Şedinţa publică din data de 5 iunie 2024
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
I.1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, la data de 22.04.2024, sub număr de dosar x/2024, reclamanta A., împreună cu alţi reclamanţi, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, să se dispună, în principal:
1. Suspendarea executării Hotărârii nr. 32/H/19.04.2024 emisă de pârât, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
2. Anularea Hotărârii nr. 32/H/19.04.2024 privind admiterea contestaţiei formulate împotriva desemnării preşedinţilor birourilor electorale de circumscripţie din judeţul Mureş, precum şi a locţiitorilor acestora, la alegerile din data de 09.06.2024.
3. Restabilirea situaţiei anterioare emiterii acestui act nelegal, în sensul constatării că actul de învestitură procesul-verbal nr. x/15.04.2024 îşi produce în continuare efectele.
În subsidiar, în situaţia în care instanţa nu va aprecia că este posibilă restabilirea situaţiei anterioare emiterii actului nelegal, să se dispună anularea Hotărârii nr. 32/H/19.04.2024.
La termenul de judecată din data de 30.04.2024, în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus disjungerea cererii în anulare şi a cererii de suspendare formulate de reclamanta A. şi formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la aceeaşi dată, părţi fiind reclamanta A. şi pârâţii Biroul Electoral Central şi Preşedintele Tribunalului Mureş.
La data de 23 aprilie 2024, reclamanta A. au depus completare a cererii de chemare în judecată în contradictoriu şi cu pârâtul Preşedintele Tribunalului Mureş, prin care a formulat şi cererea accesorie de Anulare a procesului-verbal nr. x din 22.04.2024 al Preşedintelui Tribunalului Mureş.
Suplimentar, având în vedere că a fost reluată tragerea la sorţi în scopul desemnării preşedinţilor birourilor electorale de circumscripţie şi a locţiitorilor acestora în judeţul Mureş, concretizată în procesul-verbal indicat, s-a solicitat, în mod accesoriu, şi anularea procesului-verbal ca efect al anulării actului vătămător Hotărârea nr. 32/H/19.04.2024 emisă de Biroul Electoral Central şi în vederea restabilirii situaţiei anterioare emiterii sale.
Prin sentinţa civilă nr. 121 din data de 30 aprilie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Alba a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Biroul Electoral Central şi Preşedintele Tribunalului Mureş.
În urma admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale şi a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data 14.05.2024 sub nr. x/2024.
I.2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 197 din 20 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei de interes invocată din oficiu şi, în consecinţă:
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central şi cu pârâtul Preşedintele Tribunalului Mureş, în sensul că s-a respins ca rămasă fără interes cererea de suspendare a Hotărârii nr. 32H/19 aprilie 2024 emise de Biroul Electoral Central, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central.
S-a anulat Hotărârea nr. 32H/19 aprilie 2024 emisă de Biroul Electoral Central.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a procesului-verbal nr. x/22.04.2024 al Preşedintelui Tribunalului Mureş şi ca neîntemeiată cererea de restabilire a situaţiei anterioare.
I.3. Căile de atac exercitate în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recursuri recurenta-reclamantă A. şi recurentul-pârât Biroul Electoral Central.
I.3.1. Recurenta - reclamantă A. a formulat recurs în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată inclusiv cu privire la petitul 3 accesoriu, având ca obiect restabilirea situaţiei anterioare emiterii hotărârii BEC, în sensul constatării că procesul-verbal nr. x/15.04.2024 îşi produce în continuare efectele, respectiv petitul accesoriu din completarea cererii de chemare în judecată formulat în data de 23.04.2024 având ca obiect anularea procesului-verbal nr. x/22.04.2024 al preşedintelui Tribunalului Mureş.
A apreciat recurenta - reclamantă că în mod greşit prima instanţă a respins solicitarea de repunere în situaţia anterioară sub forma constatării împrejurării că procesul-verbal de învestitură nr. x/15.04.2024 continuă să îşi producă efectele prin aplicarea consecinţelor inerente pe care le produce anularea Hotărârii BEC nr. 32H/19.04.2024 ce viza chiar desfiinţarea procesului-verbal nr. x/15.04.2024.
În speţă, deşi instanţa a constatat nulitatea Hotărârii B.E.C. nr. 32H/19.04.2024, nu a dispus şi consecinţa inerentă, respectiv lipsirea actului anulat de efecte, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
Instanţa de fond, reţinând excepţia inadmisibilităţii, a omis sa aibă în vedere specificul procedurii deduse judecăţii, precum şi faptul că solicitarea de anulare a noului proces-verbal de tragere la sorţi constituie un petit accesoriu petitului principal ce viza anularea hotărârii BEC şi aplicarea principiului quod nullum est nullum producit effectum.
Or, contestarea prealabilă a procesului-verbal ar fi revenit în competenţa biroului electoral judeţean, în concordanţă cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, adică de competenţa unui birou electoral care, fie era desfiinţat (ca urmare emiterii de către BEC a Hotărârii nr. 32H/19.04.2024), fie era înfiinţat în temeiul procesului-verbal a cărui nulitate am invocat-o, iar Biroul Electoral Central nu avea, raportat la dispoziţiile indicate decât competenţa de soluţionare a contestaţiilor ce vizează componenţa biroului judeţean.
Apreciază astfel recurenta, că această analiză logică conduce la calificarea petitului constând în anularea procesului-verbal nr. x/22.04.2024 ca fiind un petit accesoriu, a cărui admitere se impunea ca urmare a aplicării principiului quod nullum est nullum producit effectum.
Or, scopul urmărit de formularea acţiunii introductive a fost înlăturarea unei nelegalităţi intervenite prin emiterea Hotărârii BEC nr. 32H/19.04.2024 ce a avut ca efect înlăturarea reclamantei din calitatea de locţiitor în cadrul Biroului electoral de circumscripţie Tâmăveni.
În condiţiile în care prima instanţă a stabilit nelegalitatea actului, se impunea restabilirea situaţiei anterioare şi repararea vătămării suferite prin emiterea actului administrativ nelegal prin reintegrarea în procedura electorală.
I.3.2. Recurentul - pârât Biroul Electoral Central a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ. admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate ca fiind nelegală şi în consecinţă, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţa în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs şi respingerea contestaţiei, ca neîntemeiate.
I.3.2.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. s-a invocat, sub un prim aspect, încălcarea dispoziţiilor art. 200 şi următoarele din C. proc. civ., apreciindu-se că în condiţiile în care reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, lege care se completează cu dispoziţiile din C. proc. civ., instanţa era obligată să urmeze procedura regularizării cererii de chemare în judecată.
Nerespectarea acestei proceduri prin neregularizarea cererii şi aplicarea dispoziţiilor Legii speciale nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, conduce la crearea unei a treia legi care ar conţine termenele şi procedura aplicabilă în materie electorală (reglementate de Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în alte situaţii decât cea în discuţie) şi dispoziţiile Legii contenciosului administrativ în privinţa admisibilităţii contestaţiei şi altor aspecte, ceea ce este nepermis.
Totodată, instanţa de fond a încălcat şi dispoziţiile art. 22 alin. (3), art. 246 şi art. 247 din C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a contestatorilor, cărora Biroul Electoral Central, prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024, le-a admis contestaţiile.
Astfel, prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024 atacată în prezenta cauză, Biroul Electoral Central a admis contestaţia formulată de contestatoarele B. şi C., a desfiinţat Procesul-verbal nr. x din 15.04.2024 şi a dispus reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 28 Mureş şi ai birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din judeţul Mureş, precum şi a locţiitorilor acestora, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 şi ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 303/2022.
Conform art. 161 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă trebuia să pună în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a contestatorilor, cărora Biroul Electoral Central, prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024, le-a admis contestaţiile, fiind astfel părţi în raportul juridic de drept electoral.
În acest sens s-a invocat o soluţie de speţă pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, respectiv decizia nr. 6968 din 25 iunie 2009.
În condiţiile în care reclamanţii nu au chemat în judecată şi contestatorii a căror contestaţie a fost admisă prin Hotărârea BEC nr. 32H/19.04.2024, pronunţarea hotărârii judecătoreşti de anulare ar constitui fie un act inopozabil acestor contestatori, fie un act prin care s-ar aduce atingere unor raporturi juridice la care aceştia au fost părţi, fără ca ei să aibă posibilitatea de a-şi apăra drepturile decurgând din aceste raporturi juridice.
Judecarea acţiunii în anularea Hotărârii BEC nr. 32H/19.04.2024 în aceste condiţii a determinat încălcarea principiilor esenţiale ale contradictorialităţii şi asigurării dreptului la apărare, încălcare sancţionată cu nulitatea hotărârii recurate.
I.3.2.2. În ceea ce priveşte motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurentul - pârât că prima instanţă a reţinut în mod nelegal necompetenţa Biroului Electoral Central, în raport de prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.
În condiţiile în care se contestă atât componenţa unui birou electoral de circumscripţie judeţeană, cât şi componenta tuturor birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală din raza teritorială a aceluiaşi birou electoral de circumscripţie judeţeană, Biroul Electoral Central devine competent să analizeze componenţa acestora din urmă, deoarece toate birourile electorale de circumscripţie menţionate au preşedinţii şi locţiitorii desemnaţi printr-o operaţiune de tragere la sorţi unică, efectuată de preşedintele tribunalului respectiv, motivele de nelegalitate invocate fiind aceleaşi.
Faţă de considerentele instanţei de fond referitoare la depăşirea limitelor învestirii sale, s-a arătat că intervenţia Biroului Electoral Central prin adoptarea hotărârii nr. 32H/19.04.2024.09.2020 se încadrează în atribuţia prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, de a asigura respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării şi de a asigura interpretarea unitară a prevederilor acestora.
Astfel, în considerarea acestei atribuţii, soluţionarea contestaţiei care a fost admisă prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024, presupunea implicit verificarea din oficiu de către Biroul Electoral Central a legalităţii operaţiunii de tragere la sorti prin prisma îndeplinirii în mod cumulativ a motivelor de legalitate şi a criteriilor de desemnare prevăzute de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, chiar şi în situaţia în care contestatoarele au invocat în susţinerea contestaţiei doar neîndeplinirea criteriului proximităţii domiciliului sau reşedinţei de localitatea în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie.
Referitor la modalitatea de interpretare a prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, s-a arătat că în şedinţa din data de 09.04.2024 Biroul Electoral Central a stabilit prin votul membrilor săi că nu este necesară adoptarea unei hotărâri de interpretare a acestor prevederi conform dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, întrucât din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 2 (11) şi art. 37 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2024, precum şi ale art. 26 (5), art. 33 (1), art. 37 (3) şi art. 38 (2) din Legea nr. 115/2015, reiese că intenţia legiuitorului este ca magistraţii prevăzuţi la art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, să fie magistraţi în exerciţiu la tribunalul competent să efectueze desemnarea acestora, respectiv la Parchetul de pe lângă acesta, nefiind reglementată o procedură distinctă de înscriere pe respectiva listă a magistraţilor din cadrul judecătoriilor, altui tribunal, curţilor de apel şi a parchetelor de pe lângă acestea.
Având în vedere că prevederile legale plasează operaţiunile de organizare a şedinţei publice pentru desemnarea preşedintelui biroului electoral de circumscripţie şi a locţiitorului acestuia în competenţa preşedinţilor tribunalelor, magistraţii care iau parte la respectiva procedură trebuie să fie în exerciţiu la tribunalul competent atât la momentul întocmirii listei, cât şi la momentul efectuării tragerii la sorţi.
Doar în ipoteza în care un tribunal dintr-un judeţ şi parchetul de pe lângă acesta nu dispun de un număr suficient de judecători şi procurori pentru acoperirea necesarului de preşedinţi ai birourilor electorale de circumscripţie şi de locţiitori ai acestora care urmează să fie desemnaţi în judeţul respectiv, în lista magistraţilor care participă la tragerea la sorţi întocmită de către preşedintele tribunalului în cauza pot fi înscrişi magistraţi în exerciţiu ai judecătoriilor aflate în circumscripţia tribunalului, respectiv ai parchetelor de pe lângă acestea, cu respectarea Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, respectarea desemnării magistraţilor pe baza criteriilor stabilite de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, dispusă prin actul administrativ atacat, corespunde dispoziţiilor legale şi răspunde inclusiv necesităţii bunei desfăşurări a activităţii instanţelor sau parchetelor de unde provin aceştia, precum şi necesitatea de a nu greva bugetul de stat prin plata diurnelor de deplasare.
De asemenea, s-a arătat că nu există un drept subiectiv de a participa la tragerea la sorţi în vederea desemnării în funcţia de preşedinte, sau locţiitor al acestuia, al unui birou electoral de circumscripţie, aceasta fiind exclusiv o îndatorire de serviciu, îndeplinită în condiţiile legii.
În absenţa unei menţiuni exprese în sensul vreunei obligaţii de includere în listă a tuturor magistraţilor care îşi exprimă acordul, indiferent de instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, şi din faptul că atribuţia întocmirii acestei liste revine preşedintelui tribunalului, rezultă că legea nu instituie o obligaţie de includere în listă a tuturor magistraţilor care şi-au exprimat acordul de participare în birourile electorale.
Această interpretare este firească întrucât, la întocmirea listei, trebuie să se ţină seama de situaţia concretă, a fiecărei instanţe, astfel încât să fie asigurată funcţionarea normală a acestora şi în perioada derulării procesului electoral, prin evitarea posibilităţii perturbării activităţii ca urmare a desemnării unui anumit număr de judecători în birourile electorale, având în vedere că pentru fiecare situaţie în care judecătorii nu pot participa la şedinţa de judecată în care sunt planificaţi, este obligatorie înlocuirea acestora cu judecători din lista de permanenţă.
Or, asigurarea bunei funcţionări a instanţelor constituie o obligaţie legală pentru conducătorii instanţelor, consacrată expres prin dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, precum şi de dispoziţiile art. 8 alin. (1), cu trimitere la dispoziţiile art. 7 lit. a) şi d) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti, referitoare la modalitatea de exercitare a prerogativelor manageriale de către preşedintele tribunalului.
Aceeaşi concluzie este susţinută totodată şi de interpretarea sistematică şi teleologică a prevederilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/20215, în coroborare cu celelalte dispoziţii ale aceleiaşi legi, în special cu cele ale art. 26 alin. (8), art. 30 alin. (2), precum şi cu cele ale art. 13 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, care se referă la "(...) tragere la sorţi dintre judecătorii în exerciţiu ai tribunalului judeţean, respectiv ai Tribunalului Bucureşti."
Lista magistraţilor care participă la tragerea la sorţi, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, este alcătuită cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, respectiv art. 13 alin. (2) care face referire la judecătorii în exerciţiu ai tribunalului.
În acelaşi sensul sunt şi dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 precum şi art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024, cu referire la biroul electoral pentru secţiile de votare din străinătate, precum şi la art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.
În ceea ce priveşte sintagma "pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reşedinţei de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie" a arătat recurentul - pârât că aceasta vizează exclusiv "ceilalţi jurişti", întrucât în privinţa magistraţilor condiţia apropierii de localitatea sau subdiviziunea administrativ - teritorială este deja îndeplinită urmare a faptului că legiuitorul i-a avut în vedere numai pe cei care funcţionează la tribunalul care urmează să facă desemnarea, acesta având, potrivit dispoziţiilor de organizare judiciară, circumscripţia teritoriala limitată la câte un singur judeţ.
I.4. Apărările formulate în cauză
Recurenta - intimată - reclamantă A. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat de intimatul - pârât.
- Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., cu privire la încălcarea procedurii prevăzute de art. 200 din C. proc. civ., a arătat reclamanta că nu se indică în ce modalitate suprimarea procedurii de regularizare şi soluţionarea cauzei cu celeritate ar fi fost de natură să producă vreo vătămarea drepturilor procesuale ale pârâtului.
Totodată a arătat că nici incidenţa dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reţinută, procedura contestaţiei electorale nefiind una judiciară, iar, pe de alta parte reclamanta nu este titularul contestaţiei ci este persoana vătămată în urma emiterii unui act administrativ nelegal în o procedură administrativă.
Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, a arătat că aceasta hotărârea emisă de pârât nu i-a fost comunicată personal, cu întreg conţinutul său, fiind adusă la cunoştinţă prin intermediul paginii oficiale a Biroului Electoral Central, unde numele şi datele de identificare ale contestatoarelor au fost anonimizate.
În plus, s-a invocat practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/2024, prin care s-a anulat o astfel de hotărâre BEC în contradictoriu doar cu pârâtul Biroul Electoral Central, cadrul procesual necesar pentru soluţionarea unei cereri de anulare a unei hotărâri emise de Biroul Electoral Central, nepresupunând introducerea în cauză a tuturor persoanelor care au legătură/ar fi afectate de desfiinţarea hotărârii BEC, dat fiind specificul acestor hotărâri.
- Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a apreciat reclamanta că ca prima instanţă a analizat în mod corect criticile de nelegalitate invocate prin cererea introductivă, decurgând din necompetenţa Biroului Electoral Central de a extinde analiza contestaţiei inclusiv cu privire la compunerea birourilor electorale de circumscripţie din care a făcut parte anterior emiterii hotărârii anulate, respectiv cu privire la interpretarea dată de către BEC dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 modificată.
Astfel prin sentinţa instanţei de fond a fost realizată o corectă aplicare a prevederilor art. 41 de Legea nr. 115/2015, interpretarea extensivă efectuată de pârât fiind înafara cadrului legal.
De asemenea, s-a arătat că interpretarea restrictiva a textului art. 26 alin. (5) din Lege, contrar literei şi spiritul ei, reţinută şi de instanţa de fond, nu explică opţiunea pentru includerea în categoria magistraţilor desemnaţi a judecătorilor de la judecătorii, a procurorilor de la parchetele de pe lângă judecătorii sau a procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunale, care nu sunt în exerciţiul funcţiei la tribunalul al cărui preşedinte realizează extragerea, criteriul preşedintelui tribunalului, în funcţie de care se determină categoriile de magistraţi participanţi la tragerea la sorţi fiind unul eronat.
Întrucât numărul unităţilor administrative din judeţ este net superior celui al magistraţilor în funcţie la orice tribunal din ţară, legiuitorul a acordat prioritate magistraţilor şi nu unei categorii de judecători sau de procurori, pentru că indiferent de instanţa sau parchetul din care aceştia provin să fie acordată eficienţă scopului legal, al respectării legalităţii procesului electoral pe care îl conferă participarea magistraţilor.
Utilizând interpretarea gramaticală şi cea sistematică, se constată că legea utilizează în mai multe ipoteze expresia magistraţi, excepţiile fiind de strictă interpretare cu referire la dispoziţiile ce privesc alegerile din municipiul Bucureşti (art. 37) şi cele în Biroul Electoral Central (art. 38).
Astfel, raportat la art. 26 alin. (5) din lege, care reprezintă temeiul desemnării reclamantei în birourile electorale locale şi judeţean Mureş, nu se poate identifica nici un argument pentru a distinge între categoriile de magistraţi, fiind artificială o astfel de distincţie, contrară spiritului legii, care este acela de a permite acestei categorii profesionale, pe baza competenţei şi prestigiului să supravegheze legalitatea procesului electoral.
Scopul legii este decelat din opţiunea legiuitorului de a acorda, cu titlul de regulă, profesiei juridice aptitudinea de a permite deţinerea acestor funcţii de autoritate, de preşedinţi şi de locţiitorii ai birourilor electorale, iar în cadrul acestei profesii, cu precădere magistraţilor şi, în secundar, în lipsa numărului necesar ocupării tuturor funcţiilor, celorlalte categorii de jurişti, care trebuie să prezinte o vechime minimă de 5 ani în profesie.
Or, interpretarea pârâtului recurent este contrară şi scopului legii, prin eliminarea acelor persoane avute în vedere de legiuitor să ocupe în mod prioritar aceste funcţii.
Utilizarea termenului de magistraţi are în vedere atât judecătorii cât şi procurorii, în acord cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Argumente de fapt şi de drept relevante
Prin Hotărârea nr. 32/H/19.04.2024, în urma unei contestaţii, având ca temei dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea 115/2015, intimatul pârât Biroul Electoral Central a constatat existenţa unor "deficienţe" ce au condus, în opinia acestuia la încălcarea prevederilor menţionate, soluţia fiind aceea de desfiinţare Procesului Verbal nr. 1674 din 15.04.2024 emis cu ocazia tragerii la sorţi a preşedinţilor şi locţiitorilor din birourile electorale de circumscripţie din judeţul Mureş şi reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor tuturor birourilor (judeţean şi locale) din judeţul Mureş.
S-a dispus şi ca lista ce conţine magistraţii din care urmează să aibă loc extragerea la sorţi să fie compusă din judecătorii în exerciţiu de la Tribunalul Mureş respectiv procurori de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, iar în situaţia unui număr insuficient de la aceste unităţi să fie înscrişi judecători în exerciţiu de la judecătoriile din circumscripţie, respectiv procurori de la unităţile de parchet corespondente.
Au fost dispuse şi alte măsuri administrative pentru asigurarea continuităţii activităţii birourilor în procesul electoral.
Analiza motivelor de recurs
II.1. Recursul formulat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central este fondat, pentru următoarele considerente:
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele evocate de recurentul pârât sunt nefondate şi nu poate fi reţinută teza încălcării, prin sentinţa atacată, a regulilor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancţiunea nulităţii.
II.1.1. Recurentul-pârât Biroul Electoral Central a invocat motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. dintr-o dublă perspectivă, cea legată de nerespectarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată prevăzută de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., precum şi nerespectarea dispoziţiilor art. 22 alin. (3), art. 246 şi 247 din C. proc. civ., şi art. 161 din L 554/2004.
În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate referitor la nerespectarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, prevăzută de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele.
Potrivit dispoziţiilor art. 122 din Legea nr. 115/2015:
"(1) Judecarea de către instanţă a întâmpinărilor, contestaţiilor şi a oricăror altor cereri prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului.(2) Împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentei legi, nu există cale de atac".
De asemenea, potrivit art. 999 din C. proc. civ.. "(1)În vederea judecării cererii, părţile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere şi de pe actele care o însoţesc. Întâmpinarea nu este obligatorie.
(2) Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor. În caz de urgenţă deosebită, ordonanţa va putea fi dată chiar în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse, fără concluziile părţilor.
(3) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispoziţiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.
(4) Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare."
Totodată, art. 1000 din C. proc. civ. prevede:
"(1)Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanţa este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2)Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
(3) Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 999 alin. (4) sunt aplicabile.
(4) În toate cazurile în care competenţa de primă instanţă aparţine curţii de apel, calea de atac este recursul, dispoziţiile alin. (1) - (3) aplicându-se în mod corespunzător."
Caracterul urgent al procedurii este confirmat expres de legiuitor şi în acest caz, graţie prevederilor art. 999 C. proc. civ., vizând procedura de soluţionare a cererii, ale cărui patru alineate au toate în vedere această particularitate a ordonanţei preşedinţiale, atât în faţa instanţei de fond, cât şi de recurs.
Cu precădere în situaţia de faţă, în care dreptul ce face obiectul judecăţii poate fi afectat de reglementarea unor termene care, în măsura depăşirii lor, ar produce consecinţe deosebit de grave, (termene prevăzute de calendarul acţiunilor din cuprinsul perioadei electorale, aprobat prin H.G. nr. 199/2024, a căror respectare este obligatorie pentru birourile electorale de circumscripţie), o procedură de soluţionare urgentă de către instanţă apare ca fiind de o importanţă esenţială; tocmai de aceea, într-o asemenea ipoteză, parcurgerea procedurii de regularizare a cererii nu ar mai servi scopului urmărit de legiuitor prin crearea procedurii speciale.
Astfel fiind, incidenţa prevederilor art. 200 C. proc. civ. nu ar face decât să conducă la diminuarea semnificativă a gradului de urgenţă şi, consecutiv, la compromiterea finalităţii procedurii speciale, contrar intenţiei legiuitorului .
Prin urmare, se reţine că parcurgerea protocolului procesual prevăzut de dispoziţiile art. 200 C. proc. civ. este incompatibilă cu procedura de faţă, menită să permită soluţionarea de urgenţă, pentru care regularizarea ar constitui o piedică de natură a o lipsi total ori parţial de efecte juridice.
Dintr-o altă perspectivă, recurentul a susţinut că nerespectarea procedurii de regularizare a cererii şi aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 115/2015 ar conduce la crearea unei a treia legi care ar conţine termenele şi procedura aplicabile în materie electorală-Legea nr. 115/2015 şi dispoziţiile Legii contenciosului administrativ în privinţa admisibilităţii şi altor aspecte, nefiind posibilă combinarea celor două legi cu privire la acelaşi aspect.
Înalta Curte nu poate reţine aceste susţineri, în condiţiile în care însăşi Legea nr. 115/2015 prin art. 122 alin. (2), trimite la procedura de judecată a cererilor potrivit regulilor de la ordonanţa preşedinţială, adică la dispoziţiile art. 999-1000 din C. proc. civ.
Pe de altă parte, art. 28 din Legea nr. 554/2004, care are în vedere completarea acestei legi cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, nu exclude soluţionarea urgentă cauzei, din perspectivă procedurală, atunci când situaţia o impune.
Astfel, normele menţionate în cele două acte normative, permit şi o procedură de soluţionare urgentă, reglementată de regulile specifice ordonanţei preşedinţiale, care sunt incompatibile cu dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ.
De asemenea, aplicarea Legii nr. 554/2004 este recunoscută prin decizia nr. 542/2023 a CCR care a reţinut că în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat că actele emise de Biroul Electoral Central sunt supuse controlului judecătoresc (a se vedea Decizia nr. 103 din 28 februarie 2013).
De asemenea, Curtea a precizat că hotărârile birourilor electorale sunt pronunţate în cadrul jurisdicţiilor specifice activităţii electorale şi ele nu exclud accesul liber la justiţie. Aceste hotărâri, fiind acte cu caracter jurisdicţional ale organelor administrative, pot fi atacate în justiţie de către cei interesaţi, în condiţiile legii contenciosului administrativ (a se vedea Decizia nr. 325 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2004).
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reţinut că:
"Atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragrafele 68 şi 69).
Totodată, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a statuat că hotărârile emise de biroul electoral judeţean şi de Biroul Electoral Central au caracterul unor acte administrative care sunt supuse controlului judecătoresc.
În aceste condiţii, nu se poate reţine că se realizează o a treia lege, prin combinarea dispoziţiilor celor două acte normative.
În fine, procedura prevăzută de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ. are drept scop remedierea unor lipsuri ale acţiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din C. proc. civ.
De asemenea, această procedură se întemeiază şi pe soluţia de principiu consacrată de art. 14 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căreia părţile trebuie să îşi facă cunoscute reciproc şi în timp util, direct sau prin intermediul instanţei, după caz, motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile şi apărările, precum şi mijloacele de probă de care înţeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să îşi poată organiza apărarea.
Înalta Curte reţine că nerealizarea procedurii de regularizare clasică, prevăzută de dispoziţiile art. 200 din C. proc. civ. nu a adus vreun prejudiciu recurentului care s-a putut încadra în termenul acordat de instanţă şi a putut să-şi formuleze apărările prin depunerea la dosar a întâmpinării şi beneficiind de timpul necesar acordat prin amânarea pronunţării sentinţei pentru depunerea concluziilor scrise.
Or, neindicându-se vreo deficienţă a cererii de chemare în judecată care să fi fost necesar a fi remediată, sau vreun motiv de anulare a acesteia, această etapă a fost deja depăşită, fără a se invoca producerea altei vătămări.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă" se regăseşte actualmente în Capitolul III din titlul IV al Cărţii I din acelaşi Cod, care reglementează, deopotrivă, nulitatea absolută şi pe cea relativă, nulitatea condiţionată şi nulitatea necondiţionată de existenţa unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulităţile pot fi invocate şi efectele pe care le produce aplicarea sancţiunii.
Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.
Date fiind considerentele menţionate anterior, Înalta Curte constată că raportul juridic din prezenta cauză nu impune procedura de regularizare, justificat şi de caracterul urgent al procedurii prevăzute de Legea nr. 215/2015.
Referitor la motivul de nelegalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (3), art. 246 şi 247 din C. proc. civ. şi art. 161 din Legea nr. 554/2004, se reţin următoarele:
Dispoziţiile legale invocate de recurentul-pârât prevăd următoarele:
Art. 22 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunţa la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretenţiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacţie."
Art. 161 din Legea nr. 554/2004:
"Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond."
În speţa de faţă, Înalta Curte reţine că necesitatea de introducere în cauză a contestatoarelor B. şi C., cărora contestaţia le-a fost soluţionată prin hotărârea Biroului Electoral Central, nu este impusă de raportul juridic dedus judecăţii.
Astfel, contestatorii iniţiali ai procesului-verbal de tragere la sorţi nu au nici calitatea de emitenţi ai actului atacat, dar nici de beneficiari ai acestuia, de vreme ce nu se regăsesc printre persoanele care au dobândit calitatea de preşedinţi ai birourilor electorale de circumscripţie sau locţiitori ai acestora, ei invocând doar un drept potenţial.
De asemenea, hotărârea nr. 32/H/19.04.2024 privind admiterea contestaţiei formulate împotriva desemnării preşedinţilor birourilor electorale de circumscripţie din judeţul Mureş, precum şi a locţiitorilor acestora la alegerile din data de 09.06.2024 nu garantează obţinerea unei astfel de funcţii de către contestatori.
Beneficiarul direct al actelor contestate în speţa de faţă este reclamanta, judecător în cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş, calitate în care s-a regăsit pe lista magistraţilor care şi-au declarat expres acordul de a fi desemnaţi în cadrul birourilor electorale, astfel că, în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2024, prin tragere la sorţi, conform procesului-verbal nr. x/15.04.2024, aceasta a fost desemnată într-un astfel de birou electoral de circumscripţie din judeţul Mureş.
De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 161 teza finală din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu se poate aprecia că pricina nu s-ar putea soluţiona fără participarea terţilor contestatori, întrucât judecarea cauzei nu-i priveşte în mod direct, pentru a se pune problema garantării dreptului la apărare al acestora, de a-şi susţine interesele legate de litigiul respectiv, ei nefiind vizaţi de hotărârea recurată.
Dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 nu conţin o normă expresă privind introducerea din oficiu a terţilor în proces, nefiind diferite de art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., motiv pentru care marja de apreciere a instanţei de contencios administrativ în interpretarea principiului disponibilităţii şi în stabilirea cadrului procesual se restrânge doar la posibilitatea judecării procesului fără participarea terţului, nu şi la introducerea din oficiu a terţilor în proces.
Prin urmare, Înalta Curte nu va reţine ca fiind incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., astfel că motivele de recurs formulate de recurentul pârât vizând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare vor fi respinse ca nefondate.
II.1.2. Motivul de recurs cu privire la încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 115/2015 cu privire la depăşirea limitelor de competenţă şi a învestirii, susţinut de recurentul - pârât Biroul Electoral Central. (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).
Prin sentinţa atacată curtea de apel a apreciat ca fiind întemeiate criticile reclamantei conform cărora hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 28 Mureş, pârâtul depăşindu-şi limitele competenţei sale prevăzute de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, apreciind că poate soluţiona şi contestaţiile pentru care legiuitorul a prevăzut în mod imperativ competenţa biroului electoral de circumscripţie judeţeană.
A reţinut instanţa de fond că din anexa la procesul-verbal nr. x/15.04.2024 reiese că în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2024 s-a procedat la desemnarea atât a preşedintelui Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 28 Mureş şi a locţiitorului acestuia, cât şi a preşedinţilor birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din judeţul Mureş şi a locţiitorilor acestora, rezultatul operaţiunilor de desemnare făcând obiectul aceluiaşi proces-verbal, persoanele desemnate fiind menţionate în anexa ce face parte integrantă din procesul-verbal.
Însă, judecătorul fondului a reţinut din cuprinsul contestaţiei care a fost soluţionată prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024, că numitele B. şi C. au invocat drept motiv de nelegalitate nerespectarea criteriului apropierii domiciliului sau a reşedinţei de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie, criteriu reglementat de art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, arătând că, la poziţia 96 la Biroul electoral de circumscripţie nr. 95 Vărgata sunt desemnaţi ca preşedinte şi locţiitor experţi electorali fără a avea domiciliul sau reşedinţă în comuna Vărgata, în timp ce în corpul electoral sunt alte persoane care au domiciliu sau reşedinţă în comuna Vărgata.
Or, în raport de cuprinsul contestaţiei cu care a fost învestit Biroul Electoral Central, s-a constatat că este nelegală dispoziţia cuprinsă în art. 3 alin. (1) din hotărârea contestată, prin care s-a dispus reluarea operaţiunii de desemnare a preşedinţilor birourilor electorale de circumscripţie comunală, orăşenească şi municipală din judeţul Mureş, precum şi a locţiitorilor acestora, întrucât pârâtul nu a fost învestit cu contestaţie formulată împotriva modalităţii de desemnare a preşedintelui şi locţiitorului Biroului Electoral de Circumscripţie Judeţeană, ci a Biroului electoral de circumscripţie nr. 95 Vărgata.
Înalta Curte constată că reclamanta a susţinut, prin cererea de chemare in judecată, argumente reţinute şi de prima instanţă că Biroul Electoral Central soluţionează exclusiv contestaţiile asupra modului de organizare şi asupra componenţei birourilor electorale de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, astfel că Biroul Electoral Judeţean Mureş era competent să soluţioneze prezenta contestaţie. Totodată, s-a arătat că textul de lege nu permite contestarea tragerii la sorţi a modului de alcătuire a listelor, a procesului-verbal întocmit cu acel prilej, ci exclusiv modul de organizare, respectiv componenţa biroului, în timp ce din preambulul Hotărârii nr. 32/H/19.04.2024 rezultă că intimatul pârât a soluţionat contestaţia privind "operaţiunea de desemnare prin tragere la sorţi", iar în considerente şi "nerespectarea criteriului aproprierii domiciliului sau reşedinţei persoanei desemnate de localitatea în care funcţionează biroul electoral de circumscripţie unde a fost desemnată".
Înalta Curte apreciază că este nefondată critica de nelegalitate.
Conform dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015: "Contestaţiile se soluţionează de biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească, municipală sau de sector al municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral al secţiei de votare, de biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie comunală, orăşenească sau municipală, respectiv de sector al municipiului Bucureşti, de Biroul Electoral Central, dacă privesc biroul electoral de circumscripţie judeţeană sau a municipiului Bucureşti, şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă privesc Biroul Electoral Central, în termen de două zile de la înregistrarea contestaţiilor."
În speţa de faţă, instanţa de control judiciar reţine că, în realitate, s-a contestat modalitatea de întocmire a listelor pentru desemnarea preşedintelui şi a locţiitorului acestuia în birourile electorale mai sus arătate, modalitate care este unică, adică prin aplicarea aceloraşi criterii de desemnare nominalizate în legislaţia incidentă în materie.
De asemenea, relevant este şi faptul că, în aplicarea prevederilor art. 26 alin. (5) teza I din Legea nr. 115/2015, operaţiunea de tragere la sorţi efectuată de preşedintele tribunalului este unică.
În plus de aceasta, recurenţii invocă aceleaşi motive de nelegalitate în privinţa tragerii la sorţi pentru desemnarea preşedinţilor şi locţiitorilor tuturor birourilor electorale de circumscripţie.
În consecinţă, în contextul în care s-a criticat întreaga operaţiune materială a tragerii la sorţi, nu poate fi primită afirmaţia recurenţilor potrivit căreia contestaţiile soluţionate de Biroul Electoral Central prin Hotărârea nr. 32H/19.04.2024 nu ar fi fost de competenţa acestuia.
Referitor la critica privind încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 115/2015, raportat la depăşirea limitelor învestirii, în condiţiile în care contestatorii nu au criticat includerea în lista magistraţilor a judecătorilor de la Curtea de Apel Târgu Mureş, a procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Târgu Mureş, verificările intimatului - pârât reflectate în hotărârea BBC nr. 32/H/19.04.2024 fiind astfel în afara competenţelor şi limitelor învestirii BEC, Înalta Curte reţine că, prin hotărârea atacată, Biroul Electoral Central nu putea da o interpretare diferită textului de lege în raport de persoanele a căror includere în listă a fost contestată, problema de drept analizată fiind una cu caracter general, nefiind admis ca o categorie de magistraţi să fie menţinută în listă, indiferent de interpretarea dată textului de lege, pentru simpla împrejurare că în cauză contestatorul nu a vizat acea categorie.
II.1.3. Motivul de recurs cu privire la modul în care curtea de apel a interpretat dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015
Înalta Curte reţine că, hotărârea atacată este emisă de Biroul Electoral Central, autoritate printre ale cărei atribuţii se numără şi cele prevăzute de art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea 115/2015, respectiv:
"c) urmăreşte şi asigură respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri pe întreg teritoriul ţării; asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora;"
Reţinând că hotărârea emisă de Biroul Electoral Central se circumscrie acestei competenţe atribuite de legiuitor, Înalta Curte reţine că în prezentul litigiu se impune nu doar a se da o dezlegare chestiunii de drept ce priveşte interpretarea art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, ci şi a se stabili dacă interpretarea dată de Biroul Electoral Central se circumscrie unui exces de putere, în sensul definit de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. m) din Legea 554/2004, acela de exercitare a dreptului de apreciere, aparţinând acestei autorităţi publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege, exces de putere care să constituie motiv de nulitate al hotărârii atacate.
În analiza acestui eventual exces de putere, Înalta Curte va ţine seama de marja de apreciere asociată competenţei atribuite Biroului Electoral Central de a asigura interpretarea unitară a legislaţiei electorale, de contextul în care se cere a fi făcută interpretarea dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea 115/2015 şi de legalitatea acestei interpretări, precum şi de proporţionalitatea între interesul public al desfăşurării alegerilor în condiţii de legalitate şi interesul individual al contestatorilor de beneficia de avantajul de natură salarială asociat desfăşurării acestei activităţi.
În ceea ce priveşte interpretarea art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, Înalta Curte reţine că recurenţii au apreciat că dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 sunt clare, precise şi previzibile, iar excluderea unei părţi a magistraţilor de la vocaţia de înscriere pe listă este contrară literei şi spiritului legii, nu asigură interpretarea unitară şi previzibilă a textelor de lege, atât din perspectivă temporară, prin raportare la desfăşurarea alegerilor autorităţilor administraţiei publice locale anterioare, cât şi din perspectivă a aplicării în prezent, în mod neunitar la nivelul întregii ţări.
Prevederile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, a căror greşită interpretare şi aplicare se invocă, au următorul cuprins:
"Desemnarea preşedintelui biroului electoral de circumscripţie şi a locţiitorului acestuia se face în şedinţă publică de către preşedintele tribunalului, în termen de 20 de zile de la stabilirea datei alegerilor. Desemnarea se face, prin tragere la sorţi, dintre magistraţii şi ceilalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de (51) pe baza criteriului apropierii domiciliului sau reşedinţei de localitatea sau subdiviziunea administrativ-teritorială în care va funcţiona biroul electoral de circumscripţie. Tragerea la sorţi se face cu prioritate din lista magistraţilor, întâi pentru preşedinţi şi apoi pentru locţiitori. Lista magistraţilor care participă la tragerea la sorţi se întocmeşte de către preşedintele tribunalului, iar cea a celorlalţi jurişti care îndeplinesc condiţiile prevăzute de (51) de către Autoritatea Electorală Permanentă. Listele trebuie să cuprindă un număr de persoane mai mare de 10% decât cel necesar. Magistraţii şi ceilalţi jurişti din listă care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (51) care nu sunt desemnaţi preşedinţi sau locţiitori ai acestora rămân la dispoziţia preşedintelui tribunalului, pentru înlocuirea, în cazuri deosebite, a titularilor. Lista trebuie să cuprindă: numele, prenumele, codurile numerice personale, domiciliile, reşedinţele, locurile de muncă, telefoanele, adresele de e-mail şi semnăturile de luare la cunoştinţă ale persoanelor propuse. Prin jurist se înţelege persoana licenţiată în ştiinţe juridice."
Se reţine că textul normei instituie reguli de întocmire a listei magistraţilor şi a listei juriştilor care participă la tragerea la sorţi, reguli privind ordinea de prioritate în procedura de tragere la sorţi, precum şi reguli privind desemnarea în calitate de preşedinte/locţiitor ai biroului electoral de circumscripţie.
Referitor la lista magistraţilor care participă la tragerea la sorţi, textul arată că aceasta va fi întocmită de preşedintele tribunalului, dintre "magistraţii" care îndeplinesc condiţiile legale, fără a distinge cu privire la gradul instanţei în cadrul căreia/pe lângă care funcţionează aceşti magistraţi.
La o primă vedere, având în vedere modul de redactare a textului şi aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, s-ar putea concluziona în sensul că, în lipsa oricărei distincţii, pe lista magistraţilor introduşi în urnă ar putea figura atât judecători în exerciţiu ai tribunalului judeţean, respectiv ai Tribunalului Bucureşti, şi ai judecătoriilor arondate acestor tribunale, cât şi judecători în exerciţiu ce activează în cadrul curţilor de apel, ori chiar în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ori magistraţi detaşati în cadrul altor instituţii/autorităţi, care pe perioada detaşării îşi păstrează calitatea de magistrat.
Înalta Curte reţine că, în considerarea faptului că o interpretare gramaticală a sensului normei (care este de regulă, prioritară) nu este posibilă fiindcă ar atrage consecinţe incompatibile atât cu interesul public al bunei desfăşurări a alegerilor, cât şi cu cel general al gestionării activităţii instanţelor în condiţii de eficienţă a actului de justiţie, se impune determinarea legăturii sale cu alte norme juridice, respectiv recurgerea la interpretarea sistematică, precum şi determinarea finalităţii/scopului normei, astfel cum a fost acesta gândit de legiuitor (interpretarea teleologică).
Înalta Curte consideră că interpretarea sistematică şi teleologică a acestei norme, respectiv în coroborare cu cele ale art. 26 alin. (8), art. 30 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele ale art. 13 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare este susţinută şi de dezlegarea dată de Curtea Constituţională care, prin Decizia nr. 542 din 24.10.2023, cu ocazia analizării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. c) teza finală şi alin. (5) din Legea nr. 115/2015, a statuat în sensul că: "(…) prevederile legale criticate nu există izolat, ci ele trebuie raportate atât la întregul ansamblu normativ din care fac parte, cât şi la ansamblul legislaţiei incidente în materie electorală."
În aplicarea acestor două reguli de interpretare, nu se va face abstracţie nici de aplicarea regulilor logicii formale, prin utilizarea argumentului de analogie "ubi eadem est legis ratio, ibi eadem est legis dispositio" (unde este aceeaşi raţiune a legii, se aplică aceeaşi dispoziţie a ei).
Procedând la interpretarea sistematică a textului, precum şi în considerarea scopului normei, Înalta Curte reţine că ar trebui avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 304/2022, referitoare la modul de organizare a instanţelor judecătoreşti şi atribuţiile ce intră în sarcina preşedinţilor de tribunale, în special dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Lege:
"(1)Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti iau măsuri pentru organizarea şi buna funcţionare a instanţelor pe care le conduc şi, după caz, a instanţelor din circumscripţiile acestora, asigură şi verifică respectarea obligaţiilor statutare şi a regulamentelor de către judecători şi personalul auxiliar de specialitate".
În condiţiile în care norma specială, Legea nr. 115/2015, nu prevede o procedură de înscriere/de exprimare a opţiunii cu privire la înscrierea în lista magistraţilor ce vor participa la tragerea la sorţi (la care să se raporteze magistraţii de la oricare instanţă din ţară, fără distincţie), atribuţiile preşedintelui tribunalului în întocmirea acestei liste ar trebui apreciate în considerarea competenţelor ce îi revin, potrivit Legii nr. 304/2022. Un argument suplimentar în susţinerea acestei concluzii este dat şi de prevederile art. 121 alin. (2), (3) şi 2 4 din Legea nr. 115/2015, potrivit cărora:
"2 3 Pe perioada cât funcţionează birourile şi oficiile electorale, membrii acestora, statisticienii, personalul tehnic auxiliar şi operatorii de calculator desemnaţi de Autoritatea Electorală Permanentă se consideră detaşaţi.
2 4 Pe toată perioada exercitării atribuţiilor privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile şi instituţiile publice la care sunt angajate persoanele prevăzute la alin. (2 3) le asigură acestora plata drepturilor salariale, a indemnizaţiilor de detaşare, a altor diurne decât cele prevăzute la alin. (2 3), precum şi a oricăror alte drepturi băneşti cuvenite, potrivit legii, din surse de la bugetul de stat.(...)".
Or, în condiţiile în care magistraţi de la alte instanţe decât tribunalul şi judecătoriile din subordine, membri ai birourilor electorale, se consideră detaşati în cadrul acestor birouri, în mod evident activitatea lor pe perioada alegerilor este de natură a influenţa activitatea în cadrul instanţelor în care funcţionează în mod obişnuit.
Însă, aşa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr. 304/2022, preşedinţii tribunalelor pot dispune măsuri doar în legătură cu activitatea instanţelor pe care le conduc şi cu activitatea instanţelor din circumscripţiile acestora, nu şi cu privire la activitatea curţilor de apel/a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie/a altor autorităţi public, pe care însă în mod evident ar perturba-o ca urmare a includerii în listă şi, ulterior, a desemnării ca preşedinţi/locţiitori ai birourilor electorale, a magistraţilor ce funcţionează efectiv la aceste din urmă instanţe/autorităţi.
Pentru aceste considerente, o interpretare sistematică şi teleologică a normelor menţionate conduce la concluzia că preşedintele tribunalului va include în lista "magistraţilor" ce participă la tragerea la soţi doar pe acei magistraţi care funcţionează la instanţa pe care o conduce şi la instanţele din circumscripţia acesteia, nu şi magistraţi de la alte instanţe, cu privire la activitatea cărora nu are competenţe să dispună.
Totodată, utilizând argumentul de analogie " ubi eadem est legis ratio, ibi eadem est legis dispositio" (unde este aceeaşi raţiune a legii, se aplică aceeaşi dispoziţie a ei), nu sunt lipsite de relevanţă dispoziţiile art. 26 alin. (8) din Legea nr. 115/2015: "(8)În cazul în care numărul magistraţilor şi al celorlalţi jurişti este insuficient, lista este completată prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 30 alin. (2)."
La rândul său, art. 30 alin. (2) conţine o normă de trimitere în care se menţionează că: "Desemnarea preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare şi a locţiitorilor acestora se efectuează potrivit Legii nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare."
Referitor la compunerea aceloraşi birouri electorale de circumscripţie, Legea nr. 208/2015 dispune la art. 13 alin. (2) în sensul că:
"Desemnarea celor 3 judecători se face în şedinţă publică, în termen de 21 de zile de la data începerii perioadei electorale, de către preşedintele tribunalului, prin tragere la sorţi dintre judecătorii în exerciţiu ai tribunalului judeţean, respectiv ai Tribunalului Bucureşti, pentru Circumscripţia Electorală Bucureşti şi pentru circumscripţia electorală pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării".
Aplicând analogia, dat fiind că raţiunea legii este aceeaşi, concluzia care se impune este, şi de această dată, că din lista magistraţilor care participă la tragerea la sorţi, desemnaţi de preşedintele tribunalului, vor face parte judecătorii în exerciţiu ai tribunalului judeţean, fiind ulterior completată cu judecătorii de la judecătorie, nu şi judecătorii în exerciţiu ai altor instanţe.
Distinct de chestiunea interpretării dispoziţiilor art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 şi admiţând că acest text a comportat, în jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi, interpretări antagonice, în cauză trebuie stabilit dacă Biroul Electoral Central a acţionat cu exces de putere prin interpretarea pe care a dat-o acestui text sau, din contră, a acţionat în limitele competenţelor sale privind interpretarea unitară a legislaţiei electorale.
Sub acest aspect, în condiţiile în care cauza de nulitate ce se invocă în privinţa hotărârii atacate nu este una expresă, ci una virtuală, condiţionată de vătămare, vătămare ce nu poate fi analizată fără o punere în balanţă a diverselor interese contradictorii cărora anularea sau, din contră, menţinerea hotărârii atacate le răspunde, Înalta Curte reţine că prezenta cauză opune un interes individual, cel al contestatorilor, de a beneficia de avantajul patrimonial aferent desfăşurării activităţii în cadrul birourilor electorale şi cel public, al desfăşurării în condiţii de deplină legalitate a procesului electoral, scop care de altfel justifică prezenţa judecătorilor în birourile electorale.
Actul administrativ a cărui nulitate este cenzurată este producător de efecte în primul rând în planul garantării bunei şi corectei desfăşurări a procesului electoral, care este de esenţa oricărei societăţi democratice, iar scopul desemnării magistraţilor în birourile electorale constă în asigurarea aplicării legii în procesul electoral, la cel mai înalt nivel de competenţă şi în special a componentei de independenţă, care este garantată de statutul magistraţilor.
Astfel, birourile electorale au rolul de a asigura "organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor electorale".(art. 25 din Legea 115/2015)
Or, în condiţiile în care birourile electorale sunt deja constituite cu magistraţi, judecători sau procurori (magistraţii sunt judecători ori procurori- art. 1 din Legea nr. 303/2022), indiferent de gradul profesional, rolul biroului electoral, menţionat mai sus, poate fi atins.
Prin comparaţie, nu se poate vorbi despre dreptul unei anumite categorii de magistraţi sau al unui anumit magistrat de a fi desemnat în aceste structuri a căror existenţă este strâns legată de garantarea desfăşurării procesului electoral în condiţii de legalitate, ci cel mult despre existenţa sau nu a unei speranţe legitime (a unei pretinse vocaţii) de a obţine venituri dintr-o eventuală desemnare în aceste structuri.
Dacă se admite că participarea magistraţilor în birourile electorale urmăreşte ocrotirea interesului public, constituirea biroului electoral cu alţi magistraţi de la instanţe inferioare/superioare nu poate fi contrară interesului public pentru că legea vizează constituirea birourilor electorale şi cu "magistraţi" nu cu o anumită categorie de magistraţi.
Având în vedere rolul birourilor electorale, actul atacat nu a produs niciun prejudiciu în planul efectelor pe care acesta le are în scopul bunei desfăşurări a procesului electoral, care reprezintă scopul însuşi pentru care aceste structuri se constituie.
Prin urmare, dacă, în urma tragerii la sorţi organizate pe criterii cert obiective, în biroul electoral se regăsesc şi magistraţi, procesul-verbal de tragere la sorţi a preşedintelui/locţiitorului biroului electoral de circumscripţie nu poate fi considerat nelegal şi prin urmare anulat, pentru că ar însemna să se dea întâietate interesului exclusiv pecuniar al unor contestatari care nu s-au regăsit pe lista de pe care preşedintele tribunalului a tras la sorţi, în detrimentul interesului public care justifică existenţa însăşi a biroului electoral, cel al garantării desfăşurării procesului electoral în condiţii de legalitate, legalitate ce include şi respectarea calendarului aprobat al alegerilor pentru care acesta s-a constituit.
Din această perspectivă, admiterea unor astfel de contestaţii în ultimele zile ale calendarului electoral aprobat comportă un risc de a pune în pericol desfăşurarea alegerilor potrivit acestui calendar şi de a deturna astfel tocmai sensul dispoziţiilor care prevăd participarea magistraţilor în cadrul birourilor electorale ca o garanţie a bunei desfăşurări a alegerilor.
Scopul prezenţei magistraţilor este acela de asigurare a independenţei în cadrul birourilor electorale, iar independenţa este o garanţie inerentă statutului magistratului, iar nu doar judecătorilor/procurorilor de la o anumită instanţă, astfel încât nu s-ar putea în niciun caz susţine că există vreo viciere a legalităţii procesului electoral decurgând din faptul că reprezentarea judecătorilor în birourile electorale nu se face dintr-o bază de selecţie mai largă, ci dintr-una restrânsă.
Prin urmare, chiar admiţând posibilitatea ca dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea 115/2015 să comporte, în abstract, interpretări distincte, Înalta Curte reţine că interpretarea dată de BEC în exercitarea competenţei sale de interpretare uniformă a legii electorale nu se poate circumscrie noţiunii de exces de putere, fiind interpretarea care răspunde cel mai bine îmbinării interesului general al societăţii ca desfăşurarea alegerilor în condiţii de legalitate să fie garantată de judecători cu cel al bunei administrări a justiţiei, care impune ca implicarea magistraţilor în desfăşurarea alegerilor să nu blocheze activitatea instanţelor.
În consecinţă, acest motiv de recurs este întemeiat, modalitatea în care instanţa de fond a interpretat dispoziţiile art. 26 alin. (5) din Legea nr. 115/2015 circumscriindu-se cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
II.2. Referitor la recursul declarat de recurenta - reclamantă A. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
A criticat recurenta reclamantă respingerea de către instanţa fondului a petitului de restabilire a situaţiei anterioare, faţă de împrejurarea că deşi a fost anulată hotărârea emisă de Biroul Electoral Central, procesul-verbal nr. x/15.04.2024 continuă să îşi producă efectele.
Or, având în vedere respingerea acţiunii reclamantei ca urmare a admiterii prezentului recurs şi casării sentinţei pronunţate de instanţa de fond, această critică este rămasă fără obiect, dat fiind caracterul accesoriu al petitului de restabilire a situaţiei anterioare.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, fiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central împotriva sentinţei nr. 197 din 20 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa atacată şi rejudecând va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central în ceea ce priveşte anularea Hotărârii nr. 32 H/19 aprilie 2024 emisă de Biroul Electoral Central.
Ca o consecinţă a admiterii recursului pârâtului şi respingerii acţiunii reclamantei, se va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 197 din 20 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 197 din 20 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Biroul Electoral Central împotriva sentinţei nr. 197 din 20 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central în ceea ce priveşte anularea Hotărârii nr. 32 H/19 aprilie 2024 emisă de Biroul Electoral Central.
Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 5 iunie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.