de Stat de pârât sau de reclamant.
Totodată, se observa că Legea nr. 341/2004 a fost modificată prin Legea nr. 242/2021, publicată la data de 8.10.2021, iar potrivit art. II alin. (1), în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Secretariatul de Stat va finaliza verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, de către toţi titularii de titluri şi de certificate obţinute anterior în temeiul Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1)-(3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu mai beneficiază de drepturile acordate în temeiul acestei legi, iar certificatul acordat acestora se retrage prin decizia Secretariatului de Stat. În cazul retragerii unui certificat, Secretariatul de Stat va propune Preşedintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia. Decizia de retragere a certificatului poate fi contestată de titular la instanţa de contencios administrativ, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu respectarea competenţei prevăzute la art. 25 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, legiuitorul a menţinut aceeaşi derogare în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare în fond a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 341/2004, prin toate modificările aduse actului normativ special din anul 2013 şi până în prezent, motiv pentru care, competenţa de soluţionare a cauzelor revine tribunalului şi nu curţii de apel, neprezentând nicio relevanţă faptul că este învestită instanţa cu acţiune în anulare a unui certificat, care se pretinde că a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale, acţiunea în instanţă fiind promovată în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul administrativ a intrat în circuitul civil, fără a mai putea fi revocat.
În concluzie, Înalta Curte constată că revine tribunalului în a cărui rază teritorială au domiciliul pârâţii competenţa materială de soluţionare a cauzei, date fiind prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, conform cărora:
"reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului". Având în vedere că pârâţii au domiciliul în circumscripţia Tribunalului Caraş - Severin, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe.
În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş - Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D., E., F. şi G., în favoarea Tribunalului Caraş - Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.