Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, declinată ulterior în favoarea secţiei I Civile din cadrul aceluiaşi tribunal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne:
1.să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;
2.obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei;
3.obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să restituie sumele reţinute din pensie din indexarea şi actualizarea pensiei de la data deschiderii drepturilor de pensie, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a dobânzii legale penalizatoare.
Prin sentinţa civilă nr. 226/15.05.2023 Tribunalul Vrancea, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal reţine, că soluţionarea pricini este în căderea secţiei I Civile - complete specializate de conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Vrancea, astfel că a declina jucata în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia I Civilă, unde s-a înregistrat la data de 23.05.2023, sub nr. x/2023*.
La termenul de judecată din data de 11.10.2023, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a invocat din oficiu excepţia necompetenţei procesuale materiale a Tribunalului raportat la obiectul cauzei, invocând disp. art. 9 rap. la art. 10 alin. (1) ambele din Legea 554/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 473/2023 pronunţată la 11 octombrie 2023, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei material procesuale a Tribunalului Vrancea invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii, având ca obiect "acţiune în constatare" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a reţinut că reclamantul, fost angajat al MAI actualmente pensionar, a solicitat instanţei să se constate vătămarea drepturilor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale. A apreciat aplicabile în cauză dispoziţiile art. 9, art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, art. 269 alin. (1) şi alin. (2) Codul Muncii şi art. 123 alin. (1) din C. proc. civ.
În atare situaţie, având în vedere că reclamantul a înţeles să deducă judecăţii trei capete de cerere prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, între care există o legătură strânsă, Tribunalul a observat că primul capăt de cerere, are ca obiect constatare vătămării intereselor sale prin intrarea în vigoare a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act administrativ emis de autorităţile publice centrale, capăt de cerere formulat în contradictoriu cu autoritate publică centrală, Guvernul Românei.
Astfel, având în vedere şi disp. art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., în concret, imposibilitatea ca cele trei capete de cerere să fie disjunse, Tribunalul a reţinut ca în cauză s-a produs o prorogare legală de competenţă în favoarea Curţii de Apel, instanţă competentă raportat la primul capăt de cerere.
Or, având în vedere că reclamantul domiciliază în jud. Vrancea, Tribunalul constă că instanţa competentă să judece cauză este Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 24.10.2023.
Prin sentinţa nr. 63/2024 pronunţată la 22 februarie 2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii este întemeiată şi pe dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, temei juridic ce atrage competenţa instanţei de contencios administrativ. Cum, însă, obiectul principal al acţiunii nu este reprezentat de constatarea neconstituţionalităţii unei dispoziţii, ci repararea unui prejudiciu, competenţa soluţionării prezentei revine instanţei cu plenitudine de competenţă în materia contenciosului administrativ, respectiv tribunalul.
A apreciat că relevante în cauză sunt şi disp. alin. (3) al articolului 1 din Legea 554/2004 şi faţă de dispoziţiile legale mai sus citate şi de locul unde se află domiciliul reclamantului, revine Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ competenţa soluţionării cauzei în fond.
În consecinţă, a admis excepţia necompetenţei materiale absolute şi declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.
În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională şi care afectează Legea 223/2015 şi Legea 153/2017. În vederea recuperării prejudiciului suferit reclamantul a solicitat recalcularea şi majorarea pensiei, precum şi acordarea de restituirea sumelor rezultate prin indexarea şi actualizarea pensiei.
Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile responsabile pentru cauzarea acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. … (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."
De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii emitente a actului administrativ şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.
Înalta Curtea constată că, în speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţii pârâte faţă de care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei şi acordarea de despăgubiri, dat fiind că prezentul litigiu nu este de natură fiscală.
Întrucât pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României sunt autorităţi publice centrale, instanţa competentă să soluţioneze cauza este curtea de apel.
Un argument în plus, îl reprezintă faptul că problema de drept a făcut obiectul unei soluţii de principiu adoptate în cadrul Şedinţei judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curţi de unificare a jurisprudenţei, consacrat de art. 126 (3) din Constituţia României şi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:
"Raportat la scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acestor acţiuni pe rolul instanţelor de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţii pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul reclamanţii".
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.