Şedinţa publică din data de 30 mai 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 1 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiţiei, anularea în integralitate a Ordinului nr. 1397/C/01.08.2023, prin care s-a constatat suspendarea de drept a raporturilor de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în anexa nr. 1 la acesta, pentru perioadele menţionate în dreptul fiecăruia, apreciind că ordinul este lovit de nulitate.
În subsidiar, reclamanta a solicitat anularea în parte a Ordinului 1397/C/01.08.2023, în ceea ce o priveşte, arătând că a fost nominalizată în Anexa 1 a Ordinului la nr. crt. 208 şi că ordinul este netemeinic şi nelegal.
A mai solicitat reclamanta şi obligarea intimatului la plata diferenţelor salariale actualizate cu rata inflaţiei inclusiv dobânzi penalizatoare, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost suspendată, precum şi plata cheltuielilor de judecată.
La data de 3 noiembrie 2023, reclamanta A. a formulat o cerere de renunţare la judecarea capătului 3 din cererea de chemare în judecată privind obligarea la plata diferenţelor salariale actualizate cu rata inflaţiei inclusiv dobânzi penalizatoare, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost suspendată. A precizat că nu renunţă la dreptul pretins, acesta urmând a-i fi recunoscut de Direcţia Naţională de Probaţiune în situaţia în care ordinul de suspendare va fi anulat sau va fi solicitat ulterior pe cale separată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 50 din 29 ianuarie 2024, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâtul Ministerul Justiţiei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În considerentele sentinţei, Tribunalul Suceava a învederat că ordinul a cărui anulare se solicită are natura juridică a unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ., a celor reglementate prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a calităţii de autoritate publică centrală a emitentului ordinului contestat, a apreciat că aparţine curţii de apel competenţa soluţionării cauzei.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 29 din 12 martie 2024, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Suceava şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că ordinul ministrului de suspendare a raporturilor de muncă nu este un act administrativ în accepţiunea Legii nr. 554/2004, nefiind un act emis în regim de putere publică, în calitatea ministerului de autoritate publică, ci este un act emis de angajator în desfăşurarea raporturilor de muncă cu privire la angajatul său, guvernat astfel de regulile de drept comun din jurisdicţia muncii.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava, secţia I civilă, pentru considerentele ce succedă:
Demersul judiciar iniţiat de reclamanta A., astfel cum s-a expus la punctul 1 al prezentei hotărâri, vizează anularea Ordinului nr. 1397/C/01.08.2023 emis de pârâtul Ministerul Justiţiei.
Potrivit definiţiei din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice."
Prin ordinul atacat în prezenta cauză s-a constatat suspendarea de drept a raporturilor de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în anexa nr. 1 a Ordinului, pentru perioadele menţionate în dreptul fiecăruia, ca urmare a participării la greva generală, precum şi suspendarea raporturilor de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în anexa nr. 1, la iniţiativa acestora şi pentru perioadele menţionate în dreptul fiecăruia, ca urmare a participării la greva generală.
Astfel, deşi aparţine pârâtului Ministerul Justiţiei, ordinul nr. 1397/C/01.08.2023 nu a fost emis de autoritatea publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii. De asemenea, acesta nu a dat naştere, nu a modificat şi nu a stins raporturi juridice de drept administrativ, câtă vreme cuprinde doar dispoziţii referitoare la raporturile de muncă ale personalului de probaţiune menţionat în anexa nr. 1 şi este emis în baza dispoziţiilor art. 45, art. 50, art. 59 şi art. 78 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului de probaţiune, art. 51 alin. (1) lit. f), art. 233, art. 234 alin. (1) şi art. 236 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, precum şi art. 146, art. 153 alin. (5), art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.
În acest context, pentru stabilirea instanţei competente prezintă relevanţă natura juridică a relaţiilor sociale reglementate prin ordinul contestat, dat fiind faptul că, în exercitarea atribuţiilor lor, instituţiile şi autorităţile publice emit acte care reglementează o varietate largă de raporturi juridice, nu doar de drept administrativ, ci şi de dreptul muncii, de drept civil etc.
Prin urmare, având în vedere specificul activităţii sistemului de probaţiune, ca serviciu public reglementat de Legea nr. 252/2013, precum şi atribuţiile Ministerului Justiţiei privind cariera personalului serviciilor de probaţiune (numire în funcţie, delegare, detaşare, transfer, suspendarea raporturilor de muncă şi reluarea activităţii, eliberarea din funcţie etc.) reglementate prin Legea nr. 123/2006, Înalta Curte reţine aplicabilitatea prevederilor specifice legislaţiei muncii, ordinul contestat fiind emis de ministerul pârât în calitatea sa de angajator, iar nu de autoritate publică.
De altfel, în acest sens sunt şi dispoziţiile speciale de trimitere ale art. 78 din Legea nr. 123/2006, conform cărora "dispoziţiile prezentei legi se completează cu reglementările din legislaţia muncii şi legislaţia civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege."
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.