Ședințe de judecată: Noiembrie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal

Decizia nr. 3026/2024

Decizia nr. 3026

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.04.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, fără citarea părţilor, să dispună obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate - A.N.I., fără somaţie şi fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui său din baza de date a pârâtei Agenţia Naţională de Integritate - A.N.I. privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese (electorale) timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2023, precum şi obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Integritate - A.N.I. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 301 din 16 aprilie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, şi a dispus obligarea pârâtei, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, la înlăturarea temporară a numelui reclamantului A. din baza de date a acesteia privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese timp de 3 ani, înlăturare temporară ce va produce efecte până la soluţionarea definitivă a acţiunii în contencios administrativ privind radierea definitivă a numelui reclamantului A. din această bază de date, ce face obiectul dosarului nr. x/2023

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei nr. 301/16.04.2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi, în rejudecare, respingerea ca nefondată a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A..

Totodată, a mai solicitat, în temeiul art. 1000 alin. (2) din C. proc. civ. suspendarea executării ordonanţei preşedinţiale până la judecarea prezentului recurs, motivat de faptul că alegerile locale vor avea loc în data de 096.06.2024, dată până la care soluţionarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2023 nu se poate face, precum şi faţă de consecinţele pe care le determină admiterea ordonanţei preşedinţiale - depunerea candidaturii şi eventual obţinerea de către reclamant a unui mandat de primar la alegerile locale din 2024 - fac imposibilă restabilirea situaţiei anterioare în contextul duratei soluţionării litigiului de fond.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 425 din C. proc. civ.

Or, a învederat că instanţa de fond nu a examinat cu maximă rigurozitate şi complet toate apărările formulate de părţile din proces, precum şi înscrisurile depuse în probaţiune de aceştia, hotărârea fiind nemotivată, ci doar s-a limitat la a expune condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, fără să arate de ce acestea sunt îndeplinite şi de ce susţinerile Agenţiei formulate prin întâmpinare au fost înlăturate. Conchizând, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond şi-a însuşit întru totul argumentele invocate de reclamant în susţinerea cererii.

Prin urmare, a apreciat că lipsa atât a punctului de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, cât şi a raţionamentului logico-juridic pe care şi-a fundamentat soluţia adoptată, atrag incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 997 şi urm. din C. proc. civ.. Astfel, a apreciat, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, că cel puţin trei dintre condiţiile stabilite de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială nu sunt îndeplinite.

În ceea ce priveşte condiţiile aparenţei în drept în favoarea reclamantului şi neprejudecarea fondului, recurenta a învederat că nu sunt îndeplinite.

Astfel, în ceea ce priveşte aparenţa în drept, a susţinut că aceasta nu se poate întemeia pe soluţia nedefinitivă dată în dosarul nr. x/2023, ci pe soluţia definitivă pronunţată în dosarul nr. x/2017. În contextul constatării legalităţii Raportului de evaluare nr. x/20.12.2016 prin Decizia nr. 4829/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, introducerea reclamantului în baza de date de pe website-ul Agenţiei Naţionale de Integritate cu privire la interdicţii are un caracter accesoriu în raport de legalitatea raportului antemenţionat care a stat la baza publicării pe site-ul instituţiei a respectivelor informaţii.

Totodată, a mai arătat că interdicţia de 3 ani se aplică ope legis de la data Ordinului Prefectului Judeţului Caraş-Severin nr. 22/31.01.2022, interdicţia fiind expres prevăzută de dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Tot din perspectiva aparenţei dreptului, a mai învederat că prin hotărârea din data de 4 mai 2023 pronunţată de CJUE în cauza C-40/21 T.A.C. împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate s-a reţinut că principiul proporţionalităţii trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislaţii naţionale care prevede o măsură constând în interdicţia de a ocupa orice funcţie publică aleasă pentru o durată prestabilită de trei ani împotriva unei persoane faţă de care s-a constatat existenţa unui conflict de interese în exercitarea unei asemenea funcţii, cu condiţia ca, având în vedere toate împrejurările relevante, aplicarea acestei legislaţii să conducă la aplicarea unei sancţiuni adecvate gravităţii încălcării pe care o reprimă, ţinând seama de obiectivul de a asigura integritatea şi transparenţa în exercitarea funcţiilor şi a demnităţilor publice, precum şi de a preveni corupţia instituţională. Această situaţie nu s-ar regăsi atunci când, în mod excepţional, având în vedere obiectivul amintit, comportamentul ilicit constatat nu prezintă niciun element de gravitate, în timp ce impactul măsurii respective asupra situaţiei personale, profesionale şi economice a acestei persoane se dovedeşte deosebit de grav.

Prin urmare, a susţinut că nu se poate considera că decizia anterior citată este suficientă pentru a plasa aparenţa dreptului de a obţine radierea din baza de date privind interdicţia de a ocupa funcţii publice alese în favoarea reclamantului câtă vreme chiar din considerentele acesteia rezultă că interdicţia de a ocupa funcţii publice alese pentru o durată prestabilită de trei ani, prevăzută de această legislaţie naţională, nu este, în principiu, disproporţionată în raport cu încălcarea pe care urmăreşte să o sancţioneze.

Referitor la caracterul vremelnic, a arătat că, deşi reclamantul a solicitat ca radierea numelui său din baza de date să se realizeze numai temporar, până la soluţionarea litigiului de fond, consecinţele pe care le poate determina aceasta - depunerea candidaturii şi eventual obţinerea de către reclamant a unui mandat de primar la alegerile locale din 2024 - ar face imposibilă restabilirea situaţiei anterioare în contextul duratei soluţionării litigiului de fond, ceea ce contravine prevederilor art. 997 alin. (5) teza a II-a din C. proc. civ.

În continuare, a învederat că soluţionarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2023 se va face după data alegerilor locale din 09.06.2024 şi va proroga termenul până la care ar opera "înlăturarea temporară" până la dată comparabilă cu durata mandatului de primar. Or, în aceste condiţii, a susţinut că nu se poate vorbi de vremelnicia măsurii, ci dimpotrivă ar constitui o încălcare a art. 997 alin. (5) teza a II-a din C. proc. civ., care prevede că pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Prin urmare, a apreciat că judecătorul fondului a admis cererea de ordonanţă preşedinţială cu nerespectarea prevederilor art. 997 din C. proc. civ., fără a fi îndeplinite în mod cumulativ toate condiţiile stabilite de legiuitor pentru admiterea unei astfel de cereri.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare la recursul ce face obiectul prezentei judecăţi.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi admis pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

5.1. Cu privire la cererea de suspendare a executării sentinţei până la soluţionarea recursului (soluţie dată în unanimitate)

Faţă de prevederile art. 1000 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere soluţionarea cererii de suspendare a executării ordonanţei preşedinţiale până la judecarea recursului concomitent cu recursul declarat, se constată lipsa de obiect a acestei cereri.

Ca urmare, în temeiul art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune şi restituirea cauţiunii achitate prin Ordinul de plată nr. x din 31.05.2024 emis către Trezoreria Statului în cuantum de 1000 RON.

5.2. Motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (soluţie dată în unanimitate)

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanţe de a oferi o motivare, în condiţiile art. 425 din C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunţare asupra acţiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv şi considerente, ca elemente componente esenţiale şi obligatorii ale hotărârii judecătoreşti.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia adoptată; Înalta Curte apreciază că sentinţa civilă recurată respectă disp. art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea; astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei.

Prima instanţă a explicat raţionamentul referitor la condiţiile ordonanţei preşedinţiale, astfel cum s-a reflectat în convingerea sa asupra soluţiei date, iar caracterul special şi urgent al procedurii ordonanţei preşedinţiale implică o motivare succintă şi concisă, care să analizeze chestiunile esenţiale referitoare la condiţiile de admisibilitate a ordonanţei astfel cum au fost avute în vedere în raţionamentul ce a dus la pronunţarea soluţiei.

Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat.

5.3. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (soluţie dată cu majoritate)

5.3.1. Elementele de fapt avute în vedere de prima instanţă

Prin Raportul de evaluare nr. x/20.12.2016, au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul incompatibilităţilor în sarcina reclamantului, întrucât, în perioada 18.06.2012 - 31.10.2013, concomitent cu deţinerea funcţiei de primar al comunei Tîrnova, judeţul Caraş-Severin, a desfăşurat activitate remunerată de agent de asigurări pentru B. S.A. Astfel, reclamantul a încălcat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. K) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi nu a respectat dispoziţiile art. 91 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ.

Raportul de evaluare nr. x/20.12.2016 a rămas definitiv prin Decizia nr. 4829/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 20.10.2021, în dosarul nr. x/2017.

Ca urmare a rămânerii definitive a Raportului de evaluare nr. x/20.12.2016, a fost emis Ordinul nr. 22/31.01.2022 al Prefectului judeţului Caraş-Severin, privind constatarea încetării de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului de primar al comunei Tîrnova, judeţul Caraş-Severin, al domnului A..

5.3.2. Analiza criticilor referitoare la greşita aplicare a legii prin considerarea ca fiind îndeplinite a condiţiilor ordonanţei preşedinţiale

Recurenta a invocat încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 997 şi urm. din C. proc. civ., arătând că cel puţin trei dintre condiţiile stabilite de legiuitor pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă presedinţială nu sunt îndeplinite (condiţia aparenţei de drept în favoarea reclamantului; condiţia neprejudecării fondului şi condiţia vremelniciei).

Înalta Curte constată caracterul fondat al acestui motiv de casare, din perspectiva tuturor celor trei condiţii enumerate prin cererea de recurs.

i.Condiţia aparenţei de drept în favoarea intimatului-reclamant

Prima instanţă a reţinut că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, faţă de soluţia dată prin sentinţa nr. 144/28.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2023, prin care instanţa a admis acţiunea promovată de reclamantul A. şi a obligat pârâta Agenţia Naţională de Integritate să elimine menţiunea referitoare la reclamant din baza sa de date privind persoanele afectate de interdicţia de 3 ani de a ocupa o funcţie aleasă (electoral); a mai reţinut că, deşi nedefinitivă, sentinţa menţionată creează, prin ea însăşi, având în vedere considerentele reţinute la pronunţarea ei, o aparenţă de drept în favoarea reclamantului.

Înalta Curte constată a priori că la momentul pronunţării prezentei decizii, sentinţa pronunţată în dosarul de fond nu a fost încă redactată, niciuna din părţi dovedind contrariul.

De asemenea, referirile din cadrul dezbaterilor orale la anularea ordinului de prefect emis în executarea Deciziei nr. 4829/2021 a ICCJ, nefiind susţinute de înscrisurile depuse la dosarul prezentei cauze, nu pot fi avute în vedere nici la nivel de aparenţă.

Înalta Curte constată că prima instanţă a avut în vedere ca unic argument pentru reţinerea aparenţei în drept în favoarea reclamantului soluţia de primă instanţă, neredactată, dată de instanţa de fond ce a fost învestită cu acţiunea având ca obiect radierea definitivă a numelui reclamantului A. din baza de date ANI privind persoanele afectate de interdicţia de 3 ani de a ocupa o funcţie aleasă (electoral) şi care face obiectul dosarului nr. x/2023 (sentinţa nr. 144 din 28.02.2024).

Or, aparenţa de drept în favoarea reclamantului nu poate fi reţinută exclusiv prin prisma unei soluţii nedefinitive de admitere a acţiunii de fond, legiuitorul având în vedere prin această condiţie un complex de împrejurări de fapt şi de drept care, fără a fi analizate în detaliu, să poată crea o aparenţă de legalitate a demersului reclamantului.

Astfel, din perspectiva condiţiei aparenţei de legalitate în favoarea reclamantului, dispoziţiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ., care reglementează autoritatea de lucru judecat provizorie, nu pot avea relevanţa dorită de acesta deoarece, dacă legiuitorul ar fi dorit sa dea această valenţă acestei împrejurări, ar fi reglementat-o expres ca şi prezumţie în favoarea reclamantului; or, dimpotrivă, cum s-a menţionat mai sus, legiuitorul a reglementat această condiţie ca reprezentând un complex de împrejurări faptice şi juridice, lăsat la aprecierea instanţei, fără a se condiţiona această apreciere de soluţia de primă instanţă din acţiunea de fond.

Or, cântărind pe de o parte între ceea ce poate constitui o aparenţă de drept în favoarea reclamantului (aspectul legat de soluţia de primă instanţă a acţiunii în radierea interdicţiei, nedefinitivă şi neredactată) şi ceea ce poate constitui aparenţă de drept împotriva sa (existenţa unui raport de evaluare ce constată o incompatibilitate în sarcina sa, definitiv prin urmarea căilor de atac prevăzute de lege şi inexistenţa unei prevederi legale explicite -neindicate ca atare de partea reclamantă- care să permită o acţiune separată de radiere), Înalta Curte constată că nu se poate reţine că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii din această perspectivă.

În ceea ce priveşte invocarea Hotărârii din data de 4 mai 2023 pronunţată de CJUE în cauza C-40/21 T.A.C. împotriva Agenţiei Naţionale de Integritate referitoare la aplicarea principiului proporţionalităţii, Înalta Curte constată că prezentul cadru procesual nu permite dezlegarea incidenţei sau nu a acestei decizii în cauza de faţă şi nici a existenţei sau nu a unui remediu în dreptul naţional din această perspectivă; în lipsa motivării sentinţei instanţei de fond care a admis acţiunea din dosarul nr. x/2023, nu poate fi reţinută nici aparenţa de drept în favoarea reclamantului pe acest temei; mai mult decât atât, sentinţa recurată nu a reţinut niciun aspect legat de acest principiu în raţionamentul său de admitere a cererii.

Ca urmare, se constată că prima instanţă a reţinut în mod greşit că este îndeplinită condiţia aparenţei în drept în favoarea reclamantului.

ii. Condiţia neprejudecării fondului

Pe de altă parte, în concordanţă cu argumentaţia recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, nu se identifică elemente care să se opună cu puterea evidenţei la o simplă examinare sumară a cauzei şi care să determine concluzia caracterului disproporţionat al sancţiunii; stabilirea tuturor elementelor situaţiei de fapt şi a celor care privesc circumstanţele personale ale reclamantului şi urmările sancţiunii asupra situaţiei sale excedează verificărilor permise de specificul procedurii ordonanţei preşedinţiale şi ar determina prejudecarea fondului litigiului, acesta fiind tocmai obiectul acţiunii înregistrate în dosarul nr. x/2023.

Aşa fiind, se impune a concluziona că, raportat la motivele invocate de reclamant în susţinerea cererii de ordonanţă preşedinţială, nici condiţia neprejudecării fondului nu era îndeplinită.

iii. Condiţia caracterului vremelnic

Referitor la caracterul vremelnic, recurenta-pârâtă a invocat faptul că nu este suficient ca măsura solicitată să fie temporară, limitată în timp, ci judecătorul fondului trebuia să analizeze dacă prin măsura dispusă nu se face imposibilă restabilirea situaţiei anterioare.

Fără a se avea în vedere ca fiind un aspect relevant împrejurarea de fapt mai mult sau mai puţin obiectivă a termenului de soluţionare a recursurilor de către instanţa supremă, Înalta Curte constată că singurul argument avut în vedere de prima instanţă în constatarea caracterului vremelnic al măsurii dispuse a fost acela că radierea va produce efecte până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 având ca obiect radierea definitivă a menţiunii operate de A.N.I. în baza sa de date. Or, nu acesta este aspectul esenţial ce trebuie analizat în cadrul condiţiei vremelniciei, ci trebuie verificat dacă măsura, chiar temporară, prin executare nu conduce la imposibilitatea restabilirii situaţiei de fapt.

Or, având în vedere iminenţa alegerilor locale, ştergerea fie şi temporară din baza de date ANI la acest moment permite participarea la procesul electiv aflat în acest moment în desfăşurare, participare care reprezintă tocmai atingerea finalităţii ce se doreşte a fi împiedicată prin legiferarea incompatibilităţilor; or, o astfel de participare nu mai poate fi "ştearsă" pentru a se ajunge la restabilirea situaţiei de fapt anterioare, astfel că nu este îndeplinită nici condiţia vremelniciei.

5.3.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte -în majoritate -va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa sentinţa recurată şi în rejudecare, va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.

În temeiul art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., faţă de căderea în pretenţii şi culpa procesuală a intimatului-reclamant, îl va obliga pe acesta la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În unanimitate:

Respinge cererea de suspendare a executării sentinţei până la judecarea recursului, ca rămasă fără obiect.

Dispune restituirea cauţiunii achitată prin Ordinul de plată nr. x din 31.05.2024 emis către Trezoreria Statului în cuantum de 1000 RON.

Cu majoritate:

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 301 din 16 aprilie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare:

Respinge cererea de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.

Obligă intimatul-reclamant la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 iunie 2024.

Cu opinia separată a doamnei judecător C.:

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 301 din 16 aprilie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 iunie 2024.

Contrar opiniei majoritare, recursul declarat de recurenta-pârâtă ANI este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare invocate respectiv art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă în nemotivarea în parte a sentinţei atacate prin care a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant sub aspectul situaţiei concrete s reclamantului-intimat faţă de care există o hotărâre definitivă Decizia ÎCCJ - scafa ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 4829/20 octombrie 2021 prin care ca efect al respingerii acţiunii formulate de reclamant a fost menţinut ca legal emis raportul de evaluare nr. x/20.12.2016 prin care s-a reţinut situaţia de incompatibilitate a reclamantului incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 169/2003.

În cadrul acestui motiv de casare se susţine că sentinţa atacată reprezintă o preluare a argumentelor reclamantului nefiind analizate, prin argumente proprii apărările recurentei - pârâte prin care s-a apreciat în sensul că cererea nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 997 C. proc. civ. respectiv condiţiile aparenţei de drept, urgenţa, caracterul vremelnic şi neprejudecarea fondului.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 997 şi următoarele din C. proc. civ., a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 în raport de deciziile Curţii Constituţionale prin care au fost respinse obiecţiile de neconstituţionalitate invocate cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010.

În esenţă, în cadrul acestui motiv de casare recurenta-pârâtă apreciază că sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ. deoarece cererea de ordonanţă preşedinţială formulată nu îndeplineşte condiţiile cumulative pentru a fi admisă, neputându-se reţine că există o aparenţă de drept în favoarea reclamantului-intimat în ceea ce priveşte măsura dispusă prin admiterea cererii de ordonanţă în sensul obligării autorităţii la înlăturarea temporară a numelui reclamantului din baza de date a ANI privind persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii publice alese timp de 3 ani.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de ordonanţă preşedinţială.

În opinie separată recursul declarat este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reţine nemotivarea sentinţei recurate în raport de dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Sentinţa recurată prin care a fost admisă cererea formulată de reclamantul-intimat este motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din CEDO.

Sentinţa atacată este motivată prin argumente proprii primei instanţe, fiind analizate în concret îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 997 C. proc. civ. în sensul îndeplinirii condiţiilor cumulative respectiv aparenţa dreptului, urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii şi neprejudecarea fondului cauzei.

În mod corect prima instanţă a apreciat că măsura solicitată are un caracter urgent având în vedere că menţiunile privind starea de incompatibilitate a reclamantului de pe site-ul ANI îl împiedică pe reclamantul-intimat să candideze la alegerile locale ce urmează a fi organizate la data de 9 iunie 2024 iar măsura solicitată are caracter vremelnic, fiind dispusă până la soluţionarea fondului litigiului ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul de fond nr. x/2023 faţă de care s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială are ca obiect radierea definitivă din baza de date a ANI a menţiunii ce vizează pe reclamant privind interdicţia de a ocupa funcţii publice pentru o perioadă de 3 ani.

Prin sentinţa civilă nr. 144/28.02.2024 nemotivate la data soluţionării cererii de ordonanţă de către prima instanţă 16.04.2024 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta ANI şi s-a admis acţiunea formulată de reclamant şi a fost obligată pârâta să radieze din baza sa de date menţiunea ce vizează interdicţia de a ocupa funcţii publice pentru o perioadă de 3 ani, interdicţie prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, în ceea ce-l priveşte pe reclamant.

În mod legal prima instanţă a apreciat pe cererea de ordonanţă preşedinţială că este îndeplinită condiţia existenţei unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului-intimat.

Acesta rezultă din faptul că pe fond acţiunea reclamantului având ca obiect obligarea recurentei-pârâte la radierea menţiunilor privind interdicţia de a ocupa funcţii publice pentru o perioadă de 3 ani a fost admisă .

Soluţia de admitere pe fond chiar în lipsa existenţei motivării la data soluţionării prezentului recurs vine în sprijinul susţinerilor reclamantului-intimat cu privire la aparenţa de nelegalitate a publicării menţiunilor referitoare la starea de incompatibilitate, în condiţiile în care premisa admiterii acţiunii de fond, astfel cum poate fi dedusă din cuprinsul cererii de chemare în judecată a fost încălcare principiului proporţionalităţii, principiu general de drept european, astfel cum s-a stabilit în cauza C-40/2001.

Curtea nu va reţine ca fondat aspectul de nelegalitate privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 25 alin. 2 din Legea nr. 176/2010 de către prima instanţă.

Prin sentinţa atacată având ca obiect cererea de ordonanţă preşedinţială nu au fost analizate incidenta dispoziţiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 în sensul modalităţii care operează sancţiunea interdicţiei de 3 ani aceasta formând obiectul analizei instanţei de fond, respectiv în dosarul nr. x/2023 în care s-a pronunţat sentinţa nr. 144/28.02.2024 faţă de care în mod legal s-a constatat îndeplinirea condiţiei existenţei aparenţei de drept în favoarea reclamantului.

Admiterea cererii de ordonanţă nu reprezintă o încălcare a autorităţii ce lucru judecat a Deciziei nr. 4829/20 octombrie 2021 a ÎCCJ prin care s-a constatat situaţia de incompatibilitate în ceea ce priveşte pe reclamant.

Cererea de ordonanţă a fost admisă deoarece prin sentinţa atacată s-a apreciat în mod corect că îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 997 C. proc. civ., iar în raport de dispoziţiile art. 430 alin. 4 C. proc. civ. sentinţa civilă nr. 144/28.02.2024 prin care a fost admisă pe fond acţiunea are autoritate de lucru judecat provizorie cu privire la cele dezlegate care privesc pe cererea de ordonanţă condiţia existenţei unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului - intimat.

În cauză nu pot fi reţinute aspectele de nelegalitate care privesc îndeplinirea condiţiei caracterului vremelnic al măsurii în raport de dispoziţiile art. 997 alin. 3 teza a II-a C. proc. civ. în sensul că pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

În cauză obligaţia recurentei cu privire la radierea reclamantului din baza de date cu privire la existenţa unei interdicţii are caracter temporar vremelnic până la soluţionarea dosarului nr. x/2029

În raport de soluţia din dosarul de fond se revine la restabilirea situaţiei de fapt iniţială dar acesta nu poate înlătura în prezenta cauză existenţa unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului, drept constatat, nedefinitiv prin sentinţa de fond nr. 144/28.02.2024 prin care măsura recurentei-pârâte de includere în baza de date cuprinzând persoanele afectate de interdicţia de a ocupa funcţii alese pentru o perioadă de 3 ani a fost anulată, fiind apreciată ca nelegală.

În sensul opiniei separate a fost identificată o decizie pronunţată de ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 2462/17 mai 2012 pronunţată în dosarul nr. x/2011 în sensul îndepliniri pe un obiect similar, a condiţiilor îndeplinite prevăzute de art. 581 C. proc. civ. - vechea reglementare a cererii de a ordonanţă preşedinţială.

Faţă de cele expuse mai sus, în opinia separată, în baza art. 496-497 C. proc. civ. recursul este fondat, cu consecinţa respingerii şi a menţine ca legală sentinţa civilă nr. 301/16.04.2024.